Skip to content

Linguriţa, bătrâna şi marea

5 November 2014

A fost odata o creioană ascuţită şi moale. Lângă o şurubelniţă, stăteau ele aşa într-un sertar maro şi banal, îngălbenit de vremi. Stăteau de-o margine, ascunse după o cută albastră pe care o făcea, din lipsa de spaţiu, hârtia de împachetat cu care era căptuşit sertarul. Carmen desena schiţe, cu creioana cea moale, neagră, hardmuth koh-i-noor. Sau poate Castell, cine mai ştie, e mult de atunci. Şurubelnita mai mult dormita, oricum într-o zi a plecat în expediţie până la etajul III să fixeze o priză rebelă şi nu s-a mai întors. Cam în acea vreme, în sertar, lângă trei mere, şase rotringuri de grosimi diferite, tuşuri negre în căpăcele de plastic, agrafe banale şi bolduri rătăcite, a apărut Ea. Linguriţa. Era o prinţesă de linguriţă. Înaltă, învoaltă, rotunjită, cu margini fine şi căuş oval, cu coadă lungă şi graţioasă, cu forme generoase şi culoare veselă. Se pricepea la multe, linguriţa cea năzdrăvană. Amesteca în ceaiul dimineţii, zornăind uşor în pereţii translucizi ai cănii, mesteca în bulbucii clocotitori şi aromaţi ai cafelelor din ceasurile lungi, era folositoare şi la aniversari, când colegii Carmenei aduceau tort şi cremă de zahăr ars, putea duce chiar şi zacuscă şi piftie, că nu era simandicoasă, nemaivorbind de miere, marmeladă şi iaurt. Şi uite aşa trecură clipele, ca aripele, şi secundele, ca vrăbiile, şi se făcu departe şi târziu. Într-o bună zi, scripeţii planşetei Carmenei cedară nervos. Mai făcusera ei fasoane ici şi colea dar chiar aşa răzvratire finală nu vestiseră. Supărată pe lume şi viata, Carmen trânti angaralele toate pe unde-i veni, anunţă hotărât că aşa nu se mai poate şi plecă pe uşa vraişte, spre casă. În sacoşa de rafie luase şi marafeturile din sertar. Acasă, arătându-se încă ziua multă până diseara, se gândi ea sa facă ardei umpluti. Scoase maşina de tocat carne la vedere şi începu s-o monteze pe muşamaua din bucătărie. Ştie orişicine că şurubul de dedesubt trebuie strâns cu nădejde şi prima chestie ce-i pica la îndemană Carmenei fu linguriţa ei cea prietenă si graţioasă. Strânse şurupul bine şi, când îi mai dete o tură, coada linguriţei cedă şi se făcu valuri. “Ooops”, ziseră amândouă într-un glas. Aolei şi vai şi amar… se văită linguriţa, sigură că de acum Carmen o va neiubi şi o va nebăga în seamă… “Îţi spun că nu-i aşa”, îi promise solemn Carmen, care apoi o purtă cu ea pe oriunde o purtară cărările vieţii. Şi aşa ajunseră ele amândouă dimpreună într-un birou modern, neonat şi palizat verde-păr şi bej-căcăniu. Şi, la oficiu, acolo de unde pe geam se văd fumuri, vile şi-un brad, Carmen ţinea cu tandreţe, în fiece dimineaţă, coada cea strâmbă a linguriţei ei, învârtind în cafele. Dar într-o rea zi, se intâmplă neîntâmplatul. Nu o mai găsi în dulap, pe raftul din mijloc. “Cine a luat linguriţa a mea aia strâmba?” dădu Carmen sfoară-n ţară cu amarnic glas de ceartă. “Da-ţi-mi linguriţa mea strâmbă înapoi!” voi n-aveţi ce face cu ea, se ruga ea. Dar nimeni nu răspunse, nici măcar ecoul. Ei, las’ că-i dau eu de cap, zise ea cu năduf. O caută şi o caută, răscoli până şi în geantă, în frigider şi prin buzunarele pantalonilor de piele, dar nimic. Lasă, că o găsesc eu când vrea ea, nu când vreau eu, nu se poate, doar e linguriţa mea strâmbă şi atemporală, draga de ea. Şi chiar aşa şi fu. O găsi într-o margine de sertar, căzută într-o rână.

Şi trăira fericite şi mai trăiesc şi acum, chiar dacă e tare rău să fii bătrână şi bolnavă (sanchi!)

PS

Asta e o poveste scrisă acum eheeeeei, în pauza de masă, pentru colega de serviciu Carmen, pe vremurile războiului şi păcii de 5 luni (2007 A.D)

Myreyei i-am trimis-o anonimă şi mi-a zis: uite, aşa ar trebui să scrii şi tu!

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: