Skip to content

Recenzie Revista de povestiri numarul 7 *)

15 Noiembrie 2012

Disclaimar: nu e o revista cu povesti pentru copii!

Luni, 22 octombrie, de la 18:30, în Energiea, se lansează numărul 7 al Revistei de Povestiri, într-un eveniment care anticipează creativ Halloween-ul

Asa suna comunicatul de presa ce anunta lansarea celui de-al saptelea numar. Pentru ca da, Revista de Povestiri e super cool, face lansari la fiecare numar.

Pentru cei care au deschis televizoarele mai tarziu, este vorba despre o revista in care se scriu fictiuni scurte, ca de chestii lungi nu mai are nimeni timp si chef. In ea scriu autori tineri, necunoscuti publicului larg, adica neatinsi de ceea ce se cheama „faima”. Bine, de-a lungul timpului au mai scris si tipi celebri, ca Florin Iaru, sefeistul Michael Haulica sau Marius Chivu (breaking news: cartea acestuia, „Vântureasa de plastic„, se afla intre volumele nominalizate la premiul Cartea Anului, distincţie care va fi decernată pe 23 noiembrie la Uniunea Scriitorilor). Insa, in principiu, in revista scriu benevol oameni carora le place sa se joace cu cuvintele. Si faza frumoasa este ca povestile din revista sunt originale, nu au mai fost publicate in alta parte.

Revista apare asadar lunar, costa 10 lei si se gaseste in cateva locuri (clic aici ca sa le aflati), de exemplu la librariile Humanitas. Pentru cei de peste mari si tari se poate comanda in format electronic, la acelasi pret. Exista si posibilitatea cumpararii unui pachet complet.

Revista pastreaza aceeasi structura, numar de numar.

***

Motanov Motanul Mov scrie in fiecare numar povestea din ciclul „Serialul Mov”, in care musai e implicat obiectul de pe coperta. De exemplu, in numarul 7, suparat ca la balul de absolvire nu se va descurca onorabil la dans cu aleasa inimii lui, Stralucitoarea, Motanov cumpara o matura cu care exerseaza in fiecare seara valsuri si rumbe. Ma rog, se mai intampla si alte chestii dansabile pe acolo, dar va trebui sa le aflati cetind.

***

Seria de „Povestiri neconditionate”. Aici e simplu de ghicit. Fiecare scrie ce-l taie capul, la liber.

Pentru cateva sticle de lapte„, de Catalin Barbu, ne poarta cu gandul si imaginatia intr-un rancho de cowboy de odinioara, Fort Alamco, in care vietuiesc fix 1845 de locuitori (clopotarul si adjunctul sau nu se pun la socoteala).  Exista si un serif, exista si un cal care nu sufla jaratec prin nari, exista si un saloon, si o banda de machos, si o Maria cu sanii mari, si un erou cu nume de uragan. Si un deznodamant pe care neasteptatul povestitor (o sa-l aflati abea la sfarsit) nu se mai indura sa-l prelungeasca.

Sniffy Cristal” de Laurentiu Olteanu e o parabola. De cand lumea si veacul, oamenii se impart mereu: in cei ca noi si in restul. Eheeei, astia, restul, doar ei merita sa fie subiect de odisee, de trilogie, de roman, de piesa shakespiriana. Oamenii ca noi sunt anosti, cine sa-i povesteasca? Ei, ceilalti, ei sunt interesantii. „Era suficient de inteligent pentru a realiza ca nu exista o solutie miraculoasa, un tratament naturist, o magie sau incantatie„. E o poveste cu dragoste, cu maruntisuri, cu familii normal-alienate, cu iubire, cu Fiddle Faddle, Cracker Jack, Poppycock, Ricky Gobble, Bliss Blom, Puck Vicar si, bineinteles, cu Sniffy Cristal.

Nemiscatele trepte” de Luchian Abel e un fel de science fiction cu tenta steampunk. O poveste scrisa trepidant, din dialoguri. Ceva ingrozitor se intampla, intr-o zi care incepuse obisnuit, ca o zi normala. Exista suspans, exista si drama, exista si speranta de mai bine (un copil se naste in intervalul scurs de la introducere la deznodamant). Exista personaje conturate foarte clar din numai cateva trasaturi. Si exista finalul neasteptat: salvarea planetei locuieste in umor, folks!

***

In ciclul „Naiva” scriu copii. Si, ce sa vezi, in numarul 7 a scris Miruna! Povestea „Noaptea„. In vacanta de vara, dupa ce caldura toropitoare de peste zi se mai domoleste un pic, seara, copiii ies din curtile bunicilor pe strada Toamnei si se joaca de-a v-ati ascunselea. Voi stiti sa jucati pititea cu 6 reguli? Nu? Asa credeam si eu. Pai daca nu stiti, ia puneti mana si cumparati revista si poftiti de aflati.

***

„Serialul imaginar” o are ca eroina constanta pe Elu Cubrela. Cea care scrie scrisori. Sau o fi un erou? De data asta Elu vrea cont pe facebook, Elu Tembelu. Si mai vrea sa se inrudeasca cu Tim Burton, stiti voi, ala cu Alice in Tara Minunilor.

***

Seria „Vocabular alternativ” are de fiecare data o poveste scrisa cu cuvinte inventate. Adica in loc de portocale spui tortocale. Sau in loc de balon cu heliu spui navloc cu beliu. In numarul 7 a scris preferata mea, Iren la Migraine. „Fersfectiva floii” ne aduce la cunostinta cam ce s-ar putea intampla intr-un doraz in care nu mai floua de nouazeci-si-roua de zile. Spre exemplu oamenii s-ar putea trezi ca sunt gata sa prepare dulceata de adjective. Sau s-ar juca de-a pusul dorintelor, de exemplu sa nu le mai fie foame niciodata. Sau s-ar trezi ca stiu, dintr-o data, cum sa construiasca poduri peste nici un fel de râu.

***

Urmeaza povestirea conditionata „Avem titlu„. Titlul si-l alege autorul din multimea de titluri propuse de recrutii lui Motanov pe facebook. De data asta povestirea se numeste „Pana la capatul timpului” (Titlu popus de Puck, hihi). In stilul sau caracteristic, Mosu ne istoriseste pataniile prin care trece naveta spatiala Arma-Ghidon, condusa de echipajul romanesc format din comandantul Pascu si comandantul-adjunct Vasilica. Nava e trimisa in misiune extraordinara de a gasi nu capatul spatiului, ca asta e simplu ca buna ziua, ci capatul timpului. Jurnalul capitanului e completat constiincios cu fiecare eveniment intamplat in timpul zborului de fix doua mii patru sute saptezeci si opt de ani terestri, detalii despre starea navei, parametrii de zbor, starea de sanatate a echipajului.  Oho, in final nava ajunge la capatul timpului, care arata fix ca o draperie. Acolo exista si un snur misterios. „Capitanul Pascu scoase mana pe hublou si trase puternic”. Cand deodata….

***

Urmeaza „Povestea colectiva”. Aici poate interveni oricine are un cont pe facebook si s-a imprietenit cu Motanul cel Mov. Acesta inventeaza zilnic antrenamente de imaginatie. De exemplu asta „Astăzi scriem post-it-uri neașteptate de frigider”, iar in revista apar cele mai reusite raspunsuri. In numarul 7, tema a fost „Jobul inventat„.

Cand vreau sa ma fac mare vreau sa ma fac pirat al pluriversului (Anna Nechifor). Sau Minunatolog (Ioana Slaniceanu).

Asta asa, ca sa contrazicem studiile care zic ca sanchi, numai 9% dintre oameni ajung la jobul visat in copchilarie.

382087_554482744565669_683013038_n

***

Apoi Superscurtele.

Noapte cu cer senin. Fumez ultima tigara si ma gandesc ca a trecut o luna de cand a plecat. Oare a trecut granita, oare traieste… Ridic privirea si, chiar atunci, prind o stea cazatoare” (Madalin-Eugen Popa)

***

Stai asa ca nu s-a terminat. Alta conditionata: „Avem imaginea”. Asta e o poveste care se scrie musai in tandem si are la baza o imagine aleasa de redactie, just for fun. Imaginea din numarul 7 e o scara de lemn acoperita pe alocuri cu un covor tocit. De scris au scris Iuliana Serea „Casa cu parter si etaj” si Laura Constantinescu „Mutarea”.

Iuliana are nostalgia casei in care locuiesti pe vremea studentiei, cand esti liber, in sfarsit, sa faci tot ceea ce nu aveai voie pe vremea liceului cu parinti autoritari. Acum poti pleca la o  piesa de teatru care se joaca la miezul noptii, daca ai tu chef.  Sau poti face joi seara o petrecere cu bere, alune si muzici din filme. Ai o colega de camera care convinge pe orisicine sa-si intoarca tricoul pe dos si sa-l poarte asa. Pentru ca „noi toti avem un omulet in noi, care vrea numai sa ajunga neatins la final si noi trebuie sa facem tot ce putem ca sa-l deranjam, ca sa-l zgandarim, ca sa-l epuizam„. Printr-un pact copilaresc, covorul tocit de pe trepte nu va fi inlocuit niciodata, pentru ca el poarta acolo, in marginile desirate si zdrentuite, toate urmele pasilor care au alcatuit candva cea mai frumoasa dintre toate vietile posibile.

Laura are nostalgia casei in care ai copilarit, pe vremea cand nu stiai ce-s alea griji, rate la banca si home decor. Andrei si Raluca incearca sa modernizeze casa primita mostenire de barbat de la bunica lui. O casa cu balansoar pe prispa, curte cu meri si soba cu lemne. Umbra bunicii urca in fiecare dimineata treptele scartaietoare ca sa aduca baietelului rasfatat dulceata si ceai. Va reusi el sa iasa din coconul calduros ca sa ia veatza in piept?

***

In seria Schimbul de gen”se pot scrie oricare alte chestii. In numarul 7, Oana Hodade scrie poema „Intre”‘

[….]

O pasare s-a asezat in locul tau langa mine

Si am mai stat asa o vreme in liniste amandoua

Pana cand noaptea s-a lasat de-a binelea

Apoi m-am dus acasa

Apoi a venit toamna

Eu am inceput clasa a opta

Si tu ai inceput a noua

am auzit

intr-un alt oras.

***

In ultimele pagini ale revistei, Motanov alege cateva din povestile trimise de cititori pe email pe adresa motanov[at]revistadepovestiri[punct]ro. Textul poate avea maximum 4000 de semne cu spații și maximum 50 de rânduri și trebuie să aibă diacritice.

In numarul 7 avem asa:

Paduchii inimii” de Ioan Claudiu Todoran. Pentru ca pacientul simtea mancarimi la inima, doctorul a initiat procedura de urgenta, transplantand o inima de plumb, rezistenta si perena. Inima cu paduchi a sfarsit acidulata.

Draperii grele” de Monica Sturza. Cand viata devine mai obositoare ca o draperie de catifea plina de praful unor nenumarate intamplari, vesele si triste.

Donde estabas, Ovella, donde estabas?” de Dorothea Caessis. Cand timpul are riduri ca pielea a doua cubaneze care stau si mesteca tiutun. Selaron trebuie sa vie cu un camion plin de bere iar fustele se croiesc din bumbac de Columbia.

Povestea cu miros de cer si paine” de Raluca Andrei. Cand viata ti se desfasoara in fata nasului, curgand dinspre copilarie spre iar in copilarie, din miros in miros.

Magarusi” de Ancuta Cotuna. Cand visezi ca nici acum nu te-ai impacat cu bunica. Si cel mai bine iti aduci aminte bastonul ei din lemn de pin.

Pisica mea mov” de Cristina Frincu.  Cand in hipotalamus te locuieste o felina liliachie fosforescenta cu degradeuri. Intai in forma de puppy pufos apoi de felina agresiva cu sinapsele. Pana la urma, nerecunoscatoare ca toate pisicile, pisica lavandie trece granita in subconstientul unei englezoaice vegetariene cu parul sur, bicicleta si cercei in forma de cirese.

***

Si incalecai pe o mătura

Si făcui o recenzie mátura.

____________

*) revista cumparata de la Libraria Carturesti

Anunțuri
2 comentarii leave one →
  1. Blegoo permalink
    15 Noiembrie 2012 23:19

    Păi… nu-i o recenzie proastă.
    Pă moment, sunt prins altundeva… plus că mi-mi place de tine oricum, deci, e dificil de lătrat.
    Ham-ham!

  2. 28 Noiembrie 2012 11:17

    Off-topic: Nu stiu daca iti face placere sa te chinui sa raspunzi la diverse lepse, insa te-am invitat la una muzicala (la care trebuie sa raspunzi numai prin melodii sau cantece, fie clasice fie moderne, etc) care mi s-a parut chiar dificila + interesanta (si la care eu, fiind total lipsit de capacitate de apreciere muzicala, afon + fara preferinte sau cunostinte muzicale, inca ma chinui sa gasesc raspunsuri cat mai corecte !) Pe Blegoo nu-l mai invit ca vad ca e ff ocupat cu chestii ff serioase, ca de ex a polemiza cu un pseudo-intelectual cu simpatii cvasi-naziste, din fericire fara legatura cu acest blog total pacific, insa leapsa poate fi preluata de oricine crede ca ii va face placere sa se straduiasca sa comunice muzical.

    Pt cine nu e sigur in legatura cu capacitatea proprie de a comunica muzical, recomand inca o data un test de afinitati muzicale pe mai multe dimensiuni de la BBC, https://ssl.bbc.co.uk/labuk/experiments/musicality/ la care eu pot sa spun ca am obtinut notele cele mai mici pe care le-am obtinut vreodata la vreun test in viata mea inainte, (nota mea cea mai mica dinainte fiind un 2 la istoria universala, dupa care m-am pus cu burta pe carte si am reusit sa iau chiar un 4 la istoria Romaniei, reusind sa raspund macar partial la intrebarea cu ce au contribuit romanii antici la istoria, cultura si civilizatia Romaniei, zicand ca au construit bai, drumuri si poduri, si uitand total sa spun despre contributia lor la formarea limbii romane si probabil la cateva referinte istoric-literare in legatura cu grupurile de oameni cu adevarat curajosi si probabil intreprinzatori care se incumetau sa locuiasca pe atunci, fie ca rezident ilegal, fie legal cu carte de sejour, pe undeva prin teritoriile de sud si centru ale Romaniei actuale, insa la acest test muzical am obtinut numai note de 0,1 si 0,2 daca ne raportam la o scara de la 0 la 10.)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: