Skip to content

Recenzie: Muriel Spark – Departe de Kensington

23 February 2013

Nu, nu vreau sa iau painea de la gura criticilor de carte, nici nu as avea cum. Recenziile mele sunt amatoare, caci asa sunt si ca cetitoare. Dar! A inceput campania VALLUNTAR 2013. Au mai facut ei una si anul trecut pe vremea asta, cand eu am cetit Jim Nasturel si Lukas, mecanicul de locomotiva de Michael Ende.

Anul acesta, pentru 15 comentarii la articolul de fata primesc un copac!

Dap, un copac ce va fi sadit de voluntarii All intre 25 martie si 7 aprilie. Asa cum i-am scris si Loredanei Modoran, coordonatoarea campaniei, ar fi nemaipomenit sa am macar doi copaci ai mei! (pentru doo carti recenzate).

Asa ca, daca:

– ma iubiti si cititi

– ma simpatizati si cititi

– nu va place deloc ce si cum am scris

comentati, comentati, comentati!

(in josul paginii, la “Scrie un comentariu”, atentie ca iti cere si o adresa de email valida, se poate comenta sub pseudonim fara probleme)

***

Muriel Spark (1918-2006), scriitoare britanica evreica pe jumatate, nascuta la Edinburgh. In 2008, revista The Times a inclus-o intre cei mai importanti 50 de scriitori britanici de dupa anul 1945. Desi a inceput sa scrie in jurul varstei de 40 de ani, Dame Muriel Spark a scris nu mai putin de 22 de romane, culegeri de proza scurta, poezii, piese de teatru, scenarii si carti pentru copii. Cartea Domnisoara Brodie in floarea varstei  (The Prime of Miss Jean Brodie) a fost adaptata pentru teatru, film (in 1969 a jucat Dame Maggie Smith, profa Minerva McGonagall din Harry Potter) si televiziune, aducandu-i autoarei notorietate publica. Autoportretul ei suna asa: “Born in ice cave of southern Tyrol, year 609BC of centaur stock, mother descended Venus. Muriel Spark rose from the waves as is well known. Demands fabulous fees” (sursa: Bicicleta galbena). Intr-un interviu dat la BBC, la intrebarea “se spune ca sunteti un ascultator avid. Ce ascultati: vocile oamenilor, remarcile lor sau intorsaturile de fraza?” ea raspunde: “I was listening to words, voices, remarks and the nuance, and various levels of – not levels of meaning in a more sophisticated sense but in a quite elementary sense” (sursa si interviul intreg).

***

Departe de Kensington, un roman de fine analize, cu sherlockholmsiene tente politiste,  descrie viata dintr-o pensiune englezeasca din Church End Villas nr.14, South Kensington, in care locuiesc cu chirie oameni din clasa de mijloc, prin anii 50. Sunt sotii Carlin, educatoare si inginer-contabil, Wanda Podolak, o croitoreasa poloneza, Kate Parker, infirmiera in razboi vesnic cu microbii, Isobel Lederer, secretara si fiica de bani gata care ramane insarcinata cu “nu stiu exact care dintre ei“, William Todd, student la medicina, Milly Sanders, proprietareasa si , mai presus de toate, atotstiutoarea doamna Hawkins, vaduva de razboi si editoare, careia nimeni dintre cunoscuti nu indrazneste sa-i spuna altfel decat misiz Hawkins. “Eram inca tanara, nu implinisem inca 30 de ani si toata lumea ma trata ca pe o zeita a intelepciunii“. Doamna Hawkins, povestitoarea. Doamna Hawkins, confesoarea tuturor. Doamna Hawkins, fina observatoare a oamenilor si imprejurarilor. Doamna Hawkins, o femeie masiva, rubensiana, care, pe chestia asta, capata chiar un post la o editura care angajeaza numai oameni “defecti”. Doamna Hawkins, o “femeie minunata” desi “nu facusem niciodata ceva demn de lauda“.

Intriga cartii se invarte in primul rand in jurul vietii cotidiene a locuitorilor pensiunii si, in al doilea rand, in lumea editurilor si tipografiil0r (Ullswater si York, Mackintosh&Tooley si Howard Sand&Fred Tucher), la care doamna Hawkins isi tot gaseste de lucru si e data afara. De ce e data afara? Pai pentru ca pica in dizgratia unui domn cu pretentii de scriitor (care scrie de fapt ingrozitor de anost), si pe care il face, in public, “pisseur de copie”.   Impricinatul, Hector Bartlett, protejatul scriitoarei de succes Emma Loy, va juca un rol esential in deznodamant. Said to be based on an old lover of Spark’s who gossiped about her private life, sold her letters, criticized her novels, and never wrote anything memorable or good, the character Hector Bartlett “knew the titles of all the right books, and the names of the authors, but it amounted to nothing; he had read very little.” (sursa)

Mai spun numai ca in carte are loc o sinucidere esentiala si, tot  in carte, se “face vorbire” de radionica (o pseudostiinta de diagnostic si tratament, inventata in America).

Doamna Hawkins descalceste itele, slabeste, se indragosteste si, pe langa toate astea,  da sfaturi: “cand iti cauti de lucru, cel mai intelept e sa anunti pe toata lumea, cu mic, cu mare“, “este usor sa slabiti, mancati si beti aceleasi lucruri ca de obicei doar ca pe jumatate“, “sfatul meu pentru oricine se casatoreste este sa-si vada mai intai partenerul beat“, “sfatul meu pentru orice doamna care si-a castigat reputatia de femeie capabila este sa nu-si arate prea mult talentele“, “sfatul meu pentru toti cei care trebuie sa spuna nu la o cerere, este sa nu dea nici o motivatie“. Celor care isi doresc sa scrie un roman fara sa stie insa cum sa-l inceapa, le spune: “scrie-i o scrisoare unui prieten drag si apropiat, adevarat sau, si mai bine, plasmuit de imaginatia ta“.

Un personaj secundar sau tertiar al cartii, insa drag mie, e Londra: Old Brompton Road, Brompton Oratory, Notting Hill, Charing Road Cross, Grosvenor House, Covent Garden, Regent Park unde se filmeaza o scena dintr-un film si atunci ploua cu galeata cu ploaie artificiala, cartierele mai indepartate Stanmore, Edgware, Bushey, Chingford, Romford, Harrow, Wanstead, Dagenham, Barking, Wembley, Hackney, Islington, Southall, Acton, Ealing, Richmond, Greenwich, Dulwitch, Hampton, Kew, pana, ehhei, in suburbii Surbiton, Ewell, Croydon, Orpington, Barnet, Loughton, Hendon, Northolt, Willesden, Camberwell, Plumstead, Kingston,  Bromley.

PS

[…] one likes to justify an existence, but… I don’t know, I think sitting in the sun is justifying your existence quite honestly….. (Muriel Spark)

Advertisements
29 Comments leave one →
  1. 23 February 2013 22:01

    “…sunt amatoare, caci asa sunt si ca cetitoare…”
    Cum dreaq’ ejti cititoare amatoare?!?

    • madelin permalink*
      23 February 2013 22:05

      Adica nu cetesc cu barbison si condei critic. Nu cetesc organizat si meserias (copyright Vlad), de la antici la contemporani. Nu sunt in stare sa recunosc curente si subtilitati. Pur si simplu imi place sau nu o carte. Iar pe altele nu sunt in stare sa le cetesc deloc, de ex Doctor Jivago, nusdece.
      PS
      sa mori tu ca ti-ai facut feisbuc? 🙂

  2. 23 February 2013 22:32

    stii… am eu o strangere de inima cu plantatul asta voluntar de copaci; povestea asta cu plantatul e la fel de trista ca cea la care asist in fiecare primavara; prin martie cand da coltu primaverii apar copiii de la scolile generale constantene, zgribuliti, cu pungi de plastic in maini, adunand din nisip chistoacele, sticlele si cutiile de bere si alte rahaturi pe care le arunca cu nesimtire burtosii cu lant de aur gros ca al joianei si ghiul de cinci kile in sezon…
    pai drept îi?!
    da poate nu era potrivit sa zic aici de povestea asta, poate era mai potrivit sa zic ceva de carte…
    spor la comentarii si VALLUNTAR-ului la plantat!

  3. 24 February 2013 07:04

    Eu, desi nu mai citesc carti de fictiune de cand am trecut de vreo 23 de ani, in afara de policier-uri destul de simple si clasice din cand in cand, insa mai rasfoiesc recenzii literare si uneori, mai ales cand ma simt mai stressat, cumpar chiar si reviste de critica literara, cu gandul de a le citi candva cand voi fi mai putin stressat, am fost atras de acest articolo, din care am remarcat asa mai din prima cu oarecare intimidare sfaturile d-nei Hawkins care, prin tonalitatea lor sententioasa mi-au creat impresia ca ar putea fi si credibile, asa ca le-am citit pe fiecare din cele prezentate mai sus de minim 2 ori, avand totodata senzatia ca ar trebui probabil sa iau si notite ! Mi-am dat seama totodata de ce eu nu voi fi in stare de a scrie niciodata un roman, deoarece nu am scris niciodata vreo scrisoare vreunui prieten, ci numai cateva scrisori parintilor mei din tabara cand eram mai mic plus o scrisoare de fan d-lui Al Pacino cand aveam un crush sentimental pt el la varsta de 13 ani, in care ma exprimam ca si cum ii scriam o scrisoare oficiala de recomandare, laudandu-i constiinciozitatea si abilitatile profesionale, si urandu-i succes in cariera mai departe…cariera care am remarcat chiar ca a intrat intr-un oarecare con de umbra dupa ce i-am scris eu acea scrisoare, deoarece chiar in anul ala primise 2 nominalizari la Oscar iar dupa aia nici una timp de cativa ani buni, ba s-a mai certat si cu dl Robert de Niro, drept care si acum, dupa ani de zile, ma framant daca oare nu cumva tocmai scrisoarea mea l-o fi demoralizat temporar…desi sincer sa fiu nu cred ca a primit-o niciodata deoarece nu am primit nici macar o fotografie din partea managerilor sau secretarilor lui !

    Iar singurul prieten imaginar pe care cred ca l-am avut eu vreoata ar fi teoretic posibil doar D-zeu, insa cartea aia cu Conversatii cu D-zeu cred ca a mai fost scrisa, si inca probabil in mai multe variante, asa ca nu vad ce as putea adauga tocmai eu, mai ales ca eu nu comunic cu D-zeu asa ff des, cel mult ii mai trimit cate o felicitare din timp in timp, daca ma simt recunoscator pt vreo surpriza placuta sau vreo coincidenta de bun augur oarecare din cand in cand si redevin oarecum mai inclinat credincios decat habitual agnostic, sau si mai rar, probabil de vreo 4-5 ori pana acum in viata mea efectiv Il rog, asa just in case, sa ma ajute sa-mi dea curaj in caz ca trebuie sa dau vreun examen, sau sa iau vreo decizie oarecare, lucru pt care eu ma consider in general incompetent, sau sa fiu acceptat pt vreun job care mi se pare momentan mai acatarii in sensul ca am impresia ca ma poate ajuta sa ma consider ceva mai independent si mai bine pozitionat pt vagul progres personal general care pare a fi recomandat tuturor peste tot pe Internet in ultima vreme, lucru in legatura cu care iarasi imi declin vreo competenta sau chiar inclinatie personala, deci chiar ca simt nevoia de a primi sprijinul cuiva mai realist posibil mai omniscient si omnicompetent decat mine…desi in Cosmogonia mea personala D-zeu e de obicei Cel cu Ideile, doar rar poate comunicand cate ceva vreunui profet, si de fapt e mai probabil ca concubina lui oficiala si partenera lui de business de tip contractor de constructii si alte feluri de consulting de mediu, mama Natura, este cea care e de fapt implicata in chestiile astea mai practice, inclusiv uneori de a oferi si psihoterapie de suport la oameni obisnuiti…dar cum eu chiar ca nu stiu cum sa comunic cu persoanele de sex feminin, asta ar mai lipsi sa intru in vreo conversatie tocmai cu mama Natura, de care de altfel sunt deosebit de ingrozit, desi desigur o respect si pe ea plus pe fanii ei asa la modul general si le transmit salutarile mele prietenoase din mediul civilizat inalt urbanizat, chiar preferabil metropolitan, pe care tind sa il prefer pt mine personal !

    • 24 February 2013 07:25

      Ah, sorry…iar am facut greseala de a scrie un comentariu ff lung in loc sa ma gandesc sa il despart in mai multe fragmente mai scurte, deoarece am impresia ca in aceasta campanie e nevoie de un nr minim de comentarii, si tocmai deja facusem greseala asta pe blogul lui Vienela, si ar fi trebuit sa-mi aduc aminte sa fi invatat ceva din propria mea greseala de mai devreme…insa se pare ca dl Daniel Kahneman, castigatorul premului Nobel pt Economie in anul 2002, a avut dreptate demonstrand matematic, ca orice psiholog credibil si respectabil, ca lumea e de obicei incapabila de a invata ceva posibil util atat din propriile greseli cat si prin acea auto-cunoastere si ea atat de recomandata mass-mediatic tuturor de o buna perioada de timp…desi initial, cf wikipedia, fusese destinata numai unor initiati speciali, nu asa chiar oricui, inca de la vremea cand Theba era centrul lumii viitor iudeo-crestine, insa s-au bagat la un moment dat grecii antici sa faca pe desteptii fata de niste elevi sexy de-ai lor, si de atunci incoace toata lumea a devenit indemnata de a se auto-cunoaste, cand de fapt totul fusese doar un fel de conspiratie gay doritoare de a pune mana initial pe vreun elev mai nubil, insa ulterior desigur teoretic posibil, mai ales in mintea cam rigid-sclerozata a unor oameni de varsta mijlocie, si pe puterea mondiala !! Ha ! Ha ! Ce ti-e si cu educatia asta publica de masa ! Zau, chiar am citit azi dimineata pe CNN ca s-au iscat zvonuri recente ca pana si Papa Benedict 16 s-ar fi decis sa demisioneze tocmai din cauza acestor gay care de mult au infiltrat Vaticanul, si Vaticanul chiar s-a simtit obligat sa dea o dezmintire publica oficiala !!

  4. 24 February 2013 07:37

    P.S. off-topic: constiincios anunt ca iar am captat acces fara sa vreau la blogurile lui Tapirul de la care stiu ca am fost banat si am trimis deja 1 comentariu pe blogul lui Vlad (chiar acolo sub tema cu meseriasii) + inca unul pe blogul lui Sebastian Corn (sub articolul cu oglinda si cu poza aia soft-porno a unei fiinte aparent androgin hermafrodita cu mameloane multiple si un cap de magar/berbec oarecum chagall-ian privindu-se sideways intr-o oglinda). E probabil deoarece sunt temporar relocat geografic pana saptamana viitoare, dar anunt ca e posibil sa se mai intample si in viitorul apropiat de cateva ori deoarece iar am preluat niste indatoriri de curier/comis voiajor, asa ca probabil ca ISP-ul meu va fi destul de variat mobil ceva vreme. Dar totusi, daca e cumva tehnic imposibil sa imi fie impiedicat accesul intermitent la acele bloguri, (efectiv habar nu am, ca nu ma pricep, doar zic), promit totusi sa incerc sa am bunul simt de a nu ma lasa tentat sa comentez in mod impulsiv prea des pe aceste bloguri, deoarece stiu ca enervez pe mai toti…dar efectiv, ca recent amploiat corporatist, mi-a fost imposibil sa nu doresc sa imi manifest si eu acordul public fata de parerea lui Vlad in legatura cu preferinta fata de meseriasi vs “profesionisti” plus de a comenta si eu ceva sub poza aia porno cu oglinzi de pe blogul lui Sebastian…adica sunt si eu om, ce naiba !

    • 24 February 2013 07:42

      3 comentarii si cu asta 4, plus celelalte 3…mai trebuie 8 pana la copacul dorit ! In momentul asta nu mai stiu ce sa zic decat sa imi manifest recunostinta pt toleranta ta, ca administrator de blog, fata de comentariile mele si sa iti urez succes in campania de sprijin a mamei Natura si a unei edituri care inca publica diverse carti pe hartie !

  5. doarleguma permalink
    24 February 2013 13:59

    Ce coincidenţă drăguţă! Am citit luna asta două cărţi de Muriel Spark şi acum m-ai făcut curioasă s-o citesc şi pe a treia. 🙂

  6. selector permalink
    24 February 2013 15:19

    Hehe: ‘fine analize, cu sherlockholmsiene tente politiste’:)

    Mi-a placut:)

  7. cora_ permalink
    24 February 2013 16:20

    Mie mi-a placut dna Hawkins cu sfaturile ei. :))

  8. 24 February 2013 18:18

    Am si eu o intrebare, nu doar un comentariu. Zice ceva in cartea asta care pare a descrie Londra atat de amanuntit de cartierul Parsons Green (parte din Hammersmith & Fulham) ? Ca am un amic acolo si as fi fost sincer curios sa aflu daca d-na Hawkins are vreo parere sau chiar opinie despre oamenii care locuiesc in acest cartier, (chiar daca s-o mai fi schimbat compozitia urbana de la timpul scrierii acelei carti…ca totusi amicul meu e nascut la Londra si chiar de mic isi dorea sa locuiasca in Parsons Green, dar nu am indraznit sa-l intreb de ce, mai ales ca nu am facut sex cu el decat de vreo 4 ori, plus ca e mai de tip intelectual umanist corporatist nu strict tehnician ca meseriasii astia mai obisnuiti fata de care ma simt si eu mai liber si mai putin intimidat sa-i interoghez diverse, si ma gandeam ca poate aflu cu ajutorul d-nei Hawkins.

  9. 25 February 2013 16:13

    Io comentez pentru ca “te iubesc si citesc”. E drept ca ar trebui sa te cunosc ca sa te iubesc, dar nu importa, eu te iubesc asa cum te proiectez eu asa ca asta e.
    Despre recenzie nu pot sa spun nimic.
    Momentan ma lupt sa citesc “A tales of two cities” si asta imi mananca orice farama de inteligenta literara.

    • madelin permalink*
      25 February 2013 19:32

      Maria, ma magulesc, bucura si onoreaza cuvintele tale calde. Multumex.

  10. 26 February 2013 09:36

    Doar cateva cuvinte, ca sa-ti (re)amintesc ca te citesc (aproape) zilnic, cand imi beau cafeaua de dimineata. Ai intrat in ritualul meu zilnic, ceea ce nu-i de ici de colo. Sunt sigura ca pomul tau (am incercat sa evit cacofonia cu “copacul”) o sa fie un pom bun, verde, poetic, cu mult oxigen de oferit lumii. 🙂

    • madelin permalink*
      26 February 2013 12:28

      Carmen, chiar ca habarnaveam daca ma mai ceteste cineva! multumex! 🙂

      • 9 March 2013 01:24

        Cum adica ?! Dar eu sau hai, bine ca eu poate nu sunt “cineva”, dar Mosu, dar Blegoo ?! Ce, ei nu sunt cineva ? Ca doar ei comenteaza destul de des si de fapt asa am ajuns eu pe aicea, cred ca surfand dinspre unul din ei. Adica cei de sex masculin care totusi citesc acest blog destul de frecvent nu suntem si noi cineva, sau macar oameni ?! Cineva-urile cu adevarat importante trebuie sa fie numai de sex feminin ?!

      • 9 March 2013 01:31

        Sau ai folosit verbul “a citi” la figurat, in sens de a te descifra adica a te intelege cineva ce vrei sa transmiti tu despre tine prin articolele tale ? Ca daca e asa, atunci poate ca ai dreptate ca poate doar altcineva de sex feminin sa fie curioasa si poate chiar si mai abila decat un barbat (obisnuit, non-escroc) sa “te citeasca” in acest sens !

  11. 26 February 2013 09:41

    Scuza-mi repetitia de “zilnic”. Cred ca m-a fermecat cuvantul, de l-am “scapat” de atat de multe ori. Mai exact doo, cum ai spune tu.

  12. 26 February 2013 13:01

    Ha, eu sunt total de acord cu citatul de la sfarsit! Mi-e putin rusine ca n-am citit nimic de autoare… multumim pentru recenzie!

  13. 26 February 2013 20:04

    Ei uite, eu aș cumpăra cartea asta să-mi fie fix acum sub ochi! În primul rând pentru că/mi place Muriel Spark în ultimul rând că ce spui tu e atrăgător. Și apoi mă atrage ideea să-ți văd copacul mare, să/l scrijelesc 😀

  14. 27 February 2013 23:51

    Trebuie sa citim cartea. E un musai!

  15. 1 March 2013 13:10

    de la prima lectura mi-a placut Muriel Spark si cartea aceasta mi s-a parut de un umor extraordinar. am citit-o cu placere si ma bucur sa vad ca ai ales-o pentru campanie! frumoasa recenzie.

  16. 1 March 2013 22:08

    Spor la plantat copaci:)!
    Mi-a placut recenzia! Felicitari:)

  17. 2 March 2013 09:13

    Pare interesantă cartea, deși nu știu dacă mie mi-ar plăcea.
    Frumos ai vorbit despre carte!

    Felicitări și spor la citit și plantat!

  18. Spunsieu permalink
    2 March 2013 13:06

    Oi fi tu cititoare amatoare, dar de scris, scrii bine despre carte, ai reusit sa ma faci curioasa !

  19. 4 March 2013 16:59

    Vai ce mi-a placut cartea asta, mai ales sfaturile date si de fapt tot stilul eroinei.

  20. 11 March 2013 14:11

    Si mie mi-au placut sfaturile, ar fi bine daca le-as si aplica 🙂
    Culmea e ca am citit cartea asta – de fapt am citit chiar tot de ea, dar nu-mi aduc aminte nimic…cred c-o s-o iau la recitit.
    Si sigur ca te citim – n-are legatura cu tine si cu ce/cum scrii tu ca nu comentam (cel putin la mine).

  21. 11 March 2013 15:37

    pare interesanta cartea cu atat mai mult cat este “vorba” despre viata editoriala. cred ca pune foarte mult accent pe descrierea personajelor si a caracterelor…
    toti v-ati ales carti unde mi-a facut placere sa comentez si sa imi fac o parere despre ce este pe piata.
    intr-adevar intr-o librarie te dumiresti mai greu asupra unei carti… asa prin prisma altora reusesti sa vezi lumi expuse de fiecare in parte sub o anumita parere.
    Sper sa treci si pe la mine 🙂

  22. 12 March 2013 12:03

    Nu am auzit de ea, trebuie sa recunosc, insa daca am citit articolul tau nu ar strica sa cunosc mai multe despre ea si cum scrie. Ar fi o noua experienta si mi-ar relua obiceiul cititului de pe vremea cand aveam de citit pentru cursuri, iar eu stateam si citeam tot ce imi cadea in mana.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: