După o săptămână întreagă de urmărit paneluri de discuții despre “eu” și “the other”, am visat printre altele că eram cu Mirela la Ploștina, era noapte, stăteam de vorbă în grădina din fașa bucătăriei, la un moment dat ea mă face atentă că în curte a intrat un homeless. Prima mea reacție a fost să intru în prispa bucătăriei, să trag mica ușița de lemn după mine și să pun clănțăul. Mirela a rămas așezată și mi-a spus să stau liniștită și eu. Mă bântuie încă întrebarea de ce eram atât de îngrijorată că ar putea să plece cu pătura întinsă la uscat în loc să i-o ofer eu. Frica de străini, frica de oameni e încă acolo, înrădăcinată în amigdală și hipocamp.