Skip to content

Scrisorică din Lisabona (4)

3 April 2015

Dragă alş

Am mers la pas prin cartierul Alfama (din arabul Al-hamma, fântână, baie), anticul cartier lisabonez, locuit pe vremuri de pescari săraci, cartierul trecut peren prin veacuri, scăpat miraculos până şi de efectele, devastatoare în restul Lisabonei, ale cutremurului din 1755. Am mers, zic, pe sub ghirlandele de flori de hârtie şi portocalii plini de fructe, pe lângă fântâni de poeţi şi taverne micuţe dar n-am avut timpul şi curajul să intru să stau într-o seară într-un club de fado.

fado

Club Fado în Cartierul Alfama Lisabona (foto Mădă Oprea)

Fado (destin, soartă în portugheză), muzica săracilor, inventată în tavernele din Portugalia prin anii 1820 este “a form of music characterized by mournful tunes and lyrics, often about the sea or the life of the poor, and infused with a characteristic sentiment of resignation, fatefulness and melancholia“.  A intrat pe lista UNESCO a comorilor mondiale culturale imateriale, intangibile (alea tangibile fiind evident alea pe care le poţi pipăi, o pictură, o statuie). Inefabilele, le-aş spune eu. Muzichiile tradiţionale, de-o pildă.

Fado, atât de asemănătoare dar atât de diferită de flamenco-ul spaniol, se cântă de musai cu o guitarra portuguesa şi apoi cu câte alte instrumente cu coarde (chitară simplă, chitară bas, violoncel) doreşte, posedă sau îşi permite interpretul.

Fado, atât de asemănătoare dar atât de diferită de muzica din Cabo Verde, eternizată de Cesaria Evora (by the way, insulele Capului Verde au fost descoperite nelocuite şi ocupate de portughezi pe la 1600 şi ceva).

Fado, muzica portugheză făcută celebră în lume de neuitata Amalia Rodriguez, cea bine cunoscută de mamele şi bunicele noastre.

amalia rodriguez casa amalia rodriguez parc

Lisabona, Casa Muzeu Amalia Rodrigues, Rua de São Bento 193 şi Parcul Amalia Rodrigues lângă Parcul Eduard VII (foto Mădă Oprea)

La moartea Amaliei, în 1999, poporul portughez a jelit-o şi a înmormântat-o cu onoruri militare în Panteonul lisabonez. În memoria ei, o tânără de 26 de ani, originară din cartierul Mouraria, crescută într-o tavernă din Alfama şi cântând de când se ştia, cânta fado la radio şi câştiga iremediabil inimile conaţionalilor ei. Aceasta era Mariza.

amalia mariza

Fotografie în fereastra Muzeului Fado din Lisabona (foto Mădă Oprea)

Într-o seară de marţi, 24 martie 2015, am ajuns la concertul Marizei din Bucureşti (nu se pronunţă Mariţa, cum credeam eu, ci Meriza). Eheeeei, ce regal! Gostei muito! Nici chiar Leonard Cohen nu a reuşit să mă capteze înlăuntru chiar de la prima melodie, aşa cum a făcut-o Mariza.

Ca să fac în ciuda celor care credeau că va fi un concert de dor şi jale, a cântat aproape numai melodii săltăreţe. Melodii pe care ea le-a dansat din şolduri, din umeri, din inimile din dreapta. S-a învârtit nebuneşte pe călcâie, ne-a urat multă, multă, multă, multă energie, ne-a mulţumit în limba română, ne-a ironizat un pic pentru joburile de a doua zi. A comunicat imediat cu publicul, care la-nceput aplauda cam anemic dar care, până spre sfârşitul concertului, mai avea puţin şi se urca pe scaune.

I-a ironizat (yay!) pe gomoşii ăia care vin cu invitaţii în primul rând, prea ţepeni şi impenetrabili pentru ea. Apoi ne-a vorbit o grămadă în portugheză, a dat-o apoi şi pe englezeşte şi nu s-a lăsat până ce nu a fost convinsă că o înţelegem perfect.

Tata e portughez, indragostit de fado, inca de mica ma punea sa cant cu el. Mama vine din partea africana (Mozambic) si a incercat sa ma atraga de partea ei invatandu-ma despre gastronomie, carti, muzica. Am fost curioasa, asa ca am invatat multe despre partea africana care traieste in Lisabona.

Ne-a povestit despre concertul din Shanghai, cu o sală întreagă de chinezi nevorbitori de portugheză sau engleză cântând corect şi la unison refrenul.

Ne-a povestit fericită despre băieţelul ei de 4 ani (şi jumătate, pentru că s-a născut mai devreme cu două luni); în cinstea lui şi a tuturor copiilor din sală a cântat şi dedicat o melodie (ultima de pe discul “Best Of”, pe cale de apariţie).

mariza 2

Sursă foto: https://www.facebook.com/marizaoficial

Ne-a învăţat despre guitarrada portugheză, ne-a pus să cântăm refrenul din Rosa Branca, pe etaje, pe sexe şi pe voci, până a părut mulţumită, a primit flori, cadouri şi sărutări de mână, a spus de nenumărate ori “Obrigada”, s-a extaziat la vederea copilaşilor aduşi de părinţi la concert, ne-a pus să aplaudăm mai cu inimă, ne-a rugat să dansăm în întuneric că oricum nu ne vede nimeni şi oricum ce contează? Chestie care a mers.

Primavera, da, e mereu tristă (Ai funesta primavera, quem me dera, quem nos dera) dar în rest am dansat, înlăuntru şi un pic şi înafară. A cântat, la cererea cuiva din public, Maria do Lisboa (Seu nome próprio: Maria; Seu apelido: Lisboa)

La bis a coborât în sală, printre spectatorii care deja o iubeau, să cânte oamenilor poporului ei.

În final, după şoaptele melodiei Can’t help falling in love with you, a lăsat microfoanele şi acompaniamentul instrumental şi a cântat direct la oameni; o femeie frumoasă şi înaltă, îmbrăcată într-o rochie roşie flamură, cu o voce care ne-a dat fiori pe şiră, piele de găină, vibraţii în stern şi fluturi în stomac.

PS

O recenzie scolastică, aici.

Poze profesioniste, aici şi aici.

Playlistul l-am “furat” de pe feisbucul artistei.

10441442_10153224672974579_516604981123611593_n

Advertisements
4 Comments leave one →
  1. 4 May 2015 14:38

    sunteti super super draguti!

  2. 4 May 2015 23:52

    Eu sunt total afon, plus total ignorant muzical, insa am ascultat muzica din lunkurile de mai sus, si efectiv nu am putut gasi unde e asemanarea dintre fado, chiar si ala mai saltaret, si muzica din Capul Verde, efectiv mi s-au parut 2 genuri total diferite, (si nu disput ca ar apartine ambele istoriei culturii vorbitoare in principal de lb portugheza, si nici nu adresez ca pot fi cantate asa mai traditional sau mai “cult”/aranjat), dar diferite asa gen, de ex rock vs hip-hop. Ma rog, efectiv habar nu am daca exista vreo asemanare intre rock si hip hop, ca o exista, plus o exista si chestii de fuziune, gen jazz-rock, de exemplu, dar mie, ascultand muzicile de mai sus, mi s-au parut pur si simplu 2 genuri diferite, si nu numai cum suna, dar asa chiar si ca ce intentioneaza sa comunice mai mult sau mai putin constient, de ex cum zici de ex despre fatalismul legat de fado, (desi habar nu am daca e chiar adevarat, doar dau ca exemplu, ca eu personal nu am nivelul de abstractizare atat de mare incat sa pot gasi vreun fatalism in vreo muzica, doar poate daca scrie cineva despre el), si nu ai zis despre ce vrea sa comunice muzica din Cabo Verde, dar mie mi-a comunicat ca e si de dansat nu doar de ascultat, pe cand fado mi s-a parut doar buna de ascultat asa la o carciuma cand bei, cam la fel ca si muzica lautareasca sau romantele, de exemplu, (dar nu numai asta e singura deosebire, de care e de dans si care nu e de dans, ca de ex si pe rock si pe hip-hop poti dansa daca vrei sau macar ii vezi pe altii dansand asa in videoclipuri, dar totusi tot sunt diferite si inspira si dansuri total diferite, plus mai exista si alte deosebiri, unele care tin de cum suna, altele care tin tot de ce comunica, char daca nu ma pricep eu sa le descriu, doar ca imi suna genuri diferite si nci nu vad vreo asemanare intre ele decat ca sunt tot muzica ambele, si asa general desigur ca or fi parut mai noi si interesante si revolutionare ambele cand au aparut dar de acum au devenit ambele clasice, plus se pot broda variatii pe ambele, dar tot raman chestii diferite…cel putin asa mi se pare mie, habar nu am de ce sau daca am dreptate..

    Deci care si unde e asemanarea dintre muzica din Cabo Verde si fado, asta doream sa intreb, si desigur ca as putea sa incep sa dau Google sa caut sa ma informez, insa efectiv nu am avut timp si chef nici de Google nici mai ales de cautat despre muzica, si intreb pt ca tu ai scris articolul si poate ai vreo idee sau macar un link de referinta explicativ (asa desigur mai pe intelesul tuturor, nu un articol academic). Plus dau disclaimer ca NU disput nimic din ce ai zis, NU ridic vreo obiectie, doar ca efectiv m-a frapat chestia aia cu asemanarea si chiar am stat s aascult si nu am gasit absolut nici una,mi s-au parut chiar si mai diferite decat ar fi rock-ul si hip-hopul chiar ! Si de aia am intrebat, pt ca am devenit curios, ca daca tot ai scris articolul si daca tot am stat eu sa-l citesc si sa dau si click pe linkuri, chiar l-am tratat as aca pe un soi de prezentare autentic educativ-informativa, (chiar daca stiu ca esti blogger amator nu de tip strict jurnalistic), insa eu aflu si invat destule chestii si de pe blogurile de amatori, si m-am gandit ca o fi ceva important de stiut sau de invatat sau de aflat, si de aia am cerut explicatii suplimentare, strict asa ca un elev la clasa adica.(tocmai pt ca habar nu am de subiect, sunt nesigur, nici nu am cautat sa ma documentez, adica sunt total pe dinafara dar totusi asta a fost singura chestie care mi-a trezit o nedumerire).

  3. madelin permalink*
    10 May 2015 10:40

    Probabil se aseamănă în tipul de emoţii pe care mi-l produc mie personal. Şi prin faptul că povestesc chestii legate de soartă.

    • 14 May 2015 12:26

      Pai nu toata muzica, (adica nu numai genurile astea 2 muzicale), povesteste chestii despre soarta ? sau ma rog, relatia omului cu soarta vs ce vrea sau planifica el ? Adica muzica insasi acum ca ma gandesc, chiar mi se pare o ordonare (preferabil placuta, desi posibil si neplacuta, depnde de cine o recepteaza), a unui haos zgomotos total random cf un fir sau in jurul unui fir sau a unor coarde…adica, acum ca ma gandesc la ea, (ca pana acum nici prin cap nu-mi trecuse), chiar mi se pare una din artele cele mai sugestive referitoare la tema destinului asa chiar ca obiectul si maniera ei, intreg job descriptionul acestei arte adica, si ce adreseaza plus si maniera in care o adreseaza ! Ha ! Ha ! Ff filozofic ! Nici nu stiam ca as fi eu personal in stare sa adresez filozofia artei pana acuma, plus chiar tocmai incepand cu arta despre care stiu cel mai putin,muzica ! (sunt desigur total de acord cu absolut oricine ar putea remarca sau comenta ca scriu gogomanii.)

      Plus e total OK acum ca ai explicat ca e vorba de un canon personal, pt ca, (efectiv coincidental), tocmai incepusem si eu sa descriu unul muzical pt mine ! Si acum chiar ca inteleg mai bine ce vrei sa zici !! De aia m-am si simtit asa mai destept mai sus…nu fata de tine, adica fata de mine insumi ! Tocmai pt ca trecusem recent la treaba.

      Dar am pus si intrebarea din primul paragraf asa mai mult ca teorie, ca daca e vorba de chestii de afinitati personale asa re apreciere personala de consumator a unor diverse opere de arte, desigur ca nu poate nu mai conteaza asa de mult ce zice in manuale sau ce zic expertii, cf zicala :”gusturile nu se discuta”. Doar ca tonul articolului era asa ca o recenzie destul de serioasa, plus eu sunt asa de ignorant fata de muzica, de aia devenisem confuz !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: