Skip to content

Uniuni

3 Aprilie 2016

Mândri de unirile succesive de supt Mihai Viteazul, Alexandru Iona Cuza sau Regele Ferdinand, românii anului 2016 se întrec în zâzanii.  Conflictul electoral din anii trecuți, dintre băsiști și pontiști, nemaiavând subiect, s-a mutat în microcosmos. Elevii se ceartă cu profesorii, pacienții cu medicii, jurnaliștii cu oficialitățile, cei care vor control SRI sporit cu cei care nu vor control SRI sporit, cei care o susțin pe Simona Halep cu cei care o acuză că pierde prea multe meciuri. Și asta încă n-ar fi nimic.

Mai noi, se poartă certurile pe bresle. Astăzi, despre breasla scriitorilor. Uniți și ei, în cuget și simțiri, într-o uniune. Uniune disputată azi (mă rog, din martie 2015) de două tabere: conservatorii (conduși de Nicolae Manolescu) și rebelii (conduși de Cristian Teodorescu). Folosesc cuvântul ”conduși” nu în sens ierarhic ci ca să desemnez cea mai proeminentă figură din fiecare tabără. Tabere care au făcut fiecare câte o adunare extraordinară a uniunii, unde și-a ales șefii. Cuvintele fulgeră. ”Eugen Simion îl acuză pe şeful en-titre al USR că acţionează „stalinist” excluzându-i pe disidenţi şi aduce aminte că el însuşi a fost suspendat din Uniune anul trecut pe motiv că nu a plătit cotizaţia. În replică, Nicolae Manolescu îl face, din scurt, „tâmpit”. Criticul Alex Ştefănescu, despre scriitorii rebeli: „Adolescenţi teribilişti care vorbesc licenţios şi au un comportament de derbedei. Autorii rataţi fac ca toate animalele pământului pentru a atrage atenţia„. Varujan Vosganian: „este un interes îngust al unor aşa-zişi scriitori, care încearcă pe o scurtătură neonorabilă să atragă atenţia asupra lor. Trebuie să explicăm raţional acţiunile iraţionale ale unei coterii agresive”.  Florin Iaru: „USR în frunte cu vicepreşedintele Gabriel Chifu dădea premiul cel mare al Festivalului, tot lui Gabriel Chifu”. Florin Iaru, despre Daniel Cristea-Enache, directorul de imagine al Uniunii în vigoare: „Face următorul lucru: Intră pe Facebook-ul public al diferitor scriitori şi contabilizează like-urile”.

Circul continuă.

Dar asta a fost doar o introducere la rant-ul pe care îl am eu demult față de domnul Manolescu. Da, știu, el e cine e, io sunt o simplă ingineră nuclearistă. Ei și ce? N-am dreptul la o opinie personală? Și anume că domnul Manolescu e un scriitor mediocru mediocru și un critic literar părtinitor până la loc comanda. Iote, de pildă, cum scrie domnul Manolescu pe blogu-i de pe Adevărul:

Noua Zeelandă se întinde pe două insule mari (pe cele mici nu le-am numărat) foarte diferite una de alta, şi are două coaste la fel de diferite. Pe coasta de vest bate mereu vântul − oho, ce vânt! − şi plouă de rupe pământul, inclusiv un pod pe care urma să-l trecem. Pe coasta de est e soare şi pace. Nu degeaba e scăldată de Oceanul Pacific. Coasta de vest suportă capriciile insuportabilei Mări a Tasmaniei. De aceea se zice că nu-i suportă neozeelandezii pe australienii aflaţi dincolo de ea, chiar dacă la mai bine de 2.000 de kilometri. Fiind vorba de distanţe, Noua Zeelandă e ţara cea mai depărtată de toate ţările din lume. La Bluff, orăşelul situat cel mai la sud, sunt însemnate pe nişte săgeţi de lemn următoarele distanţe: 18.900 de kilometri până la Londra, 15.000 până la New York sau Tokyo, 11.000 până la Hong Kong, şi altele mai puţin semnificative. Bucureştiul nu e semnalizat, nefiind de găsit, de altfel, în niciunul din cele două ghiduri consacrate Europei. Două treimi din cele 4,5 milioane de locuitori trăiesc pe insula de nord, şi 1,4 milioane dintre ei în Auckland, care nici măcar nu e capitală, onoarea revenind lui Wellington, tot de pe insula nordică, un oraş mult mai mic. Insula sudică numără puţine localităţi importante. Cele câteva care merită numele de orăşel seamănă cu aşezările americane din filmele despre Far West şi par de butaforie. Hokitika, de exemplu, unul din centrele culturii maori. În rest, ferme relativ izolate. Insula sudică, singura pe care-am străbătut-o în lung şi-n lat, e ocupată aproape 100% cu creşterea oilor şi a vitelor: 44 de milioane de oi, adică 11,05 pe cap de neozeelandez, şi, respectiv, 6 milioane de vaci, adică o vacă şi jumătate pe acelaşi cap. Păşunile sunt riguros despărţite de garduri de sârmă prin care trece un curent electric slab, dar convingător pentru tendinţele unora dintre animale de a da bună ziua maşinilor care circulă pe şosele. N-am văzut câini ciobăneşti. Animalele sunt mânate de fermieri, pe cai sau pe trikes (n.r. − vehicule motorizate cu trei roţi), oile, la tuns, vacile, la muls, altminteri rămânând pe păşuni tot anul, ca singur adăpost cerul înstelat” (sursa).

Păi copiii de clasa a șasea scriu compuneri mai interesante despre ”cum mi-am petrecut vacanța de vară”.

Sau cum sună poetul (n.m Gabriel Chifu) pe care domnul Manolescu l-a premiat cu premiul Mihai Eminescu și îl consideră ”[…] un poet superior, din toate punctele de vedere: mijloace, teme, formule, stil. Un poet de o extraordinară autenticitate” (sursa).

atunci m-am apropiat,
am vrut să-ţi mărturisesc
cum te zăreşte privirea mea,
cât de bine te vede ea –
trandafir roşu, parfumat,
ivit pe un câmp imaculat, de zăpadă.

dar nu mi-am găsit cuvintele,
mi le-am pierdut de emoţie şi adorare,
te-am luat de mână
şi te-am îmbrăţişat – atât.
şi brusc
gândurile mele au curs în gândurile tale,
sângele meu s-a rătăcit în sângele tău,
iar inima mea a prins rădăcini în inima ta.

Păi versuri mai bune au și muzichiile rock!

Deși despre Solenoidul lui Cărtărescu (ales de public romanul anului 2015), glăsuie așa: ”Solenoid e un roman inegal şi dezarticulat, cu pagini absolut de prisos, înecat într-un talmeş-balmeş de simboluri”  (sursa: România Literară). Mă rog, și despre Cel mai iubit dintre pământeni scrisese că este ”un roman inform şi pe alocuri greoi, în ciuda intrigii senzaţionale, un talmeş-balmeş de formule literare”. Iar despre Herta Muller, scriitoare premiată cu Nobel, deranjat de acuzele de lașitate pe care scriitoarea le-a lansat public fașă de scriitorilmea obedientă de pe vremea comunismului, a zis că e doar ”o scriitoare germană de origine română” (lol!).

Anunțuri
8 comentarii leave one →
  1. 3 Aprilie 2016 16:03

    Sa vina „ala ” de numara like urile 😉 daca vrei sa fii altfel , si sa – l puna la puterea 10 !( o fi stiind ?!?)
    Explosia de scriitori din Ro.certifica o zicere veche * romanul s-a nascut poet ,scrie versuri si-n closet * ( no pun intended ) deci , trebe si critici pe masura sa se faca * o selectie * .
    ‘……………………….
    Altfel ,raman tot mirata , pana la adanci batraneti …iar tie ,in particular, rabdare si putere sa te imprietenesti cu CFR ul .;) xo,j.

  2. Blegoo permalink
    10 Aprilie 2016 22:02

    Madelin… tu ți-o cauți cu lumînarea.

  3. madelin permalink*
    11 Aprilie 2016 20:53

    Degeaba, că nu mai e alș pă lume.

  4. Rudolph Aspirant permalink
    25 Aprilie 2016 17:35

    Mai, sa fim indulgenti, eu zic, cu gandul fostei mele admiratii fata de constiinciozitatea celui care totusi s-a straduit sa intocmeasca o Istorie a Literaturii Romane intr-un ton cat de cat emotional echilibrat neartificios. Are si dansul o varsta plus e probabil deosebit de stressat de indatoririle administrativ politice asumate de-a lungul ultimilor 20 de ani, care desigur I-au impiedicat mentinerea capacitatilor profesionale de critic si istoric la nivelul pe care le avea cand fusese degrevat de indatoririle manageriale indeplinite de altii in mod traditional pre-revolutionar. Eu, lucrand corporatist in cadrul mai larg al culturii europeene, am invatat sa dezvolt deosebita empatie pt toti tehnocratii care se chinuie cu raspunderi politice probabil total nesuferite pt ei plus pt care nici nu au o inclinatie deosebita, (indiferent daca e vorba de tehnocrati pe materii de „real” sau pe materii „umaniste”). Desigur ca mai simplu ar fi fost ca dl N. Manolescu sa fi luat exemplu de la mine si sa fi refuzat pozitii administrative ierarhic superioare, si sa fi ramas doar critic si istoric, insa probabil efectiv s-a simtit obligat sa le preia plus sa le mentina, poate avea si obligatii familiale, nu numai fata de literatura, de
    exemplu. Si acum, in prag de pensie, tracasat, probabil deja hipertensiv si/sau cu alti factori de risc ce apar la vremea tranzitiei dinspre varsta matura catre cea avansat matura a batranetii, este posibil sa devina mai abrupt si superficial in exprimare.

    • Blegoo permalink
      25 Aprilie 2016 17:44

      Bravo Rudolph… împăciuitor ca-n totdeauna! Unde-i spiritul tău critic? Ce facem aici, apologia dinozaurilor comuniști?!?

      • Rudolph Aspirant permalink
        26 Aprilie 2016 09:10

        Nu, eu incerc sa promovez indulgenta generala fata de persoanele in prag de senilitate, ca totusi sunt si ei oameni chiar daca nu mai sunt asa de sexy si spirituali cum pareau in tineretea lor. Ca ma gandeam si la mine, ce super-competent plus optim functional eram cand inca eram o tanara speranta intre 17 si 27 de ani, si in ce hal am ajuns cu starea generala cognitiva chiar si dupa numai 10 ani, daramite cum voi fi peste inca 10 sau 20 ! Este ff important sa nu uitam sa ne spalam pe maini si sa facem miscare in aer liber minim 30 de minute pe zi, indiferent de vreme. Deoarece asta ne va ajuta sa nu devenim prea extremisti indiferent de orientarea noastra politic-ideologica !

        Insa ma gandisem si la apelul lui Madelin fata de memoria criticului socio-cultural ALS, si incercam sa mi-l inchipui asa cum ar fi evoluat daca conditiile i-ar fi permis supravietuirea, (desi din pacate s-a nascut intr-o cohorta cu sanse mai mici de supravietuire, chiar si in cadru mai larg europeean, nu doar legat de Romania)…si intr-un fel chiar am sperat
        sincer ca si el ar fi fost de acord cu mine, desi desigur s-ar fi exprimat mai elegant.

      • Blegoo permalink
        26 Aprilie 2016 23:58

        Da Rudolph… tu ești ca von Neurath:

        „The prisoners, still subject to the petty personal rivalries and battles for prestige that characterized Nazi party politics, divided themselves into groups: Albert Speer and Rudolf Hess were the loners, generally disliked by the others — the former for his admission of guilt and repudiation of Hitler at the Nuremberg trials, the latter for his antisocial personality and perceived mental instability. The two former Grand Admirals, Erich Raeder and Karl Dönitz, stayed together, despite their heated mutual dislike. This situation had come about when Dönitz replaced Raeder as Commander in Chief of the German navy in 1943. Baldur von Schirach and Walther Funk were described as „inseparable”.[6] Konstantin von Neurath was, being a former diplomat, amiable and amenable to all the others.”

        Ia și citește scrierile ceaușiste a lu’ nea Manolache… ‘nainte să dai cu apa sfințită a înțelegerii. Hai, că e pă prima pagină dă guglit după numele lui.

      • Rudolph Aspirant permalink
        27 Aprilie 2016 06:26

        Mai, mie nu mi s-a parut ca dl N Manolescu era „acuzat” de comunism in articolul lui Madelin, nici macar de pro-ceausism, nici macar de pupincurism, cat mi s-a parut infierat pt incompetenta de leader administrativ-managerial-politic. Si la vremea RSR expertii in leadership nu erau oameni ca dl N Manolescu, oamenii ca dl N Manolescu erau experti in pupincurism (plus tehnocrati in meseria lor de baza). Dupa Revolutie unii din pupincuristi au avut ambitia sau au resimtit obligatia sau au fost propulsati catre functii de conducere real politice pt care nu aveau nici o competenta. Deoarece competenta de pupincurism nu e de ajuns pt leadership politic in
        democratie, in democratie trebuie sa te pricepi si la mu…e si la BDSM si la ploi de aur, si la alte perversiuni astfel incat sa te mentii ca leader politic, plus totul in mod cat mai flexibil si contorsionist echilibrist diplomatic. Nu e chestie de fascism vs comunism, nu e totusi vorba nici de crime de razboi, insa e probabil o chestie de educatie civica si sexuala, pe care cineva ca dl N Manolescu nu are de unde sa o fi capatat, plus desi pare sa fi fost interesat auto-didact, oricum nu avea de la cine sa o invete. Efectiv nu a avut role modeluri. Decat pe dl Francois Mitterand, sau pe dna baronesa Nicholson. Si precis nu e stilul dl Manolescu sa se priceapa la cunnilingus asa ca dl Mitterand sau la ploi de aur ca dna Nicholson, asa ca nici macar de la acesti role modele nu a avut ce sa preia in mod util. Plus a fost
        probabil indeajuns de retrograd incat sa
        nu ii treaca prin cap sa si-o ia role
        model pe dna Merkel sau macar pe ala
        cum il cheama, „ala mai de stanga” de dinaintea „astuia mai de dreapta” Cameron din UK.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: