30 days writing challenge

Day 8 – the power of music

Nicicând n-a fost pentru mine muzica mai balsam și mai alinare decât în anul pandemiei, cel care a început din martie anul trecut. Mai ales în contextul irealității pe care a căpătat-o viața cotidiană, cu accente care au pendulat între iminența catastrofei și liniștea catatonică. Priveam pe ecranele televizoarelor și laptopurilor, pentru că viața outdoor se suspendase pe termen nedefinit; priveam, zic, tancurile aduse de armată la Unirii ori străzile pustii ale lumii. E ceva unic să vezi Florența, Parisul, Londra, Buenos Aires-ul, New York-ul sau Hong Kong-ul fără viermuiala turiștilor, să vezi slujba de Paște catolic într-o Piață San Marco goală, să vezi parcuri marcate “pe aici nu se trece!”, să vezi străzile făr de mașini în trafic și magazine cu oameni mascați și aliniați la un metru jumate.

Și-n toată distopia asta, eu am virat devreme și repede la altceva, pe ecranele device-urilor care mi-au ținut companie într-o singurătate (sau solitudine) aproape deplină. Pe internet, toată suflarea artistică a dat drumul la liber la producții mai vechi sau mai noi, distanțele s-au suspendat, spațiul a devenit relativ (puteai fi simultan Londra, Atena, Split sau Brisbane) iar orele s-a dilatat (aveam acum tot timpul de pe lume). Balet, teatru, dans, film, spectacol (nu uit spectacolele de balet de la Rpoyal Opera House, spectacolele muzicale de la Cirque du Soleil, piesele de teatru de la Globe sau Nationa Theater, Jesus Christ Superstar și Fantoma de la Operă). Și muzichii, multe, multe muzichii. Multe muzichii cu membri formațiilor și corurilor pe Zoom.

Melodia mascotă a pandemiei mele a fost de la o formație belgiană de care nu mai auzisem niciodată-n veață: Hooverphonic. Mad about you (derulând pe repede înainte, nu mică mi-a fost mirarea să o revăd concurând la Eurovisionul din mai 2021, e drept că cu altă vocalistă).

Arvo Part, Jaqueline du Pre și Daniel Barenboim, Elgar, Ludovico Einaudi, Alexandrina Hristov, Luiza Zan, Ana Coman, Mădălina Pavăl, Alexandra Ușurelu, Haruki Murakami personal playlist, David Bowie în duet cu PJ Harvey, Beth Hart și Joe Bonamassa, Tame Impala, Dead can dance, Radiohead, Nouvelle Vague, Bjork, P!nk, Grace Slick, Dan Andrei Aldea, Dorin Liviu Zaharia, Surorile Oșoianu, Carmina Burana, Alternosfera, Om la lună, Akua Naru, Kovacs, Iyeoka, Melody Gardot, Lola Marsh, Mazzy Star, Portishead, Floor Jansen (din Nighwish) în duet cu Henk Poort, Nina Simone, jazzul lui Boris Vian, Robin and the Backstabbers, Vița de vie, Byron, Ada Milea și Bobo Burlăcianu, Subcarpați, Toulouse Lautrec, Coma, Via dacă, Implant pentru refuz, The Mono Jacks.

Pălește drumu’, Iacob

Zilele astea sunt pe Royksoop.

Sfaturi

De la domnul William Snell 95 de ani (cândva în 1993)

  1. Cântă la duș.
  2. Tratează-i pe toți cei pe care îi întâlnești așa cum vrei tu să fii tratat.
  3. Asistă la un răsărit de soare cel puțin o dată pe an.
  4. Nu refuza niciodată o prăjitură de casă.
  5. Năzuiește spre excelență, nu spre perfecțiune.
  6. Plantează un copac de ziua ta de naștere.
  7. Învață trei bancuri/glume/limerick-uri noi.
  8. Când împrumuți mașina de la cineva, returneaz-o cu rezervorul plin.
  9. Nu trece niciodată pe lângă prilejul de a spune cuiva că îl iubești.
  10. Lasă tot ce folosești în jur un pic mai bine decât le-ai găsit.
  11. Keep it simple!
  12. Gândește gânduri mari dar bucură-te de plăcerile mărunte.
  13. Devino cea mai pozitivă și entuziastă persoană pe care o cunoști.
  14. Iartă-te pe tine și apoi pe ceilalți.
  15. Spune des “mulțumesc”
  16. Spune des “te rog”
  17. Evită oamenii negativi.
  18. Poartă pantofii lustruiți.
  19. Ține minte zilele de naștere.
  20. Dedică-te îmbunătățirii tale continue.
  21. Strînge mâinile ferm.
  22. Trimite scrisori, felicitări și cărți poștale semnate de tine.
  23. Privește oamenii în ochi.
  24. Fii primul cel care spune “bună!”
  25. Returnează la timp tot ce ai împrumutat.
  26. Fă-ți prieteni noi, dar preșuiește-i pe cei vechi.
  27. Nu dezvălui niciodată un secret care ți s-a încredințat.
  28. Plantează flori în fiecare primăvară.
  29. Ia-ți un CÂINE! (of!)
  30. Acceptă întotdeauna o mână întinsă.
  31. Oprește-te din a mai da vina pe alții.
  32. Asumă-ți răspunderea pentru fiecare etapă și arie a vieții tale.
  33. Fă cu mâna copiilor din autobuzele școlare.
  34. Fii acolo unde oamenii au nevoie de tine.
  35. Nu te aștepta ca viața să fie corectă.
  36. Nu subestima niciodată puterea dragostei.
  37. Bea șampanie fără motiv.
  38. Trăiește-ți viața ca pe o exclamație, nu ca pe o explicație.
  39. Nu-ți fie teamă să spui “am greșit”.
  40. Nu-ți fie teamă să spui “nu știu”.
  41. Complimentează orice mic progres/îmbunătățire.
  42. Ține-ți promisiunile no matter what.
  43. Căsătorește-te din dragoste.
  44. Reaprinde prietenii și amiciții vechi.
  45. Numără-ți binecuvântările.
  46. Sun-o pe mama ta!
  47. Și pe tata. Dacă se întâmplă să fie în viață.

Jurnal de stat în casă – ziua 34

Acum fix 60 de ani, Leonard Cohen punea pentru prima oară piciorul pe insula grecească Hydra.

I know I have been accepted by the local community when I began receiving regular visits from the garbage man and his donkey. It was like receiving the Legion of Honor

Australia House, aprozarul și terasa Katsikas, Barul lui Bill, tavernele Grafos, Tassos, Lulus, Quintos și mai ales Xeri Elia (Douskos).

“A few years ago, Richard Branson applied to build a ‘luxury hotel’ above Kamini, planning to construct a helicopter pad and a cable car which would whisk his guests down to the beach without any effort. He fought a hard and expensive battle but his request was, thankfully, turned down”

Like a bird on the wire
Like a drunk in a midnight choir
I have tried in my way to be free
Like a worm on a hook
Like a knight from some old-fashioned book
I have saved all my ribbons for thee
If I, if I have been unkind
I hope that you can just let it go by
If I, if I have been untrue
I hope you know it was never to you
For like a baby, stillborn
Like a beast with his horn
I have torn everyone who reached out for me
But I swear by this song
And by all that I have done wrong
I will make it all up to thee
I saw a beggar leaning on his wooden crutch
He said to me, “you must not ask for so much”
And a pretty woman leaning in her darkened door
She cried to me, “hey, why not ask for more?”
Oh, like a bird on the wire
Like a drunk in a midnight choir
I have tried in my way to be free.
***
Thanks for the dance, I’m sorry you’re tired
The evening has hardly begun
Thanks for the dance, try to look inspired
One two three, one two three one
There’s a rose in my hair, my shoulders are bare
I’ve been wearing this costume forever
Turn up the music, pour out the wine
Stop at the surface, the surface is fine
We don’t need to go any deeper
Thanks for the dance, I hear that we’re married
One two three, one two three one
Thanks for the dance, and the baby I carried
It was almost a daughter or a son
And there’s nothing to do, but to wonder if you
Are as hopeless as me and as decent
We’re joined in the spirit, joined at the hip, joined in the panic
Wondering if, we’ve come to some sort of agreement
It was fine it was fast, I was first I was last
In line at the temple of pleasure
But the green was so green and the blue was so blue
I was so I and you were so you
The crisis was light as a feather
Thanks for the dance
It’s been hell, it’s been swell, it’s been fun
Thanks for all the dances
One two three, one two three one
Thanks for the dance
Thanks for the dance
La, la, la-la, la, la, la-la.