Skip to content

Încă ţara lu’ măsa lu’ iliescu

7 March 2014

Protestez public împotriva deciziei CNA de sancţionare a emisiunii Ora Regelui, pentru emisiunea din 16 noiembrie 2013. Articolele din Codul Audiovizualului pe baza cărora s-a hotărât amendarea:

  • art. 66 alin. (1): În programele de ştiri şi dezbateri informarea în probleme de interes public, de natură politică, economică, socială sau culturală, trebuie să respecte următoarele principii: a) asigurarea imparţialităţii, echilibrului şi favorizarea liberei formări a opiniilor, prin prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziţie, în perioada în care problemele sunt în dezbatere publică;
  • art. 67: În exercitarea dreptului lor de a-şi exprima opinii sau puncte de vedere în legătură cu subiecte de interes public, prezentatorii şi moderatorii trebuie să asigure o separare clară a opiniilor de fapte şi nu trebuie să profite de apariţia lor constantă în programe într-un mod care să contravină exigenţelor de asigurare a imparţialităţii.

1) Este perfect adevărat că abolirea monarhiei şi instaurarea republicii în România au fost făcute ILEGAL, aşadar sunt lovite de nulitate. Deci nu este nicidecum vorba de opinii care trebuie separate de fapte

2) Nu există nici o dezbatere publică cu privire la monarhia constituţională în România

Se pare că emisiunea de mâine, 8 martie 2014, a fost scoasă din grilă.

later edit

Da, într-adevăr, astăzi au dat o emisiune veche în reluare.

Opinia mea (sic!) e ca ar trebui să vă fie ruşine.

PS Aş vrea să ştiu cum sună reclamaţia în baza căreia “s-a sesizat” CNA şi cam cine a trimis-o.

later edit (12.03.2014)

Cineva a trimis la CNA o cerere de informare. Aşteptăm cu interes răspunsul, if any.

1980012_10200694667848705_116655566_o

PPS Pentru cei mai tineri sau pentru cei care au uitat: titlul articolului meu face aluzie trista la momentele aprilie şi decembrie 1990 (deci imediat după revoluţia aia anticomunistă din decembrie 1989) când Ion Iliescu, preşedinte FSN, a interzis intrarea în ţară a Regelui Mihai.

După patru decenii de exil, Regele Mihai încearcă pentru prima oară să se întoarcă în ţară în aprilie 1990 pentru a petrece Sărbătorile de Paşte, dar Guvernul de la Bucureşti îi refuză viza. Vestea îl surprinde pe fostul suveran pe aeroportul din ­Zürich, gata de îmbarcare spre ţară. „E o situaţie inedită pentru mine!”, a declarat Regele Mihai la auzul veştii. Regele însă reuşeşte să obţină permisiunea de a reveni în România de Crăciun, când are de gând să participe la slujba religioasă de la Curtea de Argeş.  Familia regală soseşte pe Otopeni şi primeşte vize provizorii, valabile 24 de ore. Numai că imediat o parte a presei prezintă ştirea că fostul suveran a forţat graniţa şi a intrat clandestin în ţară. Peste câteva ore, coloana de maşini a Regelui este oprită pe autostrada Bucureşti-Piteşti la un baraj poliţienesc, iar fostul suveran şi suita sa sunt întorşi, sub escortă armată, pe aeroport şi expulzaţi. În 1992 de Paşte, fostul suveran face o vizită în România, fiind întâmpinat de circa un milion de oameni, potrivit CNN” (sursa).

Imagini din decembrie 1990, via Ora regelui, de la minutul 06.16.

later edit (12.03.2014)

Un deputat a interpelat Parlamentul pe acest subiect.

Advertisements
4 Comments leave one →
  1. colector permalink
    7 March 2014 19:25

    O petitie pe feisbuc, ceva?

  2. madelin permalink*
    7 March 2014 21:12

    Nup. De aia am scris aci. Auzisem că se va întâmpla chestia asta acu vreo lună. Şi atunci m-am supărat atât de tare încât (mi-)am declarat solemn că, dacă se întâmplă să fie scoasă emisiunea din grila teve-ului naţional la care plătesc taxă, emigrez chiar şi ca femeie de serviciu.

  3. impricinatul permalink
    8 March 2014 18:23

    ies cam multe emisiuni din grila teveului national… iar altele sunt intrerupte de-a dreptul, in plina desfasurare.

  4. madelin permalink*
    11 March 2014 18:51

    Scrisoarea deschisă a doamnei Marilena Rotaru către CNA (Consiliul Național al Audiovizualului)

    Despre corecta informare

    De 43 de ani de când practic jurnalismul de televiziune m-a preocupat rostirea adevărului, corecta informare, modul în care, prin misiunea acestei meserii, trebuie să educ, să formez, să modelez publicul. Cu această convingere am reușit să realizez, în condițiile cenzurii de dinainte de decembrie 1989, interviul cu Sergiu Celibidache (1979), trei documentare dedicate pictoriței Margareta Sterian (între 1979 și 1984; unul dintre ele premiat de ACIN și la un Festival Internațional de Film, deși nu fusese difuzat), Centenarul Cellei Delavrancea (spectacol cu public, în decembrie 1987), Dan Grigore și invitații săi (spectacol la Sala Radio în mai 1988). Toate acestea au văzut lumina ecranului numai după 1989. În 1985 mi se topeau șpalturile unui roman în curs de apariție: ”La Est de Firenze”, carte în care prim planul îl constituie cenzura din televiziunea acelor ani și din întreaga viață a românilor acelei epoci. Și această carte a fost tipărită după 1989, în 1995. …
    A venit libertatea, a căzut comunismul. Nu? Mă simțeam și mă credeam liberă și am început să fac ceea ce visam de mult: serialul de televiziune ”Memoria exilului românesc”. Tot în clandestinitate. Nimănui nu-i plăcea la începutul anilor 1990 și destulă vreme și după, acest serial. Documentare consacrate personalităților de prim plan ale exilului (Atenție! Nu diasporă, exil!): Vintilă Horia, Sergiu Celibidache, Camilian Demetrescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma (în filmoteca TVR sunt 100 de episoade dedicate valorilor exilului românesc). Nici unul din aceștia nu făcuseră vreo plecăciune puterii postdecembriste. Cum să placă?! Serialul se difuza (când se difuza) după 1 noaptea. Ca și Memorialul Durerii al Luciei Hossu Longin. Telespectatorii își puneau ceasul și se sculau să vadă emisiunile. În 31 octombrie 1991 TVR-ul (pe atunci singura televiziune din România) m-a concediat pentru opiniile promonarhiste, critica puterii acelui moment, exprimate într-un miting al Alianței Civice (Niet comunism!) și într-un articol publicat în Cotidianul, intitulat ”Libertatea de a fi mințiți”. După zece luni am câștigat procesul cu televiziunea și m-am întors în TVR. Dar, între 1992 și 1996, postul meu public de televiziune s-a aflat în Piața Palatului, nu în Calea Dorobanților 191, fiind nevoită să-mi proiectez interviurile cu Regele Mihai la mitingurile organizate de opoziție și de Liga Studenților cu ocazia zilelor de 10 Mai, 25 octombrie, și de (Ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil la 8 noiembrie. Trebuie să spun că douăzeci de interviuri, reportaje și documentare cu și despre Regele Mihai și Familia Regală (realizate între anii 1991 și 2005) precum și zece episoade din ”Memoria exilului românesc” le-am făcut pe cont propriu și cu ajutorul câtorva români din țară și străinătate.
    În octombrie 2003 mi s-a acordat ”Diploma de excelență pentru întreaga activitate” a Consiliului Național al Audiovizualului. Motivul exprimat în Laudatio rostit de maestrul Dan Grigore: curajul de a spune adevărul și de a face cunoscute valorile culturii și istoriei naționale.
    Și am ajuns la Decizia nr. 144 din 04.03.2014 care m-a aruncat în urmă cu un sfert de secol, când toate redacțiile și condeiele erau terorizate de Cabinetul nr.2. Zilnic cădeau capete pentru câte un cuvânt folosit. Zilnic mi se comunica un nou cuvânt pe care nu mai aveam voie să-l folosesc. Zilnic harta limbii române era ciopârțită, din directive de partid pentru ”corecta informare a publicului”. Se poate alcătui o istorie cu accepția acestei sintagme de-a lungul epocilor, în slujba diferitelor puteri, cu misiunea de a falsifica, uneori total, alteori parțial, adevărul. ”Corecta informare a publicului” poate avea sensuri antagoniste în epoci antagoniste. Adevărul însă, este unul singur. Așadar care este adevărul României?
    Din 1944 Armata Roșie intensifică politica de sovietizare a României. Regele Mihai luptă pentru menținerea unui regim democratic din afara sferei de influență a URSS. Dar comunismul nu se putea instaura deplin decât dacă Regele și instituția monarhică dispăreau. La 30 decembrie 1947, Regele Mihai, șantajat cu executarea a peste o mie de studenți anticomuniști din arest, sub amenințarea eliminării fizice, semnează abdicarea. Făcut sub presiunea șantajului, actul este nul. După cum nulă este și abolirea monarhiei, pentru că Regele nu avea dreptul să semneze abdicarea decât în nume propriu nu și în numele urmașilor săi, iar abdicarea Regelui nu presupune implicit schimbarea formei de guvernământ. În aceeași zi de 30 decembrie, Consiliul de Miniștri emite Decretul 2299 de promulgare a Legii 363, iar Parlamentul, convocat în grabă, pentru proclamarea republicii, nu a avut cvorumul necesar. O nouă ilegalitate. Practic și legal, abolirea monarhiei nu a fost aprobată niciodată de Parlamentul României și nici nu a fost supusă unui referendum național. Republica, în România, a fost instrumentul prin care s-a instaurat regimul comunist. Republica Română a fost un produs comunist. Ea a făcut parte din același sistem.
    ”Nu încape îndoială – se menționează în Raportul Tismăneanu din 2006 – că România după 1945 ar fi putut să se dezvolte ca un stat democratic şi pluralist, dacă nu ar fi existat intervenţia sovietică şi disponibilitatea comuniştilor de a servi necondiţionat interesele Kremlinului. Distrugerea continuităţii constituţionale a statului român prin abdicarea forţată a Regelui Mihai în decembrie 1947 rămâne unul din marile abuzuri ale comunismului în România. Înfeudat intereselor sovietice, fidel opţiunilor sale staliniste de primă oră, chiar şi după îndepărtarea de Moscova, regimul comunist din România a avut un caracter antinaţional, în pofida necontenitelor profesiuni de credinţă naţionaliste.” Același raport consideră că una din principalele trăsături ale regimului comunist din România este ”lichidarea monarhiei constituţionale, distrugerea statului de drept şi impunerea dictaturii proletariatului, în fapt dictatura unei caste parazitare (nomenklatura), exercitată prin utilizarea celor mai brutale metode teroriste.”
    Ce a făcut republica de esență comunistă în România? Exact ce am spus în emisiunea din 16 noiembrie 2013: ” A distrus ordinea și prosperitatea pe care monarhia constituțională le-a instaurat vreme de aproape un secol. Republica a sădit buruiana comunismului la umbra căreia n-a mai crescut nimic. Republica a umplut închisorile cu elitele societății românești. Republica a distrus familia și valorile culturale naționale.”

    Vă amintiți seara zilei de 22 decembrie 1989? Domnul Ion Iliescu l-a acuzat vehement pe Nicolae Ceaușescu pentru că ”a întinat idealurile socialismului” și propunea să ne numim ”Republica Română”. ”Sună ca dracu” a replicat atunci domnul Petre Roman. Ca să sune bine a rămas ”România”, dar au fost 25 de ani cum a spus Petre Roman. La o distanță de 45 de ani se încerca legalizarea ilegalității din 1947. De ce ?
    Să deschidem din nou Raportul Tismăneanu:
    ” Marile speranţe din decembrie 1989 au fost însă rapid urmate de frustrări în raport cu ceea ce s-a dovedit a fi refuzul aparatului comunist şi securist de a ceda puterea. Chipurile vechi au îmbrăcat măşti noi, însă comportamentele au fost prea puţin diferite. Au existat aşadar marile şi micile regrupări nomenklaturiste, resurecţia birocraţiei sub forma fesenismului. Condamnarea comunismului a fost întârziată tocmai pentru că o mare parte din clasa politică postdecembristă a preferat să se aştearnă o ciudată tăcere peste un trecut cu care nu aveau motive a se mândri. Însă o democraţie nu se poate întemeia pe amnezie.” Îmi permit o completare adusă Raportului Tismăneanu. Condamnarea comunismului în România nu poate fi făcută fără condamnarea republicii care a făct parte integrantă din sistemul totalitar. Este vorba de acea republică, nu de republică în mod general, formă de guvernământ respectabilă acolo unde ea împlinește dorințele reale ale unor popoare.
    Ca să se legitimeze după 1989 ilegitimitatea din 1947 s-a creat o stemă în care coroana de pe capul acvilei a fost smulsă (România renunțând astfel la simbolul suveranității și deci și la suveranitate) și o nouă constituție republicană pentru care poporul român a fost chemat la vot în 8 decembrie 1991. Documentele vremii conțin această informație:
    Cetățenii care participă la referendum au dreptul să se pronunțe prin “DA” sau “NU” la următoarea întrebare de pe buletinul de vot: “Aprobați Constituția României adoptată de Adunarea Constituantă la 21 noiembrie 1991?”.
    Așadar românii nu aveau un buletin de vot pe care să fie scris și cuvântul monarhie. Li se impunea din nou republica. Deși opoziția de atunci, PNȚCD-ul și PNL-ul au boicotat referendumul, deși electoratul, după 45 de ani de spălare a creierelor cu istoria lui Roller, respirând un aer compus din oxigen, azot și foarte multă frică, era, biologic și mental, altul decât cel din 1947, s-a aprobat constituția republicană, cu aproximativ 40% voturi. Numai puterea fesenistă de atunci știe cât a ostenit pentru acest scor. Nu era normal pentru o democrație veritabilă ca în această chestiune să hotărască 50% plus unu? Mai mult. Ca să ne intre bine în cap că această țară nu este a ”urmașilor și a urmașilor urmașilor noștri” s-a introdus în articolul 152 sintagma ”republica, formă de guvernământ nerevizuibilă.” Eternizarea republicii. În vecii vecilor amin! Cum să emiți astfel de documente care refuză generațiilor viitoare dreptul de a-și hotărî soarta? Care națiune își condamnă la moarte viitorul?! Este limpede că momentul adoptării constituției din 1991 nu este decât o prelungire a celui din decembrie 1947. O prelungire a ilegitimității. Un reflex comunist. Suntem în situația acelui șef de trib de canibali care declara: ” Nu mai avem canibali. Pe ultimul l-am mâncat eu.”

    Toate aceste adevăruri nu au fost și nu sunt spuse numai de mine. Ele se regăsesc în cărțile tipărite în acești ani, în opiniile istoricilor, jurnaliștilor și a tuturor românilor preocupați, și mai ales, îngrijorați de soarta țării. Pentru asigurarea unei corecte informări. Pentru triumful adevărului.

    Nu am auzit ca CNA-ul să fi amendat vreuna din multele zeci de emisiuni în care s-au rostit și se rostesc jigniri la adresa Regelui Mihai și minciunile securisto-comuniste despre plecarea din țară cu trenuri încărcate cu bogății. Cum stăm aici cu ”corecta informare?” Nu am auzit vreun protest al CNA-ului la valul de vulgaritate și agresivitate de pe posturile de televiziune. Îmi amintesc observația amară a lui Woody Allen: ”Nu aruncați gunoiul. Din el se fac emisiuni de televiziune.” Nu este o consolare că se întâmplă astfel și pe alte meleaguri. La noi însă ele au protecția CNA-ului. Ce ne mai poate aștepta?! Poate obligativitatea homosexualității. Ca să nu se simtă discriminate persoanele gay. Ca să se simtă discriminată majoritatea populației. A amendat CNA-ul proliferarea mediocrității pe ecranele de televiziune? La ce bun? Este doar zona din care se extrag VIP-urile actualei societăți române. Nu a dat CNA-ul nici o amendă pentru sluțirea limbii române pe posturile de televiziune, prin gura moderatorilor și a politicienilor. Să fi dat Academia Română liber la ”ora doisprezece”, ”din cauza la”, ”care” în loc de ”pe care”, sau ”avem decât talk-show-uri”???!!! A amendat CNA-ul Societatea Română de Televiziune pentru închiderea Canalului TVR Cultural?! Reacțiile CNA-ului sunt dictate în cea mai mare parte, numai de comandamente politice. Comandamente care transformă CNA-ul într-o instituție care, luptând împotriva adevărului, degradează și distruge această națiune. La peste o sută de ani de când au fost scrise, cuvintele lui Titu Maiorescu se răsucesc într-o rană vie a ființei noastre naționale:
    ”Căci fără cultură poate încă trăi un popor cu nădejdea că în momentul firesc al dezvoltării sale se va ivi şi această formă binefăcătoare a vieţii omeneşti; dar cu o cultură falsă nu poate trăi un popor, şi dacă stăruieşte în ea, atunci dă un exemplu mai mult pentru vechea lege a istoriei: că în lupta între civilizarea adevărată şi între o naţiune rezistentă se nimiceşte naţiunea, dar niciodată adevărul.”

    10 martie 2014

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: