Skip to content

Lansare de carte (cu tot cu relatare de la faţa locului)

8 Februarie 2014

Sebastian Corn – Ne vom întoarce în Muribecca

sebastian corn 2014

Editura Nemira, 2014

Unde şi când: Vineri, 21 Februarie, orele 18.00, la Centrul Cultural Calderon, de pe strada Jean Louis Calderon, la nr. 39.

Dacă n-or fi suficiente scaune, stăm în picioare!

later edit

AICI este invitatia Împricinatului

later later edit (as of 23.02.2014)

Deci lalansare a fost cam aşa:

Io am ajuns printre primii, plecasem pe la 5 şi ceva de la serviciu şi am mai perdut vremea prin Grădina Icoanei şi străduţele din jur. Ajunsă la Centrul Cultural Calderon, am zărit autorul în curte cu câţiva prieteni. Am dat cu bunăziua şi cu pupăturile, am cunoscut pe bloggeriţa Scrumbia, cetită de mine asiduu mai antan. Am mai cunoscut pe fratele Împricinatului, care-i seamănă fizic de nu poci să explic (Kirk, de la City FM). Încet, încet, curtea a devenit neîncăpătoare: colegi de cenaclu şi scriitori SF (am zărit pe Dănuţ Ungureanu, Marian Truţă, Liviu Radu, Feri Balin, Florin Pîtea, Michael Haulica), colegi şi colege medici, admiratori şi fani, rude şi streini, tineri, copii şi vârstnici, cetitori şi critici, piarişti şi cască gura, admiratori, lume, lume, lume – vreme frumoasă.

N-am avut loc în sala pregătită de organizatori (am avut gura aurită cu scaunele), aşa că am urcat la mansardă. După introducerile standard ale directoarei centrului Calderon şi ale piariţei de la Nemira, a început moderarea domnul Cristian Tamaş, pe care io una l-am cunoscut la prima re-întrunire a cenaclului Prospect Art, crecă undeva prin 2009. Despre Sebastian A.Corn a vorbit apoi foarte frumos domnul Liviu Radu, care a şi făcut o mărturisire în premieră: cum că Împricinatul ar fi singurul autor pe care îl şi invidiază, nu numai stimează. A vorbit apoi criticul Cătălin Badea Gheracostea, în locul anunţatului Paul Cernat, probabil indisponibil. Domnul Gheracostea a împărţit literatura în bună şi proastă, fără deosebire de gen, apoi s-a dus cu vorba spre gadgetul cu planete (prost) de se găseşte acum la chioşcurile de ziare împreună cu o revistă, spunând că nu respectă nici scara de distanţă, nici traiectoria eliptică, invitând aşadar audienţa să cetească mai bine cărţile sefe bune, care te pun pe o traiectorie corectă ştiinţific.  A luat cuvântul şi autorul, mulţumind tuturor pentru prezenţă şi mărturisind trei frici şi un imbold. Imboldul de a scrie cartea, venit de la directorul editurii Nemira, Valentin Nicolau, „o comandă literară, ce să ne mai ascundem după deget”, a subliniat Corn. Şi apoi fricile: una, că în roman e vorba despre ruşi, pe care multă lume de la noi îi antipatizează by default („trebe înţeles contextul, trebe luaţi la mână Tolstoi, Dostoievsky şi Repin, cu cel mai frumos cerdac după ploaie”), doi, că nu e un roman SF hard, ci mai mult o poveste cu elemente, iar pe-a treia frică mărturisesc că am uitat-o (parcă, parcă ceva legat de lungimea cărţii, care fusese proiectată iniţial pentru vreo 80 de pagini şi a ajuns să aibe vreo 600). Au mai vorbit câteva persoane din public, răspunzând unei propuneri de experiment venită de la moderator, cum că fiecare dintre cei prezenţi să zică de ce a venit şi ce-i place la Sebastian A.Corn.  Păi dacă vorbeam toţi, crecă acu scriam cronica tot de la faţa locului.

S-au dat autografe pentru cei care au prins la cumpărat cartea, io n-am prins-o că s-au băgat neşte doamne vajnice în faţă iar piariştii editurii veniseră pregătiţi pentru o lansare cu 10 invitaţi, probabil. „Cea mai proastă lansare la care am fost” a ricanat de pe margini Valentin Nicolau, mestecând gumă. A vorbit apoi frumos şi dumnealui, lăudând prolificitatea autorului, asigurându-l că mai are comenzi literare şi întrebându-se cum o fi să fii sfâşiat între două lumi atât de egal cheltuitoare de energie: partea de chirurgie toracică a chirurgului Chirculescu şi partea de scris cărţi a scriitorului Corn.

Invitaţii s-au împrăştiat, un moment frumos a fost când Haralambina, 9 ani, fetiţa eroul principal, i-a reproşat acestuia că nu prea a băgat-o în seamă toată seara, aşa că tatăl i-a propus un suc de împăcare.

L-am întrebat pe Sebastian, clişeic, cum de are timp să scrie atât de mult (cred că îl plictiseşte deja teribil această întrebare). Pentru cine nu ştie, Sebastian A.Corn, pe lângă povestirile de reviste sau antologii SF a scris o groază de cărţi, inclusiv  „Dune 7: Cartea brundurilor” sub pseudonimul „Patrick Herbert”. Iată: Sebastian A. Corn – Quirinal AvenueSă mă tai cu tăișul bisturiului tău, scrise JosephineCel mai înalt turn din BabylonImperiul Marelui GraalVindecătorulSkipper de interzonă. Mi-a răspuns, totuşi: „scriu de nervi, deci cumva practic autoterapia„. L-am întrebat, curioasă vulpe, cum e să-ţi vezi cartea desprinsă epidermic de tine, hălăduind în lumea largă. Mi-a răspuns şi la asta, cică: „ăsta e momentul pe care-l aştept când scriu o carte. Lansarea. Ca să pot considera episodul încheiat şi să mă pot apuca de următoarea” (notă: din surse oculte am aflat că va scrie o carte despre greva medicilor, şi poate încă o continuare a imperiului).

În rest io m-am conversat frumos şi m-am bucurat că i-am (re)întâlnit pe Vlad, care a făcut ceva poze, mi-a arătat în telefon pe cele doo piticuţe ale lui şi i-a înmânat Împricinatului  un ziar medical cu un interviu în exclusivitate cu doctorul Florin Chirculescu (pseudonimul de irl al lui Sebastian A.Corn), pe Gavagai, întâlnire de gradul 3, că noi ne cunoştem virtual de eheeeeeeei, şi avem la activ şi ceva conversaţii pe mesenger, mai ales despre Cernavodă (şi cu care am rezolvat diferendul feisbuchest legat de regele Mihai pro şi contra), pe Viorica, care-şi cumpărase, deşteaptă, cartea de la librărie şi care mi-a povestit cum se conversează ea, folosind google translate, cu coreenii care-i lasă comentarii pe feisbuc la articolele despre serialele ei coreene favorite şi pe Marius Badragan, care mi-a povestit de facultatea de artă a Andreei, s-a îngrozit odată cu mine de ASE-ul lui Mihu şi apoi m-a condus până la metrou, că dezorientată cum sunt habarnaveam încotro să o iau.

PS

Domnul Mihai Iovănel, aflat şi el în sală, a făcut deja recenzia cărţii.

Anunțuri
One Comment leave one →
  1. blegoo2 permalink
    26 Februarie 2014 13:26

    Cum… fără muzică, fără bere și vinișor?
    Măcar s-a dat mititei?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: