Skip to content

Proiect Toscana – introducere

12 September 2013
tags:

DSCN0575

(detalii)

Toscana.

Tărâmul magic din apusul si centrul Italiei, cu numele dat de misterioşii locuitori ai Etruriei, etruscii, cei cuceriti de romani şi făcuţi celebri de Dante. Conform istoricului grec Dionigi di Alicarnasso, etruscii sunt un popor unic, despre care nu se ştiu multe (împăratul Claudius a scris un tom despre ei, care s-a pierdut), veniţi nu se ştie de unde, ciudaţi pentru ca nu aveau nici o legătură, culturală sau lingvistică, cu restul populaţiilor din zonă. Teoria lui Herodot este că ei ar fi emigrat aici din Lydia, sudul Turciei, împinşi de o lungă perioadă de foamete. Dupa figuri, ar cam fi asiatici.

Etruscii nu au lăsat în urmă prea multe dovezi scrise, însă pe tot teritoriul Toscanei există mormintele lor iar în toate oraşele importante există câte un muzeu etrusc: Vetulonia (mormânt), Cortona (Museo dell’Accademia Etrusca), Cerveteri (cel mai mare mormânt etrusc), Volterra (aici se gasesc ruine etrusce si romane), Pistoia (pietre funerare), Grosseto (sit), Montefortini, Artimino (artifacte) şi Orvieto (peşteri). Alte aşezări importante ale etruscilor în Toscana sunt Fiesole şi Populonia.

Unul dintre cele mai importante oraşe este Chiusi, oraş fondat de eroul Cluso, fiul prinţului lydian Tirreno, unde se pot vizita National Etruscan Museum si Porsenna’s Labyrinth, ingeniosul sistem de captare a apelor de sub catedrală (o altă legendă grăieşte cum că Chiusi ar fi fost fondat chiar de Telemah, fiul lui Ulise!).

Se spune că etruscii erau specialişti in prepararea vinului şi că exportau cantităţi uriaşe galilor din Franţa, care, la momentul acela, nu aveau vii.

Ultimul rege etrusc al romanilor a fost Tarquinius Superbus sau Tarquin the Proud. Se spune ca fiul acestuia a violat-o si astfel a impins-o la sinucidere pe respectabila şi nobila Lucretia, incident care a generat revoltele care au condus la caderea monarhiei şi instaurarea republicii în Roma.

Cel mai faimos etrusc este Lars Porsena of Clusium (capitala Etruriei)

Lars Porsena of Clusium
By the Nine Gods he swore
That the great house of Tarquin
Should suffer wrong no more.
By the Nine Gods he swore it,
And named a trysting day,
And bade his messengers ride forth,
East and west and south and north,
To summon his array.

But all Etruria’s noblest
Felt their hearts sink to see
On the Earth the bloody corpses,
In the path the dauntless Three:
And, from the ghastly entrance
Where those bold Romans stood,
Like boys who unaware,
Ranging the woods to start a hare,
Come to the mouth of the dark lair
Where, growling low, a fierce old bear
Lies amidst bones and blood.

(Horatiu de Lord Macaulay)

***

Start proiect: 19 martie. Deadline: 19 august. Documentarea, adică.

Întâi s-a dezbătut cu ardoare perioada (disponibilităţi, dorinţe, chefuri).

Apoi s-au căutat cu şi mai mare ardoare vile corespunzatoare. Greu, nene! La câte oferte găseşti, există şanse să te învârteşti un an în jurul cozii şi tot să rămâi cu nostalgia secretă că ai ratat-o pe cea mai bengoasă şi mai chiparoasă.

Să fie o vilă din secolul XIII? Să fie o casă de vacantă cu piscină ecologică? Să fie o fermă (agriturismo) cu ore de gătit si pictat ceramică? Să fie o vilă de superlux cu pereţii pictaţi cu trompe l’oeil? Să fie o moară? Să fie o fermă unde culegi castane? Să fie o vilă în Chianti, unde te plimbi printre vii si deguşti vinuri? Să fie un albergo cu ristorante? Să fie un apartament romantic într-un turn? Să fie o vilă în Chianti cu peisaje incredibile? Să fie un palazzo cu vedere din jacuzzi la chiparoşi? Să fie un hotel de cinci stele în Chianti, cu restaurant la care găteşte celebrul Alain Ducasse? Să fie o vilă cu blog? Să fie Le Macchie?

Condiţii: să posede aer condiţionat. S-a dovedit inspirat, verile şi nopţile sunt extrem de călduroase. Să posede piscină mai adâncă de 1,45m. Nu era nevoie, cred că am făcut, în total, două băi. Să fie localizată în triunghiul Florenta, Siena, Pisa (Livorno)? (dap, ştiu, s-a făcut mişto la greu!). S-a dovedit că am dreptate, e mai bine să fii în centru, ca orice distanţă de parcurs până la orice obiectiv dorit să nu fie mai mare de 70 km. Miscellanea: să nu aibe stuccato pe pereţi, icoane in dormitor si să nu fie la stradă sau într-un câmp cu tufisuri şi fără copaci dar nici la mama naibii pe un drum greu accesibil.

Încep cumva cu sfârşitul: ce NU aş (mai) face în Toscana.

* NU aş mai sta la un hotel fără panoramă, belvedere, view. E ca şi cum te-ai duce la munte şi ai sta in cort.

* NU aş mai merge cu maşina pe autostrăzi ci pe drumeaguri printre vii. De aia e bine să închiriezi o maşină micuţă. E ca şi cum, la Ploştina, m-aş duce cu Lada de acasă până la odaie-n muche.

* NU aş mai vizita oraşele mari: Florenţa, Siena, Pisa, Arezzo. Astea se pot vizita separat, in city-break-uri. Aş alege în schimb San Gimignano, Volterra, Pienza, Pistoia, Pescia, Montalcino, Vinci, Montepulciano. Si satele. Şi sătucele. Şi locurile nebătute de turişti.

* Florenţa: NU Ponte Vecchio. E atât de overrrated, full de turişti şi de magazine cu preţuri neruşinate! Aş alege, în schimb, Oltrarno (partea de oraş situată de cealaltă parte a râului Arno), gradinile Boboli, grădinile Bardini, fortul Belvedere si piaţeta Michelangelo.

* NU aş pierde multă vreme să privesc statuile de pe strada, in Florenta, toate sunt copii. Sunt frumoase pentru poze. Şi gratis. Însă originalele se află in Muzeul dell’Opera del Duomo (Pieta de Michelangelo, de exemplu).

* NU aş mai merge la mare în staţiunile mainstream, ca Viareggio, chiar dacă marea e albastră şi nisipul fin si gros. Plajele sunt ticsite cu şeslonguri, umbrele şi negri care-ţi bagă sub nas şlapi şi pălării de soare. Aş încerca, în schimb, Torre del Lago unde a avut şi Puccini o vilă, şi unde are loc chiar un festival Puccini. Sau Cala Violina din Scarborough (Grosseto). Se spune că nisipul aici este atât de fin încât scoate sunete de vioară când păşeşti pe el. Sau rezervaţia naturală Feniglia (căprioare, pini şi plaja Orbetello). Sau Terrenia.

* NU aş merge, în Florenţa, la David, Uffizzi şi Pitti.  Recomand Brancacci Chapel in Santa Maria del Carmine, unde se află picturile lui Masaccio (“Adam si Eva alungati din rai“, pictura restaurată cu frunze de nuc), apoi Bargello, apoi Bardini (unde se afla porcul mistreţ original, pentru că ăla din Piazza Signoria e o copie) şi apoi frescele din Chiostro dello Scalzo, pe Via Cavour 69, Piazza San Marco.

* NU aş mai merge, în Pisa, in Piaţa Miracolelor. Este incredibil de aglomerat, plin de tarabe chicioase şi o tonă de oameni care fac poza clasică cu turnul înclinat (inclusiv io, că nu-s mai brează). Aş merge, în schimb, în cea mai veche grădină botanică din Europa. Ştiaţi că Mangalia e prima oară pomenită într-o hartă veche din Pisa?

later edit

Dar poate aş încerca să găsesc un ghid ca lumea!

Advertisements
2 Comments leave one →
  1. 12 September 2013 21:04

    Hei ai intarziat’urmaresc de mult….sa citesc cum a fost.

  2. 13 September 2013 02:08

    corect !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: