Ilustratoare și grădinăreasă

Motto: There was an old lady who lived under a hill / And if she’s not gone, she lives there still. (Tasha Tudor Motheer Goose-77 verses)

Am descoperit-o, prin intermediul lui Micky Laslo, pe Tasha Tudor (1915-2008), ilustratoarea americană influențată de Beatrix Potter (Tale of Peter the Rabbit apăruse în anul 1902), cu mamă artistă (pictoriță de portrete) la New York (de la care a luat numele) și cu tată pilot și proiectant de yachturi (de la care a primit prenumele, după Natașa Rostova din romanul Război și Pace), părinți în casa cărora i-a cunoscut pe Alexander Graham Bell (de la care s-a contaminat cu dragostea pentru gădinărit) și pe pictorul John Singer Sargent. În casa părinților ei a crescut cu dădacă scoțiană (Dady), cu servitori și menajere, cu petreceri simandicoase pentru tinere domnișoare, cu lecții de dans unde era dusă într-o trăsură trasă de cai pe macadamul străzilor din Bostonul anilor 20.

După ce părinții ei au divorțat, pe când avea 9 ani, a fost trimisă să locuiască cu mătușa Gwen (care scria piese de teatru) și unchiul Michael. Ca fapt divers, mătușa era nepoata scriitorului Nathanial Hawthorne. În casa mătușii, toată lumea era lăsată în voia ei. Hrana de bază era compusă din orez și roșii, cereale cu lapte rece și mâncăruri gătite rapid. Mătușa le citea fetelor povești seara și apoi le lăsa să doarmă până târziu fără să meargă la lecții. De la 9 la 12 aveau lecții private cu Unchiul Henry iar Tasha avea să spună că a fost singura formă de școală pe care nu a urât-o (pe cei 4 copii ai ei, Bethany, Seth, Tom și Ifner, avea să îi înscrie la boarding schools deoarece nu credea în sistemul școlii publice). După masa de prânz, alergatul în grădină. Copiii organizau des piese de teatru bazate pe poveștile preferate, decorul făcându-l din resturi de materiale. La moșia mătușii Gwen se găseau obiecte de epocă și cufere pline cu rochii cu dantelă și cu crinolină. Puteai purta toată ziua rochia care ți-a plăcut.

Deodată iată-mă, o copilă bostoniană conformistă, (bine) crescută de o dădacă scoțiană, aruncată în mijlocul acestei familii neortodoxe. Aveam o societate secretă, concursuri de mâncat plăcinte și banchete fastuoase, aveam jocuri literare și șarade, piese de teatru, versuri și povești până târziu în noapte. S-a dovedit că ăsta a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată. Mi-a schimbat viața

Citea foarte mult. “I was conversant with Huckleberry Finn și Mysterious Stranger from 7 years old. I loved The Wind in the Willows (cartea lui Kenneth Grahame apăruse în anul 1908). Walt Disney should be sued for cheapening it as he did. Imagine it, Mickey Mousing all those nice characters. I’m surprised he didn’t do it with the New Testament“. “Sunt cărți pe care le iubești în copilărie dar care, atunci când crești, nu-ți mai plac. Dar sunt altele care nu-și pierd niciodată farmecul: Călătoriile lui Gulliver, Minunatele Aventuri ale lui Nils, Robinson Crusoe și mai ales Moby Dick. Cartea asta a fost ruinată de profesori! Scenele pe care le creează în capul cititorului sunt de neuitat. Aproape că poți să simți mirosul bucatelor din hanul descris într-unul din capitolele de început ale cărții

În adolescență, Tasha și-a dorit mult o vacă de lapte așa că a început să strângă bani, lucrând ca educatoare în Bermuda, unde se afla în vizită la alte două mătuși ale ei. Delilah (vaca!) a fost urmată în curând de Nettie (o găină salvată de pe stradă de un prieten al mamei ei și dăruită acesteia, drept pentru care, într-un apartament din Greenwich Village, era ouat zilnic un ou). La ferma din New Hampshire (de 200 de hectare), unde a locuit până ce copiii au crescut mari și au plecat în propriile familii, avea o casă cu 17 camere și creștea cai, vaci de lapte, oi, păsări.

Avea 23 de ani când a publicat prima carte, proaspăt măritată, despre o nepoțică a soțului ei, Sylvie Ann, o fetiță care a găsit un dovleac uriaș pe care ar vrea să-l sculpteze de Halloween, dar nu știe cum să-l ducă la ea acasă.

Pumpkin Moonshine was my first book, done in 1938. I went to every publisher in New York, I think, and finally Oxford University Press accepted it. I was just married and the child a drew in that book, people said, looked exactly like the children I eventually had, so I guess it was wishful thinking. My first royalty check was seventy-five dollars. I thought I’d made a mint!”.

După creșterea a 4 copii și 2 căsnicii încheiate (prima după 23 de ani, a doua foarte repede), Tasha s-a mutat la o fermă din Vermont, într-o casă cu o grădină fabuloasă, mobilă de anticariat și o bucătărie old style, fără curent electric sau apă curentă, cu sobe pe lemne (terenul l-a cumpărat cu banii câștigați pe cartea Corgiville Fair iar casa de lemn a fost construită de fiul ei, Seth). Avea tot felul de plante și flori: peste 1000 de narcise galbene și albe, rododendroni pe care i-a cărat acasă cu o roabă, pe zăpadă, gardenii, camelii, levănțică (pe care o proteja iarna cu mulci, căci iernile sunt grele în New England), degețel roșu (foxglove), nemțișorul de câmp (delphinium, larkspur), anemona de iarnă (eranthis), ghiocei, mâțișori de salcie, crab apples (pe care i-a adus din Hampshire), maci orientali, iriși, lupini, violete de noapte (Hesperis matronalis), bujori, trandafiri (Reine de Violette), măceși, margarete, trifoi, viorele, garofițe (dianthus), piciorul cocoșului (meadow rue), clematite (virgin’s bower), garofițe, nu-mă-uita, rutișor galben (thalictrum), pelin (artemisia), crini, petunii, cârciumărese (zinnias), gălbenele, crăițe (marigols), năsturel (nasturtium), mac de grădină (lettuce poppies), sânziene (când înfloreau începea școala!), iasomie, mimoze, trandafiri cățărători, mușcata englezească (geranium), ciucușoară (alyssium), liliac. Vara era vremea fructelor “berries“: zmeura, afinele, căpșunile, mure, thimbleberry. Toamna era vremea recoltării legumelor din grădină: napi, morcovi, sfeclă, cartofi, dovleci, ceapă. Avea chiar și o seră.

“When I’m working in the barn or house I often think of all the errors I’ve made in my life. But I quickly put that behind me and think of water lilies. They will always eradicate unpleasant thoughts. Or goslings are equally comforting in their own way.”

Se îmbrăca în rochie lungă, purta șorț și scufiță ca în epoca victoriană, încălzea soba cu lemne și căra apa din fântână. Se trezea devreme, mulgea caprele, apoi făcea brînzeturi și unt pe care îl turna în forme dreptungiulare și îl orna cu sigilii diverse, colecta ouăle din cuibare, făcea biscuiți și gem, își cocea singură pâinea, gătea rețete rustice (Tasha câștigase premiul 1 la concursul culinar de la Târgul Dainbury, cu pâinea ei de ovăz, pe când avea 15 ani), usca ierburi aromatice. Iernile făcea pânzeturi de in (pe care îl creștea singură) la războiul de țesut, torcea lînă, croia haine, fabrica lumânări din ceară, lucra pulovere, șosete de lână și mănuși din andrele, făcea quilt-uri, fețe de masă brodate și așternuturi de pat cu dantelă croșetată. Cânta la instrumentul muzical dulcimer. Construia căsuțe pentru păpuși, miniaturi și marionete, cărora le asambla costume elaborate. Organiza după-amiezile, în grădina parfumată de bujori, tea party pentru copii și prieteni, unde întotdeauna se spuneau povești interesante. Organiza Valentine’s Day pentru păpuși (Sethany Ann și Nicey Melinda au o carte scrisă despre ele) și pentru animalele de pluș ale copiilor, felicitările soseau prin sistemul poștal Sparrow Post. Organiza petreceri de zilele de naștere ale cățeilor corgi, cu tort din hamburgheri. De Crăciun, găinile primea piure de cartofi cald, caprele mere, cățeii oase, pisicile șoareci din iarba mâței iar păsările mingi de unt de arahide cu stafite și bucățele de nucă. A inventat un catalog cu haine ready-made pentru păpuși și animale (Mouse Mills), tot pentru ele scotea revista The Bouquet.

Tasha Tudor și papagalul vorbitor Hannah în bucătăria casei din Vermont

În “Cartea de bucate a familiei Tashei Tudor“, nepotul ei scris așa (via): “Every afternoon, Tasha set out a teapot, creamer, sugar bowl, cups, and saucers, and put the teakettle on to heat.  If she expected more than three or four visitors, she used two teapots and put out an extra plate of crackers or cookies. Once everyone was settled, she lit the beeswax candles, poured the tea, inquired if milk or sugar was desired, and if so how much, then settled into her usual spot. She sat in a rocking chair with a black woolen blanket over the back and blue-check pillow cushion on the seat. She used a cup without a handle and warmed both hands with it. The coziest teatimes occurred in winter by the woodstove, and in familiar company Tasha propped her feet on the fender. There was always a background of corgi dogs pattering about, canaries singing, the grandfather clock chiming every half hour, the cat purring or a teakettle coming to a boil, the soft gleam of candlelight on copper, and the scent of herbs drying and fresh-baked bread or cookies. Tasha did much of her correspondence from this spot, and kept a few art pencils and erasers on the little table beside the chair. The corgis loved to chew those erasers if they fell to the floor.”

Avea o menajerie de capre, rațe, gâște, găini și iubiții câini Corgi, un număr infinit de păsărele în colivii (ultima dată când le numărase erau 41), un papagal gri vorbitor (Hannah) și două ciori îmblânzite (Edgar Allan Crow o chema pe una din ele, biensur!).

În cartea “Lumea privată a Tashei Tudor”, amicul ei, fotograful Richard Brown, scrie așa: “De câte ori, după câte o dimineață lungă în care mi se strica aparatura sau aveam parte de vreme rea, nu m-a reconfortat Tasha cu cîte o bunătate de-ți lăsa gura apă, ivită din marele ei cuptor negru de fontă. Cățeii ei corgi se învârteau prin picioarele noastre în timp de noi savuram o supă fierbinte de pui, biscuiți aurii sau o tartă de mere cu sos rose servită a la Tasha cu o lingură de iaurt gros din lapte de capră și un crumble din prăjituri învechite, și apoi un ceai adevărat, făcut așa cum trebuie, cu frunze lăsate la infuzat într-un ceainic vechi de 150 de ani. Noi ne delectam cu bucatele iar papagalii scoteau strigăte de junglă, recitau versuri din Bufnița și Pisoiul sau o imitau într-un mod de-a dreptul straniu pe Tasha răspunzând la telefon, strănutând, suflându-și nasul sau strigând Nu, cățelule! sau Pasăre obraznică!” Era o plăcere să o asculți: vorbea franc, strecurând citate de Shakespeare sau Walter de la Mare, cu un ușor formalism de secol 19 dar plin de remarci spirituale, cuvinte de duh și antropomorfisme pline de umor. Vremea era “morocănoasă”. Soba pe lemne “avea crize”. Luna era mereu o ea pe când ciulinii erau clar de gen masculin. Tasha povestește în carte: “Grădina mea este construită terasat, iar șerpii cred că zidurile mele de piatră sunt hotelul lor Ritz-Carlton. Odată am îmblânzit unul, acum locuiește pe terasa cea mai apropiată de casa mea. A fost rănit când era foarte mic așa că l-am luat în casă, i-am făcut un cuib din mușchi și l-am crescut pînă când a atins lungimea de un picior. Apoi a trebuit să-i dau drumul, pentru că creștea prea mare. Obișnuia să se încolăcească în palma mea seara, când stăteam în pat și citeam. Șerpilor le place căldura așa că se făcea un cerc perfect în mâna mea. Ați studiat vreodată o față de șarpe, cât de optimist pare? Pare că zâmbește întruna, probabil la vedera prostiei omenești

Nowadays, people are so jeezled up. If they took some chamomile tea and spent more time rocking on the porch in the evening listening to the liquid song of the hermit thrush, they might enjoy life more.” 

Este foarte admirată de coreeni și japonezi, care au făcut o grămadă de filme despre ea. Japonezii au cunoscut-o în 1971, când a ilustrat ediția japoneză a Micului Prinț.

Spunea frecvent că este reîncarnarea soției unui căpitan de mare care a trăit în anii 1800. A inventat și o religie “stillwater”, de solstițiul de vară, ca să aibe prilej de sărbătoare ( dans și multe dulciuri). Prima poruncă a acestei religii era așa: “Tristețea lumii este doar o umbră, privește dincolo de ea, acolo, în clarobscur, stă bucuria. Take the joy!

I’m drawn to the old ways, convinced that I lived before, in the 1830s. Everything comes so easily to me from that period of that time: threading a loom, growing flax, spinning, milking a cow. Einstein said that time is like a river, it flows in bends. If we could only step back around the turns, we could travel in either direction. I’m sure it’s possible. When I die, I’m going back to 1830

A murit în casa ei pe 18 iunie 2008, la vârsta de 92 de ani.

Un articol franțuzesc cu multe poze

Pagina personală menținută de fiul Seth și familia

Muzeu

Fiica Bethany a scris o carte despre ea, Drawn from New England.

Cărți

PS Ca să se închidă cercurile, a scris o poezea cu lavender blue, diddle, diddle, lavender green, diddle, diddle precum și o poezea despre King Arthur, regina lui și o budincă cu prune.

Lavender’s green, diddle, diddle,
Lavender’s blue
You must love me, diddle, diddle,
cause I love you,
I heard one say, diddle, diddle,
since I came hither,
That you and I, diddle, diddle,
must lie together.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s