Skip to content

Discurs la 20 de ani (*)

29 October 2013

Cândva în cursul anului trecut, am primit această întrebare întrebătoare: “dacă ar fi să alegi cea mai importantă zi din viaţa ta, una singură, care ar fi aceea?” Pentru cei care au un singur copil e simplu: ziua naşterii lui. Eu am doi, aşa că nu pot să nedreptăţesc pe vreunul dintre ei. Romanticii ar alege ziua când s-au căsătorit. Eu sunt romantică, dar nu chiar atât de romantică. Rebelii ar alege ziua în care au împlinit 18 ani şi au simţit (naiv) că toată lumea e a lor. În anumite privinţe, eu nu am atins nici acum majoratul, aşa că ziua asta încă va să vină.

M-am gândit serios şi am realizat: cea mai importantă zi din veaţa mea e ziua în care am intrat la facultate! (îmi amintesc şi acum ce ţanţoşă şi plină de energie pură m-am întors acasă după afişarea rezultatelor. Şi când mă întreba cineva, cu câtă mândrie răspundeam că sunt studentă!)

Faptul că a fost TCM s-a datorat într-o oarecare măsură hazardului: tata mă vedea angajată la Întreprinderea de Mecanică Fină din Sinaia aşa că ne hotărâsem la Facultatea de Mecanică. În hol, la înscriere, cu dosarul sub braţ, în loc să o iau la stânga, am luat-o spre dreapta, dintr-un motiv pe cât de simplu pe atât de important: în stânga se duceau numai fete, în dreapta numai băieţi… simpatici!

Ziua în care am intrat la facultate (pe vremea aia noi am dat examen greu, 10 pe loc, medie mare de intrare) le-a făcut posibile pe toate celelalte.  Aici mi-am întâlnit partenerul de viaţă şi aşa au fost posibili şi copiii. Aici am dat obol romantismului, îndrăgostindu-mă şi reîndrăgostindu-mă. Şi prozaicului, căsătorindu-mă. Aici m-am desprins de cochilia casei, am învăţat să mă descurc singură şi m-am eliberat de sub aripile de cloşcă ale părinţilor (ba am tras şi prima beţie!). Aici am cunoscut prieteni dragi, pe care o să-i iubesc toată viaţa, fie că am ţinut legătura de-a lungul anilor sau nu. De aici a fost posibil şi parcursul profesional de până acum. Io am început etapele de care amintea Mircea chiar de la bază, pentru că am fost şomeră vreo 9 luni (şi mamă, mi se şopteşte din off). Am fost apoi un an inginer tehnolog, deci chiar TCM. Apoi, din fericire, am migrat spre singura ramură inginerească filozofică, una care se potriveşte şi acum cu latura mea mai mult umanistă, deci nu tehnică în exces. Apoi am plecat 4 ani la Cernavodă, să pun, vorba doamnei noastre secretare Costache, o cărămidă mică la al doilea reactor (rog ecologiştii să nu arunce cu roşii!). Acum lucrez în Bucureşti, locuiesc în Ploieşti şi am avansat la funcţia de navetistă zilnică.

Copiii. Băiatul cel mare e student anul I. A declarat că sunt destui doi ingineri în familie, aşa că a ales Marketingul. Şi da, am supravieţuit unui bacalaureat!!! Celor care urmează să treacă curând prin această experienţă terifiantă le spun: curaj! e posibil! Şi-n acelaşi timp, le recomand vopseaua de păr pe care am folosit-o eu. Fiica cea mică este în clasa a VII-a, motiv pentru care am reînvăţat ce sunt acelea unghiuri intern-alterne, deşi, sincer, nu-mi doream.

Hobby-uri. Latura umanistă strikes again! Am scris ficţiune, proză scurtă, ba am fost şi publicată în singura revistă de gen din România, Revista de Povestiri. Revista a avut 15 apariţii lunare pe hîrtie şi o găsiţi prin Humanitas, Cărtureşti sau, mai simplu, o puteţi comanda online (deşi ştiu că nu o s-o faceţi!). Am şi un blog, al gospodinei ratate (aşa ca Dana cu munca la planşeta de … prăjituri şi Cristina, cu cafeaua, vă aştept pe interval!).

Mulţumiri. Celor doi organizatori ai acestei reuniuni, Luminiţa şi Mironel, pentru că şi-au pus pielea la saramură, au alergat în toate părţile, au înroşit telefoanele şi nu s-au lăsat descurajaţi o clipă, deşi motive s-ar fi găsit. Lui Lucian, pentru grupul pe care l-a creat pe facebook. Lui Liviu pentru flori. Domnului decan Zapciu, că ne-a întâmpinat din partea actualei conduceri a universităţii (e la fel sau chiar mai tânăr decât noi!). Domnului profesor Simionescu, de mecanisme (remember cuvîntul camă?), că şi-a făcut timp pentru noi. Doamnei secretare Costache, nu numai pentru ajutorul pe care ni l-a dat acum 20 de ani, pe vremea restanţelor şi boacănelor, dar şi pentru cuvintele emoţionante de astăzi (zău că nu m-am gândit niciodată că la reîntâlnirile astea nimeni nu se gândeşte să invite şi stafful tehnic). Colegilor care au venit, mai ales celor care au venit de departe. Colegilor de care nu am dat sau pe care nu am apucat să-i anunţăm, le cerem iertare.

Fieca! (să ne vedem mai des)

__________________________

(*) de la terminarea facultăţii. Discurs complet(at).

Advertisements
4 Comments leave one →
  1. Luminita permalink
    30 October 2013 11:48

    In sala aceia, foarte draga noua, mai mult decat orice, cuvantul ce definea atmosfera a fost emotia ..Simteam vibrand sinergic emotia colectiva erupta din noi ca lava dintr-un vulcan adormit multi ani si de la care nimeni nu mai asteapta sa erupa .
    Arcul peste timp m-a facut sa simt ,ca un click, ca doua perioade din viata mea s-au unit armonios acceptandu-se, lucru pe care il cautasem demult fara sa intrezaresc vreo sansa. Din acel moment m-am simtit mai impacata ca oricand cu felul in care s-au intamplat lucrurile in viata mea…

  2. 1 November 2013 21:33

    deci tragand linie ai o viata plina si frumoasa!
    asteptam discursul de 40 de ani

  3. nic permalink
    25 December 2013 18:36

    Faptul ca am gasit discursul tau aici, acum, in ziua de Craciun, o fi vreun semn ? Tu ce zici ?
    Eu l-am luat ca darul sufletului mei pentru Craciun. Te pup Mada si te simt aproape, chiar daca in timpul facultatii, luate de ale studentiei valuri nu am vorbit prea mult sau prea des.
    Te pup, Mada! Cracun fericit tie, celuilalt coleg al meu (Marius, sotul tau) si celor 2 minunati copii ai vostri pe care i-am cunoscut prin intermediul Facebook!! SARBATORI MINUNATE!!!

  4. madelin permalink*
    26 December 2013 09:26

    Nico, ma bucur nespus de asa cuvinte. Io imi amintesc si acum rasul tau din camin, pe care l-ai pastrat neschimbat! Sarbatori linistite si iubitoare langa cei dragi!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: