Skip to content

Scrisorar 2

8 Februarie 2016

12657230_1015964368459579_6761728996930738712_o

GUILLAUME APOLLINAIRE, pe front, în 1915:

Micuța mea Lou, am fost nevoit să-mi întrerup scrisoarea în versuri, iată că o reiau acum în proză. Te iubesc nespus, my love, mica mea Lou. Se aude o mitralieră care parcă macină cafeaua, un avion trece pe deasupra. În pădure, ridicăm un adăpost nou. Cerul s-a înseninat. Nu mai bate nici vântul. Inima s-a potolit. Iar n-am putut să închid un ochi în adăpost. Nu sunt obișnuit. Aseară, pentru prima oară de când am plecat din Nîmes, mi-am dat jos încălțările. Astăzi, am reușit să mă spăl la jgheabul din pădure, sub ploaie. Cum îți merge? Te simți bine? Nu-ți fă griji pentru mine. De altfel, nu sufăr prea mult de toate astea. Se aud și tunurile noastre. Ale nemțoiului s-au liniștit. Când e vreme bună, de pe colină se zărește cea mai nouă dintre catedrale. Te îmbrățișez. Cu buzele mele pe buzele tale.
Guy “

Traducere de Luiza și Mihai Șora
Sursa manuscrisului: Bibliothèque Nationale de France

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: