Skip to content

O lansare caragialeasca sau alt discurs pe care l-am tinut doar in gand

26 Aprilie 2013

Asa cum scriam in articolul despre turul Ploiestilor, ieri am fost la lansarea dubla a volumelor  scrise de Dan Gulea (profesor de limba romana la Liceul Mihai Viteazul Ploiesti):

– Pluviografii. O istorie a culturii romane de la Ploiesti – imaginea Ploiestilor in literatura (de toate felurile, inclusiv SF si fantasy).

– I.L. Caragiale, Titirca. Sotirescu & C-ia” – piesa de teatru pe care Ion Luca Caragiale nu a apucat s-o mai scrie.

Invitati sa vorbeasca despre aceste volume au fost, in ordine:

Ion Bogdan Lefter, cunoscut critic literar si profesor la Facultatea de litere Bucuresti

Constantin Hârlav, cercetator la institutul G.Calinescu din Bucuresti, expert si iubitor de Caragiale (I. L. Caragiale, Opere, ediția a doua, revăzută și adăugită de Stancu Ilin, Nicolae Bârna, Constantin Hârlav, 5 volume, Academia Română)

Lucian Vasile, istoric (cel care ne face sa ne reindragostim de Ploiesti, prin pagina sa RepublicaPloiesti)

Domnul Lefter a schitat un portret magulitor al scriitorului („tanarul dar impetuosul scriitor, profesor si critic literar„). Referindu-se la piesa de teatru pe care Caragiale nu a apucat s-o scrie niciodata a salutat faptul ca „iata, Caragiale inca scrie! Cum ar fi sa aflam ca si Eminescu publica in continuare poezii sau Creanga scrie o continuare la Amintiri din Copilarie„. Despre munca asidua de cercetare a scriitorului a folosit analogii din alte stiinte (ex. arheologia unde „un teren plat ascunde un zid dintr-un oras vechi” sau cu paleontologia unde „poti reconstitui din fragmente de oase statura unui mamut din preistorie„). La sfarsit, domnul Lefter a mai facut ceva frumos. Ne-a gadilat orgoliul spunand ca pentru restul lumii, „a fi ploiestean e un ceva tare interesant„. Pentru mine, brava navetista Ploiesti_Bucuresti si retur, umilita deseori de ifosele bucurestenilor fata de provinciali, asta a sunat ca un pansament pe rana :).

Domnul Hârlav a filigranat un portret „in sepia” al lui Caragiale, a carui opera si urme le studiaza de ceva vremuri si vremi. Munca mai tanarului sau confrate (pe care a marturisit ca il invidiaza pentru carte) a asemanat-o cu o culegere migaloasa de informatii din surse diverse, inclusiv din scrisori, „asa cum incerci sa prinzi cu un ac margica dupa margica ca sa ispravesti siragul„.

Lucian a incercat sa dezmorteasca un pic aripa tanara a audientei, aflata in ultimele randuri din amfiteatrul salii de festivitati a liceului. A intrebat mai intai la ce ne gandim prima oara cand spunem Ploiesti. Raspunsurile (Petrol, Ilie Oana, „o intorci ca la Ploiesti”) i-au oferit prilejul sa ne mai povesteasca cate ceva din istoria Ploiestilor (de exemplu, stiati ca pe locul actualei autogari de la Gara de Sud se afla un stadion, cel pe care Prahova Ploiesti a castigat chiar un titlu de campioana a Romaniei?).  Despre Pluviografii, Lucian a remarcat intensa munca de documentare a autorului si a marturisit ca la unele pasaje a ras cu lacrimi. Elevilor le-a recomandat cartea ca fiind „una buna de citit sub banca la o ora care va plictiseste„.

Pana aici toate bune si frumoase.

Din sala, un distins „alegator” (sursele oculte spun ca ar fi vorba despre un doctor in istoriescriitor cu „volum editat cu sprijinul Asociatiei Cadrelor Militare in Rezerva si in Retragere din SRI Prahova„, fost director la arhivele nationale filiala Prahova si truditor la o revista literara locala) a cerut vehement dreptul la replica din partea „boborului”.

Dan Gulea a scris o carte buna insa fara caldura, asa ca nu-i cazul sa-i facem o statuie mai mare decat trebuie, ma adresez mai ales acelui tanar imberb” (nota: tanarul imberb era evident Lucian)

De ce trebuie sa vie veneticii sa ne vorbeasca despre Ploiesti si despre Caragiale?

Sa nu uitam ca Caragiale a  fost grec, aroman si un mare intrigant

Miscarea antimonarhista de la Ploiesti, incununata de Republica de la Ploiesti, a avut ramificatii in toata Europa, nu cum a minimalizat-o si ridiculizat-o conu’ Iancu in Boborul

A participat sau n-a participat Caragiale la miscarea republicii de la Ploiesti?

En fin, cam asa.

Ha, am exclamat in gand! Iata, nene, dovada ca la Ploiesti („oras mic, orgolii mari”), Caragiale n-a murit!

Replica la replica i-a dat-o Viorica Raduta (prezenta si ea miraculos la lansare). Spun miraculos pentru ca doamna Raduta este profesoara pe care Mihu o iubeste si acum, cand nu-i mai preda limba si literatura romana. Unul dintre putinii (2-3 in cei 12 ani de scoala) dascali care l-au provocat sa gandeasca cu capul sau (dezbateri adanci despre scrierile lui Saramago ori Kafka, evident neinclusi in programa scolara) si l-au incurajat sa-si spuna propriile pareri, neinfluentate de rezumate din programa scolara, elaborate de critici mai mult sau mai putin consacrati. Doamna Raduta taman ce si-a lansat si ea o carte minunata, pe care eu una am cetit-o pe nerasuflate in drumurile mele feroviare (la capitolul cu venirea surorii la inmormantarea mamei era sa ratez Ploiestiul la coborarea din tren). Ma bucur enorm ca am avut prilejul sa o conosc.

Cartea Pluviografii nu este exact o opera literara ci mai mult un studiu cultural, nu? asa ca ii pot lipsi caldura si fiorul poetic

Au tot fost si or sa mai tot fie unii care sa-l caute pe Caragiale in… origini

Domnul este indrumat sa scrie si dumnealui o carte despre Caragiale, in care sa-si spuna opiniile

Domnul Lefter a intors-o din condei, amintind de „cultural studies”, incluse deja de vreo doua decenii in „lista de materii”. Domnul Hârlav a piruetat gratios, evitand polemica. Lucian, intelept, a tacut. Pana la urma, domnul in cauza a strans cordial mainile celor prezenti.

Io as fi zis asa:

„Pe langa cele spuse de cei care se pricep, eu, un inginer, multumesc autorului pentru o chestiune particulara. Multumesc pentru o carte care ma va apropia mai mult (sentimental vorbind) de urbea mea natala, urbe cu care sunt certata fara motiv („diferenta de caracter”?). Aceste demers l-am inceput acum ceva vreme, cetind de exemplu paginile RepublicaPloiesti sau IubescPloiestii, pe internet. Cat despre Caragiale, pe mine, cetitorul, ma intereseaza indeosebi scrierile lui, mult mai putin caracterul si… originile omului din spatele scriitorului. Pe de alta parte, dialogul pe un ton iritat si intepat, indeosebi la un eveniment cultural, nu crez ca se prezinta ca cel mai bun exemplu de dat (tinerei generatii prezente in sala, that is). Apropo de „acel tanar imberb„, daca as folosi si eu contrareplica „acest domn in varsta corpolent si … odorizat” as fi acuzata de impolitete crasa si de manifestare plenara a conflictului intre generatii, nu? Respectul de la batrani la tineri e cumva desuet, improbabil sau demodat? Cat despre solidaritatea intre truditorii aceleiasi bresle (scriitorii, profesorii – la lansare am vazut doar doi din LMV), am incetat de mult sa mai cred in asa un ideal vast in spatiul carpatodanubianoabsudistanezo etc etc”

PS

Cartea Pluviografii poate fi achizitionata online de la Elefant cu reducere.

PPS

Eu am achizitionat ambele carti, pe prima am si autograf! Abea astept sa le citesc si poate sa scriu despre ce senzatii mi-au lasat.

Anunțuri
One Comment leave one →
  1. Lucian permalink
    28 Aprilie 2013 17:07

    Ce cronică faină 🙂

    Tare utile sursele astea ocule – recunosc, nu stiam persoana.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: