Skip to content

Oameni care se duc

19 March 2014

La nunta mea, acum 100 de ani, singurele două momente luminoase au fost pe strada Brumărelelor.

Primul, când m-am urcat în limuzina alba cu care venise un văr din Bucureşti şi m-au aplaudat copiii de pe stradă iar al doilea când, ieşind de la ai mei, am văzut că o vecină îmi presărase petale de flori multicolore de la uşa apartamentului până la ieşirea din bloc, cale de două etaje.

Doamna Banea, ştiu că de acolo, de sus, zâmbiţi pişicher la mine!

later edit

Cam aşa eram şi io!

10628416_684363758320461_8693252779618933528_n

Advertisements
6 Comments leave one →
  1. 22 March 2014 17:03

    Nu ai fumat carpati la nunta’aveam Gouloise blonde si asta te-a facut sa te simti mai bine, erai foarte frumoasa, ca o printesa …..biserica era in constructie , avea schela ni-i asa ?

  2. madelin permalink*
    22 March 2014 21:39

    Lumi, uitasem că mai existau şi ţigările astea, hihi! Da, la biserică erau schele, aşa e.

  3. 23 March 2014 00:32

    aflu abia acum.
    dumnezeu să o odihnească.
    doamna banea a fost o constantă solidă a copilăriei mele.

  4. 5 April 2014 19:08

    ei, imaginea cu petalele trebuie sa fi ramas si in mintea altora, ca pare desprinsa dintr-un tablou.
    Frumos gest, frumosi unii oameni care ne fac astfel de surprize !

  5. 20 April 2014 16:26

    Imi place acest articol omagial plus mi-a placut teribil si povestea linkata a ceremoniei de nunta. Tare mult mi-as dori sa am si eu o asemenea ceremonie odata astfel incat sa mi-o pot aminti mai tarziu. Insa nu cred ca e asa de probabil. Am o amintire oarecum de pseudo-nunta desi improvizata si fara vreun program ceremonial sau spiritual special, doar asa ca am fost la un restaurant inainte sa ma mut un timp impreuna cu unul E, unde am stat acolo cuminte pe scaun, nu m-am dus la nici un gard in vreun praf, si am fumat Dunhill international de la dutyfree, insa asta am mai facut si cu altii, ba chiar si cu altele, indiferent daca m-am mutat dupa aia cu ei sau nu, asa ca nu cred ca se pune, chiar daca am fost indragostit o vreme si de E, nu numai de unii din aia altii cu care am fost la restaurant, ba chiar si de unii cu care nici macar nu am stat vreodata impreuna la vreo masa.

    • 20 April 2014 16:47

      Tin minte exact si momentul in care am stiut cu o certitudine destul de inalta ca probabilitatea ca eu sa am o amintire similara este neglijabil de mica, (absolut independent si indiferent de vreo legislatie sau regim politic-administrativ-economic). Aveam 15 ani si eram intr-un autobuz in Constanta si am vazut un cuplu de tineri de probabil aprox 17-18 ani, un baiat si o fata, care se tineau de mana si pareau indragostiti. Eu in clipa aia, uitandu-ma la ei, am stiut ca ei au o probabilitate deosebit de semnificativ de mult mai inalta decat mine, sa aiba amintiri similare cu a ta, chiar daca nu neaparat in aceeasi combinatie, desi combinatia parea potrivita oricum. Mai tarziu seara cand stateam la o masa intr-un restaurant si mama m-a intrebat daca vreau sa gust putin vin, pur si simplu mi s-a pus un nod in gat si am izbucnit in plans…ma rog, nu mult, de fapt neobservabil, insa efectiv mi-au aparut spontan vreo 2 lacrimi la baza genelor. Am refuzat vinul si dupa aia am refuzat sa si dansez in seara aia in acel restaurant. Ma rog, dupa aia m-am dus cu un prieten de varsta mea in camera de hotel a muzicantilor din orchestra ca sa le cerem un autograf si cum ei s-au purtat admirabil de decent (plus etic) cu noi mi-a revenit increderea in pozitia mea in societate si mi-a trecut acel moment de tristete existentiala.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: