Skip to content

La o (aproape) aniversară

15 January 2014

Vine o vreme în vârsta fiecărui om.

Vine vremea când faci prima oara pipi la oliţă şi toată lumea bate din palme, cu încântare.

Vine vremea când faci primii paşi, chiar dacă te împiedici des de ciucurii covorului.

Vine vremea când aştepţi fiecare duminică odată cu cadourile vizitelor bunicii.

Vine vremea când ai vrea să joci rolul Primăvara în sceneta de la grădiniţă, dar, ghinion, există mereu o colegă mai aşa şi mai pe dincolo, blondă, bineînţeles.

Vine vremea când te cocoţi până pe casă pe mormanul de zăpadă strâns de tătăiţu pentru ţuică.

Vine vremea când chiuleşti prima oară de la şcoală (clasa I) pentru că s-a sunat de intrare.

Vine vremea când fugi prima oară de acasă, de mână cu frate-tu, şi ajungeţi până şi În Dos.

Vine vremea când scrii atât de caligrafic, că profa de lucru manual te pune să-i ţii la zi agenda cu instrucţiuni de brodat şorţuri, împletit fulare şi calculat tipare de fustă.

Vine vremea când te luminezi la faţă când pricepi ce e ăla un sufix augmentativ dar nu de la şcoală ci de la domnul Secreţeanu.

Vine vremea când treci de la Tinere Condeie la Un milion de răspunsuri la trei întrebări.

Vine vremea când te apuci să scrii poezii în ora de chimie şi ieşi pe holuri, aşteptându-l pe Victor să te ia de mână, mai ceva ca-n castelul fetei în alb.

Vine vremea când eşti majoră dar nu te simţi deloc altfel decît la 17 ani si 364 de zile.

Vine vremea când spargi un termos cu cafea pe o stradă din spatele Regiei şi apoi, în drum spre casă, vizitezi cimitirul eroilor americani.

Vine vremea când copiii de pe strada Brumărelelor îţi spun primul “săru-mâna”.

Vine vremea cînd te întrebi constant când Dumnezeu o să mai dormi şi tu o noapte întreagă în viaţa asta, apoi vremea când re-înveţi ce sunt alea verbe copulative, integrale triple şi nori cumulonimbus.

Vine vremea când îţi serbezi ziua cu colegii şi înfigi în tort o pancardă care spune ?5 ani.

Vine vremea când copiii tăi devin mai înţelepţi decât tine.

Vine vremea când faci mâncare la sufertaş şi cumperi parfum One Direction.

Şi, într-un final apoteotic, vine vremea când stai la coadă la covrigi în Gara de Nord şi te abordează un ţigănuş ce stă de strajă patriei: “Doamnă, daţi-mi şi mie un ban, să vă trăiască nepoţii … ăăăă…. (pauză) … şi copiii!”

later edit

fond muzical

Advertisements
11 Comments leave one →
  1. 15 January 2014 21:15

    Loool, loool, lool. Auzi, nepotii. La mine a fost primul soc cand au inceput vanzatoarele sa-mi spuna doamna, cu muuuult timp in urma. :))
    Da, ma, primavara era luata si la mine… si m-am simtit ca o maslina imbracata in alb, in rolul iernii.

  2. madelin permalink*
    15 January 2014 21:22

    Eu nici măcar iarnă n-am prins. Am fost un banal fulg de nea.

  3. dunia permalink
    16 January 2014 16:15

    Vine vremea când te privești în oglindă și sufletul refuză să accepte ceea ce vede.

  4. madelin permalink*
    16 January 2014 16:28

    Vine o vreme când te uiţi în oglindă şi te vezi urâtă, apoi vine vremea când te uiţi în oglindă şi te vezi fabuloasă, apoi vine vremea când te uiţi în oglindă ca să-şi potriveşti pălăria să ieşi (verde, aş dori io). Asta e o parafrază.

    • dunia permalink
      17 January 2014 12:12

      Eu întâmpin probleme serioase cu a accepta trupul de acum, când mintea îmi redă imagini cu mine copil. Mă simt copil. Și am copil.
      Eu aș vrea o pălărie cu voaletă, dacă am ajuns și la pălării. 🙂

  5. 17 January 2014 18:37

    La mulţi ani!

  6. impricinatul permalink
    18 January 2014 12:03

    la multi ani, ca sa-l imit pe sorin. ce pot să adaug, e că vine o vreme când o tânără care stă pe scaun în metrou dă să se ridice ca să-ți ofere locul, ție, un prezumtiv male sans peur et sans reproches, mda, sad…

  7. madelin permalink*
    18 January 2014 13:32

    Mulţumesc Sorin (ce surpriză!).

    Împricinatule, pe asta o uitasem! O, la, la…

  8. 20 January 2014 00:24

    A fost doar doar o urare din suflet (precis alături de multe altele, în acea zi) pe un blog povestit umanist dar structurat cu o migală inginerească greu de egalat, pe care îl admir de mulţi ani.

  9. 25 January 2014 05:39

    Am fost ABSOLUT intens dezamagit ca ai putea face parte, la orice varsta, (chiar si una mai putin capacitativa), din grupul celor care ar chiuli sau chiar si-ar dori sa chiuleasca de la o ora de chimie de dragul personajului Victor din Ciresarii.

  10. madelin permalink*
    28 February 2014 23:52

    Cică Victor Hugo ar fi zis că anii 40 sunt “the old age of youth”. Articol pe tema.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: