Skip to content

Astazi e ziua cand ne amintim de Regina Maria

29 October 2012

E anul 1875, 29 octombrie. In editia sa de dupa-amiaza, ziarul londonez Times anunta ca la Eastwell Park, in Kent, la ora 10:30, in familia ducelui de Edinburgh si Coburg, fiul reginei Victoria, si a ducesei Maria Alexandrovna, fiica tarului Alexandru al II lea, a deschis ochisorii albastri Marie Alexandra Victoria.

Missy.

Viitoarea Regina Maria a Romaniei.

Ţării mele şi Poporului meu,

Când veţi ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veşnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Şi totuşi, din marea dragoste ce ţi-am purtat-o, aş dori ca vocea mea să te mai ajungă încă odată, chiar de dincolo de liniştea mormântului.
Abia împlinisem 17 ani, când am venit la tine; eram tânără şi neştiutoare, însă foarte mândră de ţara mea de baştină, şi am îmbrăţişat o nouă naţionalitate m-am străduit să devin o bună Româncă. La început n-a fost uşor. Eram străină, într-o ţară străină, singură între străini. Dar prea puţini sunt aceia cari se reculeg să cugete cât de greu este calea, pe care o Principesă străină trebuie s-o parcurgă ca să devie una cu noua ţară în care a fost chemată. Am devenit a voastră prin bucurie şi prin durere. Privind înapoi e greu de spus ce a fost mai mare: bucuria ori durerea ? – cred că bucuria a fost mai mare, dar mai lungă a fost durerea.
Nimeni nu e judecat pe drept cât trăieşte: abia după moarte este pomenit sau dat uitării. Poate de mine vă veţi aminti deoarece v-am iubit cu toată puterea inimei mele şi dragostea mea a fost puternică, plină de avânt: mai târziu a devenit răbdătoare, foarte răbdătoare.
Mi-a fost dat să trăiesc cu tine, Poporul meu, vremuri de restrişte şi vremuri de mari îndepliniri. Pentru un timp mi-a fost dat să-ţi fiu călăuză, să-ţi fiu inspiratoare, să fiu aceia care a păstrat flacăra vie, aceia care a devenit centrul de îndârjire în zilele cele mai negre. Aceasta ţi-o pot spune astăzi căci nu mai sunt în viaţă. În acele zile mi-ai dat un nume ce mi-a fost drag; m-ai numit “Mama tuturor” şi aş vrea să rămân în amintirea ta aceia care putea totdeauna să fie găsită în clipele de durere sau pericol. A venit mai târziu o vreme când m-aţi negat, dar aceasta este soarta mamelor, am primit aceasta, şi v-am iubit mai departe, cu toate că nu vă puteam ajuta aşa de mult ca în zilele când credeaţi în mine. Dar aceasta e uitată.
Atât timp am fost în mijlocul tău, încât mi se pare, abia cu putinţă că trebuie să te părăsesc; totuşi, orice om ajunge la capătul drumului său.
Eu am ajuns la capătul drumului meu. Dar înainte de a tăcea pentru veşnicie vreau să-mi ridic, pentru ultima dată, mâinile pentru o binecuvântare.
Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută.
Am credinţa că v-am priceput: n-am judecat, am iubit…
Niciodată nu mi-au plăcut formele şi formulele, nu prea luam uneori seamă la cuvintele ce le rosteam. Am iubit adevărul şi am visat să trăiesc în lumina soarelui, însă fiecare trăieşte cum poate nu cum ar dori. Dar când îţi vei aminti de mine, Poporul meu, gândeşte-te ca la una care a îndrăgit viaţa şi frumuseţea, care a fost prea cinstită ca să fie cu băgare de seamă, prea miloasă să fie învingătoare, prea iubitoare ca să judece. N-am nici o avuţie să vă las, ceiace cu atâta mărinimie mi-aţi dăruit am cheltuit între voi: am înfrumuseţat acele locuri unde mi-a fost dat să trăiesc. Dacă toate cele frumoase iţi vor aminti de mine atunci voi fi îndeplin răsplătită de dragostea ce ţi-am dăruit-o, fiindcă frumosul mi-a fost un crez.
Am redeşteptat la o viaţă nouă micul castel părăsit de la Bran, dar Tenha-Juva ( Balcicul ) a fost locul cel înfăptuit, acolo mi-a fost dat să fac din vis adevăr, şi fiindcă aceasta a însemnat pentru mine mai mult decât aşi putea tălmăci vreodată, am cerut fiului meu Regele Carol II ca inima mea să fie adusă şi aşezată la Stella Maris, biserica ce am cladit-o la marginea mării.
Cu trupul voi odihni la Curtea de Argeş lângă iubitul meu soţ Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea să fie aşezată sub lespezile bisericii ce am clădit-o. În decursul unei lungi vieţi atâţia au venit la inima mea încât moartă chiar, aşi dori să mai poată veni la ea dealungul potecii cu crini ce mi-a fost mândria şi bucuria. Vreau să odihnesc acolo în mijlocul frumuseţilor făurite de mine, în mijlocul florilor ce le-am sădit. Şi cum acolo se găseşte inima mea eu nu vreau să fie un loc de jale ci dinpotrivă de pace şi de farmec cum a fost când eram în viaţă. Încredinţez copiii mei, inimei Poporului meu, fiind muritori pot greşi, dar inimile lor calde aşa cum a fost a mea: iubiţii şi fiţi folositori unul altuia căci aşa trebuie să fie.
Şi acum vă zic rămas bun pe veci: de acum înainte nu vă voi putea trimite nici un semn: dar mai presus de toate aminteşte-ţi, Poporul meu, că te-am iubit şi că te binecuvântez cu ultima mea suflare.
Necunoscând vremea ce-mi este hărăzită pe pământ hotărăsc prin acest testament ultimele mele voinţe. Binecuvântez Ţara, pe copiii şi nepoţiii mei. Rog pe copii mei să nu uite niciodată că încrederea în Dumnezeu este o călăuză în fericire şi mângâere în suferinţă. Îi rog să fie uniţi, să susţie Ţara şi să se susţie între ei. Îi mai rog să se supuie fără discordii ultimelor mele voinţe. Iubirea mea de Mamă pentru ei, este aceiaşi şi dacă dispun de partea disponibilă numai în favoarea unuia din ei, este numai pentru că este mai lipsit de nevoile vieţii.( … )
Aş fi vrut să pot lăsa mai multe iubitei mele Ţări în semn de dragoste necurmată ce i-am purtat şi pe care o las izvor nesecat moştenitorilor mei.
Dorinţa mea fierbinte ar fi fost să înalţ o biserică mică pe fostul front de la Oneşti şi să înfiinţez un cămin cu numele meu pentru studentele de la Universitatea din Iaşi, ca amintire a zilelor grele petrecute acolo în timpul marelui războiu pentru întregirea neamului.
Resimt o vie întristare că modesta mea avere, datorată generozităţii iubitului meu soţ Regele Ferdinand, şi redusă încă prin greutăţile din ultimul timp nu-mi îngăduie să fac binele ce aş dori. Iert pe cei cari m-au făcut să sufăr. Rog pe cei cărora involuntar le-aş fi greşit să mă ierte căci nu am voit să fac rău nimănui. ( … )
Acest testament a fost făcut scris, datat şi semnat cu mâna mea la Tenka – Juvah, Balcic, astăzi Joi 29 iunie 1933.

MARIA, REGINA ROMÂNIEI

Advertisements
7 Comments leave one →
  1. 30 October 2012 10:34

    Si mie imi e simpatica regina de tip consort Maria, sotia regelui Ferdinand I, desi l-a inselat pe Ferdinand in drepta si in stanga, si pur si simplu nu cred ca il suferea…ma intreb de ce oare, ca totusi Ferdinand mi s-a parut un om cat de cat serios si constiincios. Probabil pt ca s-a casatorit prea tanara cu el, si pur si simplu a venit total nepregatita pt Romania…adica ma gandesc din punctul ei de vedere, zau sa vii din puful relativ in care fusese nascuta si crescuta tocmai in Romania la 17 ani ca sa te si mariti cu un print neamt fara prea mult simt al umorului, mai ales dupa ce ai fost oarecum indragostita de varul britanic George of Wales, viitor rege George V, si nu te-a lasat tocmai mama ta plus mama lui sa te mariti cu el, (ca am citit ca tatii erau cat de cat de acord)…zau, cred ca asta a dat-o total peste cap.

    • 30 October 2012 10:45

      Eu habar nu am mai nimic despre cultura germana, nu cunosc nici limba, nu am interactionat niciodata cu un neamt asa la nivel personal, si nici nu am stat de vorba asa la nivel cat de cat credibil cu vreunul care sa fi avut vreun amant neamt, dar zau daca nu am devenit curios acuma ! (mai ales ca mai vine vorba pe bloguri din cand in cand despre obiceiurile sexuale mai comune la diversi din diverse culturi non-romanesti) Ca totusi ma gandesc ca Ferdinand I nu era respingator de urat, parea si cat de cat sanatos mintal, educat OK, plus si Maria nu pare sa fi fost deosebit de neobisnuit de disfunctionala, sau cu pretentii excesiv de nerealiste, pare sa fi fost totusi o persoana toleranta si flexibila…deci cum de nu a reusit el sa o seduca in mod cat de cat acceptabil matur pe ea, sa si-o apropie cat de cat, macar atat cat era obisnuit la acea vreme in legatura cu diversele casatorii cat de cat aranjate…asta nu prea inteleg. Trebuie sa fi fost socul venirii in Romania, ca altfel nu-mi explic.

      • 30 October 2012 10:56

        Desigur, nu doresc sa fiu misogin in sensul interzicerii infidelitatii feminine, dar efectiv am citit ca Maria pur si simplu nu l-a suferit absolut niciodata la nivel intim omenesc pe Ferdinand, si se vaita la destula lume ca are o casatorie nefericita. Adica l-a inselat efectiv nu doar pt ca era si ea atrasa de altii, (ca asta ar fi teoretic OK dupa parerea mea), dar si pt ca efectiv nu il suporta pe Ferdinand. Si maj copiilor ei nici nu au fost ai lui Ferdinand, desi el i-a acceptat pe cativa ca pe ai lui…adica asta mie imi zice ca intr-un fel el avea oarecare compasiune si intelegere pt nefericirea ei personala, in afara de chestiile importante pt pozitia lui in stat. Adica el a tinut la ea omeneste cat a putut de bine. Poate, cine stie, o fi avut el probleme sexuale, gen ejaculare prematura, mai ales ca nu prea exista istorii despre amante de-ale lui…pacat ca nu exista Viagra la vremea aia.

  2. dunia permalink
    30 October 2012 11:49

    De obicei nu comentez la comentariile cititorilor pe alte bloguri, dar aici e greu sa nu constat cat de redundante sunt comentariile acestui R(e)aspirant.

  3. madelin permalink*
    30 October 2012 19:24

    Dunia, de obicei il las in pace. Daca e rezonabil, ii raspund. Daca sare calul, ii sterg comentariul. Acuma nu a facut altceva decat sa insire niste informatii culese aiurea de pe netul de scandal, care la randul lor citau clickurile, libertatile si cancanurile vremii. Ce sa-i face, fiecare vreme cu Clickul ei.

  4. 31 October 2012 13:06

    Poate ca aveti dreptate, deoarece urmand sa caut firul informatiilor, am remarcat si eu ca the Daily Herald de la vremea aia era oarecum inclinat bolsevic, (au primit si bani de la Lenin si l-au publicat si pe Trotsky), plus nu mai zic ca dupa 1964 a fost cumparat de R Murdoch si a devenit tabloidul Sun, totusi informatiile se bazeaza nu numai pe scrierile corespondentului strain al lui Daily Herald, care au aparut prin anul 1941-1942, deci destul de tarziu, dar si pe corespondenta personala a reginei Maria cu dansatoarea americana Loie Fuller, larg populara in cadrul intelectualitatii franceze a inceputului de secol, care ii devenise confidenta, i-a ramas prietena si mai tarziu, si a si reusit sa intermedieze, prin contactele ei personale un imprumut de bani americani destul de important pr Romania in timpul WW 1, corespondenta personala a reginei Maria care a fost publicata si pe baza careia s-au scris si articole istorice destul de serioase nu numai carti oarecum mai romantate si repetitive a ceea ce deja se cunostea, ca de ex cea mai recenta a unei d-ne JP Gelardi, care era, de altfel, oricum mai mult interesata nu atat de afacerile pertinente Romaniei, ci de conectia familiei regale cu familia posibil mai interesanta (pt publicul larg) Romanov.

  5. 31 October 2012 13:13

    Insa ca principu de baza, totusi aceste persoane au fost persoane publice + importante pt Romania, plus eu am declarat clar ca mie personal, din cadrul familiei regale atat Maria cat si Ferdinand imi sunt simpatici, de aia mi-am si permis sa divaghez in stil personal asupra vietilor lor intime, ca zau, de ex nu m-ar interesa viata intima a d-lui Basescu, de ex, sau chiar a d-lui Schwarzenegger, (ca tot e pe cale sa isi publice memoriile), la acelasi nivel. Plus cand e vorba de diversi biografi istorici eu sincer prefer stilul Kitty Kelley, desi pare oarecum scandalos, sau de nivel de lese-majestate, ca e totusi scris cu intelegere si empatie pt personajele abordate, nu numai din dorinta de scandal cu orice pret, (desi si scandalul e necesar uneori pt a populariza mai larg anumite teme de interes, deoarece “There is NO such thing as “bad” publicity”, tot reclama se cheama.)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: