Spooky action at a distance

Așa cum fac ori de câte ori mă simt neajutorată, am apelat la Oncle Gogl.

Nu mai știu ce căutam, probabil cum se plantează duzii sau gem de gutui sau când se schimbă ora sau non-goal-oriented touching exercise sau emil richards sau cartea bărbatul care n-a mai sunat (stoc epuizat) sau harta tandreții (apud Madeleine de Scudéry).

Pasămite laptopul îmi fusese înlocuit cu unul spațio-temporal pentru că puteam, na!, să intru fizic pe linkurile pe care le accesam. Chiar așa, direct în acțiune. “S-a zis cu ideea mea genială de a inventa un blog cu mirosuri”, mi-a trecut scurt prin cap.

Am nimerit mai întâi la o conferință de horticultori de pe la noi, cândva prin 1970. Într-o ședință de 5 ore jumate s-a vorbit despre cultivarea tărtăcuțelor și păpălăilor, vinificarea strugurilor, foliile de mulcire și plantele de interior care îndepărtează mucegaiul. Mi-a fost rușine să ies, așa că am stat până la sfarșit. Cafeaua de la pauză era groaznică, vă zic.

Am vizitat apoi strada Lombard din San Francisco, între oameni care mergeam pe jos foarte veseli spre un apus de soare. Eu am cotit-o repede spre ocean.

Am intrat apoi la un curs american de ierbologie (m-am hotărât că dacă mă fac mare, aș vrea să mă fac vrăjitoare cu carte de muncă): se vorbea intens despre wild plants identification-harvesting-drying-storing, aphotecary, microbiom, nervine, tonice, sedative, uleiuri-balsamuri-alifii-tincturi, spring cleaning, ceaiuri, tratarea insomniei de trezire (care a revenit după 15 ani, isn’t it strange?), curcuma-turmeric-ghimbir, adaptogenic herbs (ashwaganda, astragalus, rhodiola, ciuperci reishi și wormwood), cicoare-sunătoare-mușețel-mentă-pătlagină-rostopască-gălbenele-soc-sânziene-trei.frați.pătați-tei-salvie-păducel.

Și-ntr-un final glorios am intrat în fotografia colorizată a celebrei conferinței de la Solvay (da, puteam accesa distorsiunile și prin intermediul fotografiilor). Am trecut nepăsătoare pe lângă masa unde se certau pe zarurile lui Dumnezeu Einstein și Bohr (între noi fie vorba, eu cam țin cu Niels, măcar pentru că a făcut o școală de gramatică ṣi a avut 6 fii dintre care unul a luat Nobelul pentru fizică ca și el, altul era înapoiat mintal iar altul a jucat în echipa de hochei a Danemarcei la Jocurile Olimpice. Einstein, în schimb, a scris niṣte poezii de dragoste groaznice). Pentru că nu sunt feministă, nu i-am spus Mariei (Curie) go girl! ci că are o eșarfă drăguță ṣi că îmi place al doilea ei prenume, pentru că aṣa a chemat-o ṣi pe maicamare de la Ploṣtina. Aṣ fi vrut să schimb o vorbă despre natura mea duală cu viitorul al 7-lea duce de Broglie, Louis Victor Pierre Raymond, dar era prins într-o discuție despre ireversibilitate ṣi fononi cu Léon Brillouin ṣi Théophile de Donder plus că ṣtiu că e un pic timorat de interacțiunile sociale cu femei. Am stat la taclale cu Sir Ralph Howard Fowler despre crichet, stelele pitice albe ṣi faptul că avem aceeaṣi zi de naṣtere. Am ṣi flirtat fugitiv, doar din priviri, cu Paul Langevin, pentru că e, într-adevăr, irezistibil (am empatizat cu Salomea ṣi Eliane). Ṣi-ntre noi fie vorba, m-am dus țintă la Auguste Piccard și l-am rugat să mă ia și pe mine în viitoarele ascensiuni cu balonul (sau măcar să îmi pună o vorbă bună la cumnata sa Jeannette) dar și la scufundările cu batiscaful. Asta ultima mi-a scăpat (încă nu îl inventase), probabil de aceea s-a uitat ciudat la mine pe sub mustață și nu a zis nimica nimicuța. Bine că n-am apucat să îi povestesc despre doctorul Cuthbert Calculus din Tintin sau îndemnul “Engage!” inventat de Roddenberry.

Am rămas și cu o dilemă. Acum că știu că sunt, complementar, materie și undă, ce influență o avea această măsurăto… conștientizare asupra adevărului? Parcă văd că îmi dă Heisenberg cu incertitudinea în cap.

Când am revenit pe plaiurile natale (mai exact în dormitorul meu marin, ăla cu tapet cu marea și un far pe tot peretele dinspre sud), am constatat că adusesem cu mine o mușcată curgătoare, o scoică, un borcan cu ceai de damiana și papionul portocaliu al lui Schrödinger.

PS În anul de grație 2022, la recrearea celebrei fotografii de la Solvay a participat și Tincu Robert-Andrei, student la Facultatea de Chimie din București.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s