Skip to content

Ce-a mai facut Madelin

12 November 2012

Madelin, vineri, a dat curs invitatiei primite de la domnul B.deComp de a vizita o casa-Tolkien din Bucuresti, pentru a da de urma unei picturi care, chipurile, ii seamana (ei, Madelinei).

Mai colindasem, in vremea pleistocenului, cu Vlad si Pinocchio, prin cartierul armenesc, pe strazile Corbeni, Armeneasca si Spatarului.

Casa se numeste Melik (site-ul oficial aici, some information in English here).

Nu neaparat tablourile adunate eclectic (haotic?).

Nu neaparat ca e cea mai veche casa din Bucuresti.

Ci cerdacul.

Cerdacul in care se tine Şcoala de sâmbătă (pentru pitici, iniţiere în artele plastice).

Si gradina.

Si felul in care scartaie dusumeaua.

Si mirosul lemnului vechi.

Si tavanele casetate din lemn.

Si arcadele.

In afara de astea, mi-au mai placut asa:

– capul de barbat al lui Jean-Francois Millet, inspiratorul lui Vincent Van Gogh  (iata o interesanta expozitie de tablouri a celor doi, face-to-face)

– madona cu pruncul

– cabinetele din lemn incrustat cu os sau fildes, cu sertarase secrete. La nevoie, cabinetele astea se transforma in geamantane, au maner pe o parte

– cutiuta japoneza pentru medicamente, din vitrina 3

Nu am remarcat Corot-ul.

Nu am gasit portretul meu.

Si nici desenul facut de Teodor Pallady pe dosul unui meniu de restaurant: explicatia curatoarei a fost prozaica, au avut nevoie de vitrina in alta parte.

***

Madelin, sambata dimineata, a inceput un atelier de psiho-drama.

Cand am ajuns la scena dialogului, am mimat faza cu cautatul tabloului cu moaca mea si dezolarea negasirii. Cand m-a dublat, Diana a zis ca sunt o studenta care adora sa faca escapade din rutina zilnica si e curioasa cum o vede dom’profesor 🙂 Eu am zis ca nu, doar duc dorul mentorilor si escapadelor. Nu ca n-ar exista, dar la varsta mea ar trebui sa fiu eu mentor neescapist.

***

Madelin, sambata dupa-amiaza, a purces la turul istoric al Ploescilor.

later edit

A aparut si filmarea facuta de jurnalistii de la WyllTV (click aici).

Tur condus de pasionatul Lucian Vasile, adminul minunatului site republicaploiesti.net (are si pagina pe facebook) (apropo, de aici a folosit Miruna nenumarate poze si inspiratiune pentru eseul despre orasul ei, cerut la scoala).

Al treilea tur istoric si arhitectural al Ploiestiului pe care il organizeaza Lucian anul asta (despre primul am gasit o postare pe alt blog, despre al doilea a scris Mihaela un pic)

Plimbare frumoasa, cu tineri-tineri  (I mean sub 25 de ani) pasionati de istoria locului in care s-au nascut. Pacat ca nu se afla un entuziasm similar si la autoritatile decidente sau la oamenii de afaceri locali (eventuali mecena), care sa-i ajute sa-si puna in practica visele: Lucian vrea sa faca un album cu fotografii inedite din Ploiesti, pe care sa-l daruiasca cat mai multor ploiesteni, Lu-Pa-Nu (tot masterand al unei facultati de istorie), isi face dizertatia cu tema bombardamentelor si viseaza sa ridice in Ploiesti o statuie a luptatorilor din cel de al doilea razboi mondial, Corneliu (si el administrator de minunata pagina, Iubesc Ploiestii) marturisea ce uimit si incantat a fost sa afle ca Ploiestiul nu e numai un oras industrial cu blocuri comuniste, Andra a inceput un proiect de geocatching si in Ploiesti, cu Alexandra am constatat ca ma conosc din tren (facem amandoo naveta Ploiesti-Bucuresti)

Ce am aflat:

– in anul 1774, domnitorul fanariot Alexandru Ipsilanti face cadou targul Ploiestilor rudei sale Ianache Moruzi. Ploiestenii se revolta si cer domnitorului anularea actului, cerand sa ramaie “slobozi” ca intotdeauna. In 1814, ploieștenii, în masă, cu femeile si copiii în carute, vin în capitală sa-si ceara drepturile si se instaleaza langa Cismeaua Mavrogheni (langa Muzeul Taranului Roman). Marin Brutarul, unul din capii revoltei, era bunicul lui Radu Stanian

– Ploiestiul a fost primul oras sistematizat din Romania

– in timpul celui de al doilea razboi mondial, Ploiestiul a fost supus la 22 de raiduri de bombardament

prima statuie ridicata in Bucuresti e a unui prahovean (nota mea: spatarul Mihail Cantacuzino de Karl Stork. Mihail Cantacuzino este cel care a construit Spitalul Coltea si manastirea Sinaia)

– Radu Stanian, fost primare al Ploiestilor, care are si statuie pe Bulevard, a aflat de planul de sistematizare care decisese unirea Garii de Sud cu centrul printr-o linie dreapta (acum Bulevardul cu Castani), asa ca a cumparat toate loturile de pamant de la rondul 2 pana la gara si apoi le-a vandut primariei, cu de trei ori pretul (orice asemanare cu persoane reale contemporane este cruda fatalitate!)

– cu banii castigati, Radu Stanian a ctitorit cladirea mea preferata din Ploiesti (fosta Casa Casatoriilor)

– intr-una din casele de pe bulevard poposea Badea Cârţan, in drumul sau dintre Bucuresti si Brasov

– actualul tribunal, pe vremuri Administratia Financiara (se vede inca urma inscriptiei originale deasupra intrarii), a fost cladirea se afla pe locul in care s-a vizionat primul film (mut!) in Ploiesti

– primul film cu vorbe s-a vizionat in cladirea aflata pe locul actualului Teatru Toma Caragiu

– “republica de la Ploiesti” a fost, de fapt, urmarea unei betii notorii

După ce au trimis pe unii membri să adune oamenii de încredere cu care urmau să treaca la luptă, o parte din conspiratori, în frunte cu Radu Stanian, s-a dus sa bea și să petreacă la restaurantul Hotelului Moldavia (pe locul noului Palat al telefoanelor, în spatele actualului Palat Administrativ). După chef, pe la ora 3 noaptea, deja era 8 august […]” (de aici)

– asta e de inteles, pentru ca in Ploiesti se gasea (si cred ca e valabil si astazi) cel mai mare numar de carciumi la suta de locuitori.

– pe unul dintre cele trei blocuri art-deco construite identic pe strada teatrului, exista inca semnaturile originale ale arhitectului si constructorului

foto de pe pagina Iubesc Ploiestii

– in gangul Dobrogeanu Gherea se poate vedea o casa veche, care a fost inglobata in blocul construit pe partea cealalta. Magazinul de camasi de langa MacDonalds are incaperi complet diferite, din acest motiv

– comunistii au folosit pretextul cutremurului din ’77 pentru a rade aproape complet istoria orasului. O istorioara nostima este despre un complex salvat din cauza unei confuzii: una dintre case apartinea numitului Gogalniceanu,  pe care decidentii l-au cetit Kogalniceanu si asa au scapat casele de la demolare.

Nota mea: de ex incercarea de camuflare a Catedralei Sfantul Ioan prin constructia blocului din dreapta, numit “7 etaje”

– Statuia Libertatii s-a materializat ca urmare a bataliilor electorale (chiar si la propriu!) dintre conservatori si liberalii anilor 1869-1870

– spitalele Ploiestiului au fost construite pornind de la initiative particulare (Boldescu, Suler, fosta maternitate – Constantinescu, spitalul de copii – Mendel Predinger)

– bustul lui Caragiale, din parculetul de pe Bulevard, era sa fie sculptat de Brancusi. Decat ca era prea scump, asa ca a castigat proiectul unei cvasinecunoscute (Letiția Ignat)

– in locul actualului bloc Jianu de la Gara de Sud se afla o sera de plante exotice, construita de madama unui bordel din blocul Toboc

– urmasul legendarului liceu Petru si Pavel nu este nici Colegiul Mihai Viteazul, nici colegiul I.L.Caragiale (placuta memoriala e pe cladirea de vis-a-vis de teatru)

– in actuala Hala de Peste se poate vedea sistemul original de manevrare a ferestrelor, foarte ingenios

– Palatul Culturii de azi era, pe vremuri, Palatul de Justitie (arhitect Toma T.Socolescu)

cea mai veche biserica din oras (1639), Sfintii Petru si Pavel, adaposteste in podul plin de lilieci multe comori

– in Ploiesti au existat 5 sinagogi (multi dintre locuitori fiind evrei, alta parte mare fiind ardeleni)

– pe frontispiciu Casei Hagi Prodan (care are muzeul Casa de targovet din sec.XVIII-XIX la parter si carciuma Konaque la subsol), cea mai veche casa din oras (1785), se afla un ornament cu colorile originale

– in casa lui Luca Elefterescu (acum Muzeul Ceasului Nicolae Simache), s-a tinut primul revelion din Ploiesti, in noaptea dintre 1903 si 1904

– in casa Ghita Ionescu, bunicul liberalului Mircea Ionescu-Quintus (casa in care acum se afla Muzeul de Arta), se organizau celebrele baluri ale prefecturii. Insa tot aici si-au gasit sfarsitul, in 1941, o parte dintre legionarii ploiesteni, condusi de Victor Silaghi

– in Ploiesti sunt multe case in stilul art-deco, una dintre ele fiind casa dr.Comanescu. Lucian ne-a povestit ca a stat de vorba cu domnul Comanescu, care i-a povestit cum a scapat dumnealui la a doua tura de bombardamente. Aici am vazut usa mediteraneana, cu soare:

La sfarsitul turului, ne-am dus sa bem o bere la subsolul casei Hagi Prodan. Lucian ne-a aratat harti si ghiduri ale orasului din 1938, fotografii inedite, carti postale (una de pe la o mie opsute, cu expeditorul de pe Strada Cicerone, Ploiesti, Romania) si un album inedit, cumparat de el recent de la un targ de antichitati, al unui chipes soldat german, incartiruit intr-o cazarma din Ploiesti.

later edit (ca mi-am adus aminte acum)

Asa, repede si pe scurt, cateva idei ‘vorbite’ de participantii la tur:

– in locul statuii lui Constantin Dobrogeanu-Gherea din fata Halelor Centrale ar trebui mutat bustul celui mai prolific arhitect al Ploiestiului, Toma T.Socolescu. In primul rand pentru ca arhitectul (care a fost si primar si prefect), ar fi inconjurat de cladiri pe care le-a proiectat. Si-n ultimul rand penca Dobrogeanu-Gherea (aka Solomon Katz sau Mihail Nikitici Kass) si-a trait traiul, si-a mancat malaiul. Si are destule urme in Ploiesti (liceu, strada, placuta memoriala la Gara de Sud).

Monumentul Vanatorilor (amplasat acum, nefericit, in fata Garii de Sud) ar trebui reamplasat pe Bulevard, undeva unde sa intampine oaspetii veniti dinspre gara si sa aiba vizibilitate in toata splendoarea sa (un fel de Arc de Triumf ploiestean)

Fotografie gasita pe okazii.ro

PS

Tocmai am gasit si o pagina (ploiestii’s blog) pe care sunt postate “imagini şi informații despre Ploieşti așa cum au fost adunate şi puse în pagină de Ioan Groşescu, autorul monografiei “Mahalalele Ploieştilor”, publicată la editura Karta Graphic, Ploieşti, în 2008

Si inca o pagina de istorie a oraselor Ploiesti si Targsor.

PPS

Fotografiile care nu-mi apartin au autorul la un clic distanta.

Advertisements
13 Comments leave one →
  1. 12 November 2012 16:25

    Daca veneai la al doilea tur, faceam cunostinta!!!

  2. madelin permalink*
    12 November 2012 17:11

    Sau daca veneai tu la al treilea :). Chiar, nu povestesti pe blog? Ca sa avem de la fiecare tur.

  3. 12 November 2012 21:47

    Ma bucur mult ca v-a placut turul si va multumesc ca ati venit 🙂

    PS: cred ca m-am luat putin prins in povestit si am avut o ”scapare”: nu in cladirea actualului tribunal a avut loc proiectia de film mut, ci in gradina Grivita, care se afla pe locul constructiei din prezent. Pastrand proportiile, era un fel de terasa Otetelesteanu a Ploiestilor.

  4. madelin permalink*
    12 November 2012 22:06

    Lucian, de fapt memoria mea o fost di vina 🙂

  5. 13 November 2012 11:54

    Madelin, când vii și la Casa Stork, că tot făcu prima statuie, de prahovean? Cât o mai sta în picioare.

  6. madelin permalink*
    13 November 2012 20:41

    Vlad, vin. Cand esti prin zona?

  7. 13 November 2012 23:00

    Sorry, am doar o intrebare, Cine a pictat Madonna aia pe fond bleu total enervanta (pt mine personal in clipa asta in care NU ma simt absolut de loc indulgent + pe baza de idei personale cam fixe/rigide/pretentioase in legatura cu reprezentarile Fecioarei Maria, fie cu pruncul langa ea, fie fara prunc) ? Efectiv m-a iritat atat de mult incat vreau sa stiu cine naiba a pictat-o, ca sa caut sa aflu de pe wikipedia sau Google ce naiba patise sau ce mancase sau ce naiba visase in perioada cand a pictat acel tablou sa vad daca pot sa ii gasesc macar o scuza, sau vreo circumstanta atenuanta, vreo grea mostenire istorica, vreo perioada de criza economica severa, ceva acolo.

  8. madelin permalink*
    14 November 2012 07:46

    Rudolf, un nene pe la o mie sase sute si ceva.

    • 14 November 2012 09:01

      Multumesc din suflet pt informatie si pot anunta ca, datorita ei, am putut sa redevin indulgent si sa il iert deoarece s-a nascut in mijlocul Frantei in perioada de tranzitie de imediat de dupa greaua mostenire a razboaielor religioase catolico-protestante, plus datorita varstei onorabile si a faptului ca poate fi chiar pe drept considerat un demn precursor pt desenatorii ulteriori moderni belgieni utili educativi pt copiii zilelor noastre din tarile amical francofone.

  9. catherine permalink
    17 November 2012 21:45

    Doamnă, dar despre tinerii aceştia aţi mai auzit? E drept că n-au mai scris nimic de multişor, dar… începuseră bine, cred. S-or fi ruşinat de tot.
    http://imierusine.ro/about/

  10. madelin permalink*
    18 November 2012 22:57

    Catherine, adminul e pe twitter, posteaza despre Asesoft.

  11. catherine permalink
    25 November 2012 22:15

    ups. nuştu ce-i acela twitter, dar asesoft nu pare ceva rău. să înţeleg că de ploeşti nu se mai ocupă totuşi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: