Skip to content

Unde plecăm în concediu?

7 September 2013

Este clar că diferenţele dintre verbele “a călători” şi “a pleca în excursie/concediu” sunt imense, chiar şi atunci cand călătorirea se întâmplă, de fapt, tot în vacanţa unui om cu slujbă de la 9 la 17.

De exemplu pelerinii călătoresc, nu merg în excursie. Oamenii care se duc în locuri dincolo de zona lor de comfort, ca să vază cu ochii lor cum se trăieşte acolo, călătoresc, nu merg în excursie. Oamenii care-şi testeaza nişte limite călătoresc, nu merg în excursie. Si asta nu de azi, de ieri. Mă rog, aş fi pus şi călătoritul pe Marte dar nu sunt complet sigură de motivaţiile profund iniţiatice ale eventualului doritor versus purul snobism (la data prezentei).

Lăsând călătorii şi călătoririle deoparte, nici plecătorii în concediu nu sunt toţi o apă şi un pământ.

Sunt cei care merg în grup organizat de o agenţie de turism, mai profesionistă sau mai ţepară. Principala ocupaţie într-o astfel de vacanţă?  Urmăritul extenuant al unui steguleţ pe băţ, ăla pe care-l poarta in faţă conducatorul grupului. Eventual înghesuitul la masa de prânz, ca să prinzi şi tu clătite.

Sunt cei care merg într-un loc pentru ca e de bon ton. A plecat colega de birou in Veneţia? Musai să merg şi eu. Principala ocupaţie într-o astfel de vacanţă? Zgâitul la vitrine, zgâitul la clădiri, pieţe şi pietre, mersul fără ţintă precisă. Bifatul locurilor comune: mersul cu gondola, de exemplu. De menţionat că în categoria asta intră şi victime colaterale oarecum nevinovate (soţii, de exemplu).

Sunt cei care merg în locuri despre care au auzit la televizor, pe internet sau de la cunoştinţe. Iau biletele, rezervă cazarea, merg la masă în restaurante random care le ies in cale. Punct ochit, punct lovit. Principala ocupaţie într-o astfel de vacanţă?   Fotografiatul ca dovadă, apoi postatul pe reţelele de socializare.

Sunt cei care merg musai să vadă chestiile arhicunoscute. Turnul inclinat din Pisa e “un must” (must=englezescul pentru “trebuie neapărat să”). Vizita la restaurantul cu spectacol medieval e “un must”. Principala ocupaţie într-o astfel de vacanţă?  Alergatul cu limba scoasă dupa must-uri (şi, pe cale de consecinţă, durerea amarnică de picioare seara), intratul in toate bisericile, enervatul că la seara medievală (ultra-kitch, dacă mă întrebi pe mine) nu ai prins locul ăla din care se vede perfect dansul fetelor de la Căpâlna.

Sunt cei care se pricep să-şi organizeze excursia. Fac liste amănunţite, îşi cumpără bilete de avion mai ieftine pentru ca ştiu ce înseamnă early booking, cumpără carduri care acoperă mai multe scopuri (autobuze şi metrouri plus intratul la  obiective turistice), rezervă din timp vizitatul muzeelor solicitate, fac planuri A si B. Principala ocupaţie într-o astfel de vacanţă? Să urmeze traseele şi reperele bifate pe harta personalizată, să respecte orarul stabilit. Sunt eficienţi.

Sunt cei carora le place sa piardă vremea, să se odihnească, să încetinească motoarele, să-şi încarce bateriile, să savureze fără grabă. Principala ocupaţie într-o astfel de vacanţă?  Lenevitul, mâncatul in tihnă, statul cu burta la soare, pescuitul, băutul de bere sau de cocktailuri colorate, mersul în pieţe colorate, zăbovitul pe o bancă.

Sunt cei care nu se obosesc să afle de acasă câte ceva despre destinaţia lor. Ajung la hotel, consultă lista afişată la recepţie cu excursiile recomandate, întreabă receptionista, chelnerul si camerista despre eventuale tips-and-tricks. Principala ocupaţie într-o astfel de vacanţă? Lăsatul în voia valului, alternat cu colindatul prin magazine (de suveniruri sau Zara, chit că există şi în patria natală).

Sunt cei care preferă să facă rute in aer liber, sunt cei care preferă urbanul. Sunt unii care preferă să angajeze o agenţie locală, o masina cu tot cu sofer, un cunoscător al locurilor sau un ghid local care să-i ghideze. Sunt alţii care preferă să facă rute tematice.

Sunt oameni care au cetit într-o carte despre un loc anume, şi visează cu ochii deschişi să-l vada. Merg pe pe urmele celor pe care-i iubex, cauta fantomele unor oameni care au fost odată, ca niciodată.

Croaziere, safari, Himalaya, exotice, Polul Nord, aurore boreale. Cultural journeys. Hikking routes. To-do-list journeys. Pasajele din Londra. Food travel. Rural travel. Learning travel. Spiritual tours. Learning-a-skill jorney or trip. Rute fotografice. Rute istorice. Rute cu istorici. Rute dedicate unui om. Excursii dedicate unor evenimente, festivaluri, obiceiuri locale. Pentru cei cu buget limitat exista rute convenabile: Florenta ieftin sau Londra gratis.

Şi, în sfârşit, sunt cei cărora le place să ştie lucruri despre locurile în care vor călători. Citesc înainte de a pleca o grămadă de ghiduri si site-uri, se interesează de experienţele altor călători, citesc bloguri ale localnicilor, citesc articole despre monumente sau relicve, urmăresc noutăţile, urmăresc locurile ascunse, nebătute de turistul random. Le place să ştie povestea din spatele zidurilor, pietrelor, picturilor, statuilor, caselor memoriale, macadamului de pe stradă, catedralei sau fântânii din piaţa centrală. Îndrumarele scrise au informaţii preţioase. Ghizii locali si conversatiile cu localnicii sunt mine de aur. Ghidurile audio din muzee sunt un “must”. Ne-graba e esenţială. Timpul nu trebuie sa zbârnâie nerăbdător ci să fie un complice şugubăţ. Rătăcitul străzii nu e o catastrofă ci un prilej nemaivăzut pentru descoperiri virgine. Un pic de aventură, un pic de îngheţată. Fără nervi, fără scene, fără constrângeri.

In concluzie, poţi vedea numai trei locuri sau poţi face numai trei chestii în concediu (“James Joyce felt that it was a productive day if he composed just three sentences“) dar daca acelea sunt cele care contează, scopul e atins. Satisfacţie în loc de frustrare. Însă pentru asta trebuie să sacrifici comoditate, frica de necunoscut, mersul în grup, chiar mersul în doi, dacă nepotrivirea e flagrantă.

4 Comments leave one →
  1. 7 September 2013 21:01

    Cum fost concediul tau? N-ai postat nimic !

  2. madelin permalink*
    8 September 2013 21:14

    Câte un pic din fiecare. Clocesc un articol despre.

  3. 8 September 2013 22:14

    Intrebarea e, dar ce facem cand venim 🙂 ?

  4. dunia permalink
    9 September 2013 17:44

    E un deliciu textul ăsta al tău, sper să se citească cu cheia potrivită. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: