Skip to content

Scrisorică din Lisabona (1)

21 Februarie 2015

Dragă domnule Şerban, dragă Leo,

Când am plecat de revelionul ăsta la Lisabona, uitasem de scrisorile tale de pe Liternet. Le cetisem cu ceva timp în urmă, căutându-ţi urmele în lumea virtuală, uimită fiind de câte impresii doar şi numai luminoase, jucăuşe, admirative, tandre, afectuoase găsisem. Eu cunoscusem un altfel de alş virtual, incisiv, certăreţ, vindicativ, forţat-grosolan pe alocuri. Am reîntâlnit scrisorile acum, căutând pe net (alte) impresii despre Lisabona.

Dragă Leo

Îţi transmit pe această cale că nu am mâncat caracois, nici măcar nu am văzut în vitrine semnul „Hà caracois!„. I know, „snails and beer couldn’t be more Portuguese„. Am mâncat în schimb codul lor afumat (bacalhau), chiar la restaurantul hotelului Turim unde am avut parte de cea mai generoasă cameră din hotelurile de 4 stele din ultima vreme. Am mâncat, evident, şi măslinele şi grisinele aperitiv, alea care fac gheşeftul chelnerului, fără să comentez (ştiam că vor fi taxate separat şi chiar au fost, ba chiar la un preţ generos. Partea pozitivă e că în toate dimineţile de după, chelnerul nostru ne-a tratat cu cafea espresso din partea casei, ca să nu bem hororoşenia aia de la automat).

De noaptea de revelion am avut parte de creveţi şi pulpă de vita interesant condimentata (picanha) şi apoi, pe la orele 3 din noapte, de nemaipomenita supă-cremă de varză cu cîrnat, caldo verde, care a picat cum nu se poate mai bine (ca potroacele!) după amestecul de cocktailuri, bere, vin, fum şi ţopăială din noaptea aia, de la Hard Rock Cafe. De fapt, supe-cremă am mâncat la toate cele 7 prânzuri lisaboneze, sunt minunate.

mancare supa

Mini-tartele şou-a-la-crem cu scorţişoară, emblemă lisaboneză celebră în lumea toată, Pasteis de Belem, le-am gustat chiar din prima zi, de la acea patiserie faimoasă din zona Belem. Am „furat” şi reţeta, pentru cine se vrea gospodina casei.

bolo pasteis bolo emblema bolo pasteis de nata retetat

Despre tocăniţa cozido a portuguesa citisem înainte, deci nu aveam cum să o ratez. Asta e o poveste haioasă. Eram în cartierul Alfama, căutam o cârciumă să mâncăm şi atâta ne-am ciondănit că ba în asta, ba în aia, că până la urmă am intrat în prima după colţ. Acolo s-a dovedit că chelneriţa nu ştia o boabă englezeşte, patronul era şi bucătar, closetul era într-o debara de la etaj, la care ajungeai urcând pe o scară de tablă, răsucită şi îngustă. Nu începusem încă să mâncăm când în cârciumă a năvălit un tandem mama-tata-copchilul, de fapt fiul, nora şi nepotul cârciumarului. S-au aşezat la masă în familie, au dat drumul la televizor pe meci şi au comentat gălăgios faze, întâmplări, crâmpeie. Ah, copchilul a urlat întruna. Citisem şi despre asta, să mănânci în cârciumioare minuscule, stai cu familia portugheză la masă.

Chiar dacă la origine acest fel de mâncare era considerat a fi tocana bogaţilor, poporul din întreaga ţară a descoperit rapid o modalitate mai economică de a pregăti cozido a portuguesa, păstrând acelaşi gust delicios. În timp, a devenit din ce în ce mai evident că această tocană poate fi pregătită în tot atâtea feluri câte familii există în Portugalia. De aceea, când vine vorba de a găti o tocană de legume şi de oricât de multe varietăţi de carne (porc, vită şi pui fierte în acelaşi vas), singurele limite sun cerul şi imaginaţia bucătarului

Caracatiţa cea mai brava am mâncat-o în Cascais, la chiuraseria Dom Manolo, un loc nepretenţios şi care face şi cel mai fabulos pui la grill ever (recenzie de pe TripAdvisor „This place looks pretty terrible from outside- like a 1970s touristy spot, but far from appearances the food is fantastic!„)

20150102_151549-1

Morangoska, „a delicious concoction of fresh strawberries, vodka, ice and brown sugar„, am beut tot la hotelul nostru, la bar. Dar fiindcă nu-s beutoare curioasă, n-am gustat beuturile lor naţionale: ginjina (lichiorul de cireşe) sau vinul verde.

A Ginjinha do Largo de São Domingos, owned by a Galician, named Espinheira, was the first shop in Lisboa to sell the beverage after which it is named and soon became one of the city’s ex-libris. Advised by a friar of the Church of Santo Antonio, Espinheira made the experiment of letting cherries ferment in brandy, adding sugar, water and cinnamon. Success was immediate, both because it was sweet and it was inexpensive, and the Ginjinha became the typical beverage of Lisboa

mancare ginjina

„This red wine is a bit barmy, but I love it. You like goats cheese? That’s barmy, in that it has extreme flavours, but people don’t apologize for eating it, or feel the need to hide the fact that they like it”.

În schimb, din spirit de contradicţie, mi-am cumpărat vin fără alcool dintr-o cramă celebră din Azeitão.

crama in fara alcool

Un „must-eat” cum le place turiştilor să spuie, sunt sardinele. Astea se mănâncă în Portugalia şi Lisabona de când hăul şi buzăul. Ba chiar se transportau pe corăbiile alea minunate ale lui Vasco da Gama şi Henric Navigatorul. Simbol naţional, ce mai. În iunie, Portugalia are chiar un festival al sardinelor.

sardina 1 sardina 2  sardina 3

PS

Sfaturi pe care nu le-am urmat şi rău îmi pare:

Caldeirada este un alt fel de mâncare tradiţional, şi se referă în principiu la o tocană făcute din diverse specii de peşte, fructe de mare şi legume. Secretul acestei specialităţi este, după câte se pare, adaosul mic de vin alb şi de ulei de măsline şi, desigur, condimentele folosite la gătirea sa: piri-piri, piper negru, ghimbir, usturoi, toate combinate pentru a crea o aromă originală ce poate face din acest fel de mâncare sursa unei experienţe şi mai tentante. Caldeirada se serveşte cel mai bine cu pâine uşor prăjită

Queijadas, or fresh cheese and coconut filled in a hard, paper thin pastry

Cantina das Freiras – Calçada do Ferragial, 14, Lisboa, run by a small group of nuns, this canteen offers brilliant value, traditional Portuguese style lunches and one of the best terraces in the city. It’s hard not to feel very content when sitting on a sunny terrace overlooking the River Tejo with a belly full of bacalhau.  Few tourists have found their way here yet as there is no sign or plaque indicating that this restaurant is inside; you simply have to knock on number 14, wait to be let in, and then take the lift up to the canteen.

Cervejaria Ramiro (Av. Almirante Reis, 1) This place is shellfish heaven. Fresh tiger prawns, scarlet prawns, crabs, clams, and goose barnacles for the adventurous. All at affordable prices

Jose Avillez este un chef postmodern celebru în Lisabona.

***

Măruntaie gătite după rețeta din Porto – Pessoa

(traducere de Dinu Flămând)

Într-o zi, într-un restaurant, dincolo de spațiu și timp,

Mi-a fost servită dragostea sub formă de măruntaie reci.

I-am spus delicat omului de la bucătărie

Că le preferam calde

Fiindcă măruntaiele (gătite după rețeta din Porto) nu se mănâncă niciodată reci.

S-au luat la ceartă cu mine.

Nu poți avea niciodată dreptate, nici măcar la un restaurant.

Nu am mâncat nimic, nu am mai vrut nimic, am cerut nota de plată

Și am ieșit să străbat strada în lung și-n lat.

Cine știe ce vor să spună toate astea?

Nu știu, și tocmai mie mi s-a întâmplat…

(Știu că în copilăria fiecăruia dintre noi a existat o grădină

Publică, o grădină a lui ori a vecinului.

Și mai știu că peste toate aceste grădini stăpână era doar joaca.

Și că azi e stăpână tristețea.)

Le știu pe toate astea cu vârf și îndesat,

Însă, dacă am cerut dragoste, de ce mi s-au adus

Măruntaie reci gătite după rețeta din Porto?

Nu e o mâncare să poată fi consumată rece,

Dar rece mi-a fost adusă.

Nu m-am plâns, doar că era rece,

Niciodată nu poate fi consumată rece, dar rece mi-a fost adusă.

(TIUK-poemul săptămânii de Ruxandra Cesereanu)

***

Dragă Leo

M-am plimbat cu tramvaiul 28 care tare ce m-a mai zgâlţâit. Am mers cât de înghemuiţi, turişti şi localnici înfrăţiţi, greu la urcat, greu la coborât. Hint: când vrei să cobori la staţia următoare, ar fi bine să suni din timp. Interesant şi practic, tramvaiele opresc mai departe de staţie ca să coboare călătorii apoi pornesc iar, mai merg un pic şi ajung în staţie unde călătorii urcă.

2tramvai

N-am fost la Largo Paço de Rainha, de pe strada Estefania, de care te-ai îndrăgostit tu. Io am fost la alte Largo. Casa asta din imagine e de patrimoniu, deci tipic old portuguese.

patrimoniu

N-am fost nici la restaurantul de la Boca de Inferno, unde şi-a înscenat moartea Aleister Crowley. Doar ce l-am pozat din mers.

20150102_132825

PPS

Fotografiile îmi aparţin.

Anunțuri
5 comentarii leave one →
  1. 27 Martie 2015 07:52

    Sunt excelente articolele tale de calatorie. Au in plus consecinta comuna ca dupa ce le citesc pot sa tai ff linistit de pe lista de eventuale calatorii acele locuri descrise de tine…nu ca ai descrie laturi inestetice respingatoare insa le descrii exhaustiv plus intr-un stil care desi nu e de loc monoton plus e chiar plin de detalii interesante in final pare a demonstra si a confirma ca toate locurile de pe lume sunt in esenta similare iar pt detalii
    academice particulare e ok sa dam si Google de la distanta, nemaifiind nevoie de observatii empirice la fata locului…cred ca e vorba de un stil enciclopedic, pt ca astampara setea de cunoastere insa nu creeaza vreo curiozitate si nu mai indeamna la nici o intrebare care ar mai cere vreun raspuns. Desigur, si eu la randul meu, ca cititor, desi sunt curios din fire, totusi nu am imaginatia necesara de a-mi ridica noi intrebari in fata unui text enciclopedic, ci pur si simplu il citesc de
    placere si gata. Insa exista articole de alt gen, (si nu neaparat despre turism), articole care
    pe mine efectiv ma ambitioneaza sa dau Google, uneori chiar si Google scholar, ca sa-mi raspund la niste intrebari sacaitoare iscate in mintea mea de acel articol. De ex bloggerul Spanac a scris niste articole recent despre Singapore plus unul despre o excursie la Brasov cu o masina inchiriata, in urma carora eu am ajuns cu cautarile pe site-ul Ministerului Muncii al Rep Singapore, si pe recenzii de pe Google Scholar despre tratatul academic australian Lucratorul sexual masculin si Societatea, de unde efectiv chiar am aflat chestii noi si chiar interesante.

    • 27 Martie 2015 07:59

      Disclaimer: era o coincidenta asocierea oraselor de mai sus cu activitatile de munca de servicii sexuale si nu despre asta scria in articol, dar efectiv din intrebare in intrebare am ajuns sa citesc chestiile alea. Insa alte articole ma pun sa caut chestii de economie, citate din Marx, articole istorice despre modele din Imperiul Roman Antic sau Danemarca medievala, tot felul de chestii chiar variate pt care chiar ma simt indemnat sa petrec timp, plus nu mai zic cate fantezii de planificare pt o eventuala calatorie personala la fata locului daca tot mi-am pus atatea intrebari !

      • 27 Martie 2015 08:04

        Cred ca Spanac are un stil mai degraba socratic decat enciclopedic ! Dar nu numai el. Mai sunt si altii…unii care chiar scriu niste chestii care mi se par initial atat de absurde sau contra-intuitive incat efectiv ma simt indemnat sa alcatuiesc o intreaga metodologie de proiect real de cercetare sau macar o Leapsa de sondaj ! Zau, ma innebunesc dupa acest stil in fond iritant insa ff educativ !

      • 27 Martie 2015 08:12

        Dar nu era o critica. Erau asa constatari oarecare. Si imi place si stilul tau pacifiant adapator de sete de cunoastere. Chiar recent ma gandeam in mod comparativ la 2 noi jurnalisti care scriu despre carti, dna Hepzibah Anderson de la BBC cultural si dna Andreea Iulia Toma de la Bookhub ro, si cred ca stilul tau se apropie mai mult de cel al dnei HA, insa mie imi place ff mult si stilul cu suspans care trezeste curiozitatea in loc sa o astampere al dnei AIT.

  2. madelin permalink*
    13 Mai 2015 18:33

    Rudolf, m-am gandit si creca ai dreptate. Scrierea asta de tip semienciclopedic e previzibil de boring.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: