Skip to content

Antrenament 5

9 December 2012

O poveste neconditionata

Contele Amarui traia singur in Molcar, intr-o mansarda cu ferestre spre aeroport. In fiecare zi, privea pe geamul triunghiular cum tanara micuta de statura, cu ochelari fara rame si palton verde, pleca si venea, la ore fixe. Cu timpul, ajunsese sa-i stie stie programul pe de rost. Lunea mergea la biblioteca, stia dupa mapa plina de fise. Martea pleca la piata, cu o papornita uriasa de paie. Miercurea avea ore de muzica, abea cara violoncelul mai mare decat ea. Joia plimba pisicile si papagalii Madamei Alba, de la 1. Vinerea se plimba singura prin parc, pe aceleasi alei totdeauna. Sambata si duminica nu indraznea sa o spioneze, i se parea ca ar fi fost prea de tot. Intr-o miercuri, contele vazu cu uimire ca fata nu pleca la ora de violoncel. In schimb vazu intrand in bloc un tanar domn, cu mers saltaret. Simti cum tepii amari ai geloziei ii inteapa batranul cord. Deja isi inchipuia cum o sa sarjeze in fata dusmanului sau de moarte. Se hotari sa mearga vizavi, pana la urma ce avea de pierdut? Se gandise deja la un tertip, o sa-i spuna ca ii e rau si are nevoie sa sune la salvare. Suna la usa. “Intra” se auzi dinauntru. Intra. Era pregatit de orice. Deja resemnat, saluta. Si ramase cu gura cascata. Tanarul executa pe pielea umarului fetei o libelula. Sau poate un flutur. “O sa ai un tatuaj ravisant” spuse el.

No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: