Cuvânturi

De când mă știu fac colecție de ziceri; cât de misterios sună o îmbinare aparent întâmplătoare de litere și cum dă ea naștere la atâtea înțelesuri, directe sau ascunse, discrete sau în continuum.

De exemplu waldeinsamkeit care înseamnă acea senzație de calm pe care o ai când te plimbi printr-o pădure, ninge ușor și ești un pic înfrigurat.

Sau philogrobolized care înseamnă să fii mahmur fără să recunoști cum că ai beut.

Sau 甘いものは別腹 (amai mono ha betsubara) care înseamnă cum că ai întotdeauna la îndemână un al doilea stomac când vine vorba de înghețată, cireșe sau cartofi pai.

Sau hawaianul hoʻoponopono care definește iertarea de sine, spiritul de comunitate dar și o metodă de a rezolva conflicte personale și sociale pentru a ajunge la starea de pace.

Sau portughezul saudade, care înseamnă ceva dincolo de nostalgie sau tânjire, iubire în absență. Noi avem dorul. Galezii au termenul de hiraeth.

Sau duende care, pentru filipinezi, înseamnă misterioasa putere a artei de a emoționa, de a mișca.

Special pentru azi avem o fobie și anume triskaidekaphobia, adică teama de numărul 13.

În Suedia e bine să gökotta, adică să te trezești la răsărit ca să ieși afară și să asculți primele păsări cântând.

Avem sentimentul de uhtceare adică anxietatea pe care o simt unii la venirea amurgului.

Germanii schlimmbesserung atunci când intervenția gândită că va aduce îmbunătățiri face lucrurile mai rele.

Tragem aer in piept si spunem oachkatzlschwoaf, adica coada de veverita pe austriaca.

The Finnish word Poronkusema describes ‘the distance a reindeer can comfortably travel before taking a break’, while Pisan Zapra is a Malay term referring to ‘the time needed to eat a banana’. Tot finlandezii au un termen special pentru accidentele rutiere ce implică un elan: “hirvikolari”.

Inuiții spun iktsuarpok sentimentului de anticipație pe care îl ai când aștepți pe cineva, de exemplu pe Moș Crăciun, și tot ieși din casă, și intri iar, și ieși iar.

Petrichor este mirosul caldarâmului după ce plouă. Etimologie: din greceștile petra (piatră) și ichor (fluidul care curge prin venele zeilor din Olimp).

Pronoia este convingerea că lumea te vorbește de bine pe la colțuri.

Eudaimonia e cuvântul antic grecesc care exprimă satisfacția totală pe care o poate simți un om după o muncă bine făcută sau un sentiment bine împărtășit.

Studiul științific al propagării ignoranței se numește agnotologie.

Evreiescul koev halev e atunci când te identifici atât de tare cu durerea celuilalt, încât te doare inima.

Aiurisant nu poate fi decât franțuzism. Stupefiant, surprinzător, magnifique.

Din arabă avem ya’aburnee care înseamnă “tu o să mă îngropi” și e declarația de dragoste supremă: eu nu voi trăi mai mult decât tine pentru că nu aș suporta.

Io sufăr de tsundoku, adică de nevoia irezistibilă de a cumpăra întruna cărți pe care nu le cetesc.

Perifeerie este o reverie minoră, marginală, cauzatp de vidul unui moment singular de implozie a cogniției, este o contemplație lipsită de solemnitate, o magie secundară, o feerie colaterală, un miracol derizoriu.

Gnossienne este acel moment de conștientizare că, indiferent cât de aproape te simți, ești sau ajungi să fii de o persoană, acel altul va avea întotdeauna o viață separată de a ta, o viață interioară privată, în care nu vei intra niciodată cu adevărat. Este epifania că nu vei cunoaște niciodată complet o persoană, în ultimă instanță deoarece acea persoana nu ești tu.

Opisthea însemnă să mergi spre viitor privind în trecut. Nu înseamnă că te agăți de trecut, mergi tot înainye dar, în același timp, nu poți să-ți iei ochii de la evenimente trecute și să cântărești ce va veni

Și ale noastre susur, giumbușluc, așijderea, cerdac, vreascuri, văzduh, tihnă, înmărmurit, diafan, nucșoară, scorțișoară, cuișoare, scofală, reavăn și șugubăț.

Un chestionar al lui Proust naiv – raspunsuri

Cu intrebari inventate de mine, demult.

1. Iti plac Chip si Dale?

Veveritele zglobii si suchii din desenele animate Disney, sigur!

2. Dormi pe partea stanga sau dreapta a patului?

Dreapta, cum te uiti.

3.  La mare la valuri sau cand inoti la piscina se intampla sa iei cate o gura de apa?

In ultime vreme nu prea.

4. Ai cosuri?

Am sus, pe biblitoteca, vreo 7 cosuri de rachita impletita, de pe la neste flori. Am si un cos in spranceana stanga.

5. Cand mananci banana, o cureti de coaja treptat sau de tot de la inceput?

Decojita toata, de la bun inceput.

6. Iei pliculetele de sampon de la hotel?

Aaaaaa, da?!?

7. Ai furat vreodata un indicator de pe strada? Dar o oglinda din tren?

Indicator nu, oglinda da, eram studenti, am dus-o la camin, acu e la Plostina, ne barbierim in ea, cum putem.

8. Ce ai alege: sa fii atacat de un urs mare sau de un roi de albine?

Fuck! Hai, albine, poate le imbunez.

9. Te uiti la secvente porno?

Deseori nu.

10.  Iti plac pistruii?

Maxim.

11. Te enerveaza ceva minor la persoana pe care o iubesti?

La copchiii mei? Ca nu fac curat in camera! Sau fac?

12. Sari peste dungi cand mergi?

Always, vorba lu’ bietu Severus.

13. Ti-ai numarat vreodata pasii?

Culmea, tot la Plostina, pana la odaie-n muche.

14. Iti rozi unghiile? Dar creioanele?

Nici, nici. Nene, de cand nu am mai scris cu un creion! Nici de colorat pentru adulti nu m-am apucat.

15. Iti place lenjeria de corp cu personaje de desene animate?

Nu prea.

16. Dormi cu pijamale?

Si sosete.

17. Ai vreun tic nervos?

Probabil.

18. Faci bai lungi sau dusuri scurte? Sau invers?

Dusuri lungi si dese.

19. Daca ai avea o comoara secreta, unde ai ingropa-o?

Pe linia de metrou de la Drumul Taberei.

20. Ai scris cuiva o scrisoare pe hartie?

Da. Ma gandesc sa ma reapuc. As scrie scrisori la intamplare, cum dadeam telefon la intamplare la numere din cartea de telefon.

21.  Iti place sa te dai in carusel? Dar in leagan?

Mananci, calule, ovaz? mananc, da’ sunt prea gras!

22. Daca ai avea un porc de Guineea, ce nume i-ai da?

Chițibuș.

23. Ai facut vreodata pana prostului?

Nu am carnet de conducere.

24. Care e ora din zi favorita?

Ora 8 dimineata.

25. Daca ar trebui sa alegi un singur obiect care sa te reprezinta oarecumva, ce ai alege?

O cana cu bufnita, plina cu cafea. Un jurnal cu cheie.

26. Ai remuscari pentru leneveala?

Nici gand.

27. Stii sa “creionezi” o propozitie folosind limbajul semnelor?

O trec pe lista de to-do.

28. Ai mimat vreodata orgasmul?

Cine zice ca nu, minte.

29. Dansezi fara muzica?

In cap.

30. Care e placinta cu fructe favorita?

Cu mere. Cu dovleac.

31.  Ai mancat vreodata trufe?

Io am cetit rufe. Trufe, da, in Croatia, patria trufelor.

32. Crezi in senzatia de deja-vu?

Exista, va zic sigur. De cand am schimbat prefixul, mi se intampla foarte des. Acu recitesc si carti politiste, habar n-am cine-i ucigasul.

33. De ce ti-e frica: de boala sau de moarte?

De boala.

34. Iti plac sosetele de lana?

Foarte mult. Maicamare, bunica, mama toate mi-au crosetat asa ceva.

35. Stii sa fluieri?

Daca vreau sa fluier, fluier, dar nu pot.

36. Poti sa-ti tii respiratia mai mult de 30 de secunde?

Da.

37. Bras sau liber?

Haotic.

38. Ai stat vreodata in spital?

De fix 2+1+2 ori.

39. DJ sau formatie, la nunta?

DJ. Singura formatie acceptabila e cea de la nunta lui baiatul lui nenea Fanel, toti absolventi de conservator.

40. Ai luat vreodata premiul I neaparat cu coronita?

Creca doar in clasa I.

41. Sunt mai bune maslinele negre sau masline verzi?

Verzi?

42. Stii sa crosetezi?

Ganduri.

43. Porti fular?

Nu suport nicmic la gat.

44. Iti sufli nasul in batiste de hartie sau de panza?

Am pe undeva, prin casa, o mare de batiste de panza.

45. Ce faci cand te plictisesti?

Scrolez.

46. Ce-ai face daca ai sti ca mori peste 3 luni?

Mi-as da demisia de la serviciu si as face un periplu pe la toti verisorii si verisoarele.

47. Tii discursuri in gand?

Mai ales cand ma enerveaza cineva. Apoi le transcriu pe curat.

48. E o crima sa-ti omori timpul?

E bestial.

49. Ai cules vreodata macese?

Sigur, la Plostina. Le-am uscat si am beut iernile ceai. Are vitamina C.

50. Ce inseamna “a privi”?

A intelege, cu rabdare.

Leapşa cu cărţi de pe facebook

Acolo am fost tag-uită de Bianca.

Mai făcusem io o leapşă, pe ălălalt blog.

Treaba era aşa: să faci o listă cu zece cărți, „nu neapărat cele mai deștepte, nu neapărat fundamentale, ci simple cărți care te-au modificat ca om, au lăsat urme în tine. Bineînţeles că unii au săpat adânc, au ajuns chiar la Biblie sau la Nietzche.

Io o să fac leapşa nu pe 10 cărţi ci pe 10 etape şi chiar mai mult decât atât.

1. Etapa copchilăriei 

Mai întâi şi la-nceput Luna Betiluna şi Dora Minodora de Anamaria Smigelschi.

“[…] în vizită la verişoara Cătălina cea-care-ştie-să-cânte-la-pian. Cât adulţii şi-au văzut de treburile lor, Cătălina mi-a dat să cetesc cea mai nouă carte cumpărată de mama ei. Era o carte cu două fetiţe, una blondă, cealaltă roşcată, cu nume minunate şi rimate. Mult timp după episodul ăsta am rătăcit în amintire cartea cu personajii şi desene care mă fermecaseră iremediabil. Un timp am căutat-o zadarnic prin toate librăriile în care intram cu mama. Uitasem numele fetelor… După un arc de timp considerabil, având în vedere că de-acum eram eu însămi mamă, căpătând darul internetului, am regăsit cartea mea cea minunată, într-un forum de nostalgici ai cărţilor din copilărie”

1

Apoi Trei poveşti minunate de Regina Fabiola (dacă vreţi s-o cetiţi, click pe poză).Trei povesti minunate

Mai încap aici Mac şi Cocofifi, Fetiţa de pe Terra de Kirill Buliciov, Talismanul de safir de Elvira Bogdan. Singur pe lume de Hector Malot (heartbreaking, încă ţiu minte nodul din gât, puiul lui Gârleanu era mic copchil). Coliba unchiului Tom de Harriet Beecher Stowe a fost prima carte pe care cetit-o toată noaptea. Basme mai degrabă de Charles Perrault decât de Fraţii Grimm sau Petre Ispirescu.

Cărţile din Biblioteca pentru toţi copiii, cartonate: Fram ursul polar, Sfârlează cu fofează, Morcoveaţă.

Legendele Olimpului de Alexandru Mitru (zeii mai mult ca eroii, bien sur).

Ohooo, Recreatia mare de Mircea Santimbreanu (unde am învăţat să învăţ capitalele Africii cu mnemotehnica)

Telefonul de la ora 19 de Nicuţă Tănase (ce tare mi-am dorit să am şi Ucenicul Vrăjitor).

Cireşarii, nene, de Constantin Chiriţă. Dacă mă concentrez, pot să recit pasaje întregi. La un moment dat ştiam cu sfinţenie fraza de început şi fraza de sfârşit a fiecăruia din cele 5 volume.

Apoi Zânele din Valea Cerbului de Nestor Urechia (pe asta mi-aş dori-o cadou, am avut două şi le-am rătăcit). Apoi 1001 de nopți, ediția BPT în multe volume. La Medeleni de Ionel Teodoreanu. Mark Twain cu Aventurile lui Tom Sawyer, Huckleberry Finn si Un yankeu la curtea regelui Arthur. Ivanhoe de Scott. Arcaşul verde de Edgar Wallace.

Bonus foarte special Să ucizi o pasăre cântătoare de Harper Lee şi ciclul Jalna de Mazo de la Roche.

O menţiune specială o au aici cărţile de sub patul din foişor, de la Ploştina, strânse acolo de la biblioteca sătească de tata şi unchiul Mitică (îmi amintesc perfect cărţi de propagandă rusă, o carte cu autor cubanez şi o carte de chimie pentru amatori de unde am învăţat să fac din lapte un material din care se prepară clapele de pian).

2. Etapa preadolescenţă şi adolescenţă

Ultimul Mohican de Fenimoor Cooper, Cocoşatul de Paul Féval, cărţile cu Pardaillan şi Fausta (mi le împrumuta o colegă pe termen foarte scurt), Alexandre Dumas cu Cei trei muşchetari, După 20 de ani, Vicontele de Bragellone şi Contele de Monte Cristo. Robinson Crusoe de Defoe.

Menţionare specială pentru seria Jules Verne alea cartonate (abea aşteptam să apară un volum nou, să mi-l cumpăr imediat).

Călătoriile lui Gulliver ale lui Jonathan Swift, primul “SF”. (mai tare şi mai tare mi-a plăcut călătoria din ţara cailor vorbitori) Moby Dick de Herman Melville.  Şoimul maltez de Dashiell Hammet. Seria Qvartetul din Alexandria de Lawrence Durell. Război si pace şi Anna Karenina de Tolstoi. Mizerabilii de Victor Hugo. Vin ploile de Louis Bromfield. Misterele Parisului de Eugène Sue. Omul de aur de Jókai Mór. Jana şi Jan de Jirina Trojanova (cetită la bunica, în verile de vacanţă şcolară). Eric Maria Remarque. Hemingway. Regii blestemaţi de Maurice Druon (o tonă de volume).

Doru Davidovici cu cărţile lui despre zbor şi aviator, ia-mă şi pe mine-n zbor.

Tot aici, aproape de sufletul meu: Cella Serghi, Lucia Demetrius şi Anişoara Odeanu.

Foarte foarte speciale Kon Tiki de Thor HeyerdahlDin jurnalul unui cascador de Aurel Grusevschi şi Zburatorul de Desmond Bagley.

O carte poliţistă de la care nu-mi amintesc nici numele nici autorul, doar că era vorba de un detectiv care avea o răpciugă de Dodge hârbuit care, de fapt, era tunat şi prindea o viteză colosală.

3. Etapa romantică

Lorelei de Ionel Teodoreanu. Rebecca. Golful francezului de Daphne du Maurier (asta ultima chiar m-a marcat că-i lipseau ultimele 5 foi). Gran Canaria (insula aia plină de frezii…). Apoi a apărut pe firmament Mihail Sebastian cu Steaua fără nume şi a început un fel de aşteptare. Oraşul cu salcâmi şi Accidentul (de la care am rămas cu obsesia liliacului alb iarna). M-a fascinat ciclul Torente de Marie Anne Desmarest (nu o mai am şi am refuzat să o cumpăr acum la seria cu ziarul Jurnalul, de teamă că o să fiu crunt dezamăgită). Pe aripile vântului de Margaret Mitchell. Ion Grecea cu Talida şi Moartea lebedei.

4. Etapa cărţi cetite şi răscetite

În afară de Cireşarii, pe care crez că am cetit-o de sute de ori, o mentiune specială pentru Aştept provincia de Smaranda Cosmin (de aici am rămas cu expresia “e colosală gagica”, vorbind despre rochia de banchet). Tot aici s-ar încadra şi Arta conversaţiei de Ileana Vulpescu.

 

5.Etapa BPT (Biblioteca pentru toţi, dar aia veche, de 5 lei fix, dinaintea lui Tucă).

Am aranjat într-un weekend toate cărţile părinţilor (cred că le cumpăraseră cam pe toate) în ordinea numerelor de pe tricou şi am cetit mai mult începuturi. Mi-amintesc de Jude neştiutul de Thomas Hardy, Cartea nunţii şi Bietul Ioanide de George Călinescu, Istoria declinului si prabusirii Imperiului Roman [3 vol. BPT 893, 894, 895] de Edward Gibbon, pe care am cetit-o abea de curând. Cărţile junglei de Kipling în formatul ăsta le-am cetit. Prieteni de nădejde  de J.B.Priestley (de la care mi-a venit ideea că ce mişto ar fi să fug cu un circ). Mizerabilii de Victor Hugo.

6. Etapa “toată seria de autor”

Aici încep cu nemuritorul Arthur Hailey, un fel de Danielle Steel masculin (Aeroportul, Mânuitorii de bani, Roţile, Hotelul, Zbor periculos, Medicamentul fatal, La nivel înalt, Ultima şansă).

Continui cu minunata Rodica Ojog-Braşoveanu, seria Melania Lupu (începând cu Cianură pentru un surâs) respectiv seria cu maiorul Minerva Tutovan (dar şi cărţile poliţiste de sine stătătoare).

Apoi John Fowles: Magicianul este prima carte evăr pe care mi-am cumpărat-o imediat după revoluţia din decembrie 1989 (până atunci se vindea pe sub mână). Iubita locotenentului francez, Daniel Martin, Colecţionarul, Turnul de abanos, Mantissa, Copacul, Colecţionarul, Omida, le-am cetit pe toate.

Apoi la fel de nemuritorul Sven Hassel (Legiunea blestemaţilor, Monte Cassino, Blindatele morţii, Camarazi de front, Gestapo, Lichidaţi Parisul, Batalion de marş, General SS).

Drag mie, Radu Tudoran, de la Toate pânzele sus până la cărţile de propagandă comunistă gen Oraşul cu fete sărace, Dunărea revărsată şi Un port la răsărit, apoi minunatele de călătorii:  Al optzeci şi doilea (călătoria pe un vapor de pescuit oceanic), Oglinda retrovizoare (Italia şi Spania), La nord de noi înşine (Capul Nord), Frumoasa adormită (America) şi sfârşind cu ciclul Sfârşit de mileniu (Casa domnului Alcibiade et al)

Seria de autor James Clavell. N-am ratat nici măcar plictiseala aia din Iran. Deci Şogun, Tai Pan, Gai Jin, Nobila Casă, Changi, Vârtejul.

7. Etapa englezească

De departe ciclul The Forsyte Saga de John Galsworthy. Apoi Surorile Brontë (La răscruce de vânturi, Jane Eyre). Bineînţeles Jane Austen (Mândrie şi prejudecată, Emma, Raţiune şi simţire). Tess d’Urberville şi Primarul din Casterbridge de Thomas Hardy, Bâlciul deşertăciunilor de William Thackeray. Spre far şi Valurile de Virginia Woolf. Iris Murdoch cu Marea, marea. Charles Dickens cu Mica Dorrit, Marile speranţe şi David Copperfield. Tom Jones de Henry Fielding, Femeia în alb de Wilkie Collins. Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde.

8. Etapa românească 

Adam şi Eva şi Jar de Liviu Rebreanu (Răscoala şi Ion erau pentru şcoală aşa că bleah. Deşi şi pe astea le-am cetit tot la Ploştina, inclusiv pasajul celebru pe vremea aia, cu Nadina şi Petre Petre). Camil Petrescu mă plictisea dar Cezar Petrescu nu, cu Baletul mecanic, Întunecare, Miss Romania şi Calea Victoriei (parcă asta are un artificiu frumos, fiecare capitol începe cu o frază continuare de la capitolul precedent). După 89, literatura detenţiei (Virgil Ierunca – Fenomenul Piteşti, Ion Ioanid – Închisoarea noastră cea de toate zilele, Nicolae Steinhardt – Jurnalul fericirii) Foarte aproape inimii mele e Nostalgia de Mircea Cărtărescu. Panait Istrati (îl iubex!) cu Bărăganul său plin de ciulini şi cu Kira Kiralina. Prins de Petru Popescu (am citit-o prima oară la liceu apoi a doua oară recent). Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda (o cetea toată lumea evlavic, aşa, după cât ne bătuserăm pentru ea prin librăriile comuniste). Paul Goma (aproape că aş putea să-l trec la serie de autor cetită în întregime). Scrinul negru al lui George Călinescu (cred că prima oară când am luat contact cu lumea boierească decăzută din drepturi după comunism). Incognito al lui Eugen Barbu. Compunere cu paralele inegale de Gheorghe Crăciun. Băieşu cu Balanţa. Europolis de Jean Bart. Radu Anton Roman cu Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti.

9. Etapa “ce şmecheră sunt eu”

Gog de Giovanni Papini, Singur pe un peron de Octavian Paler (asta a fost prima carte serioasă cetită pe la 15 ani, apoi am cerut la biblioteca liceului toată seria de autor Paler de mă iubea bibliotecarul ca pe Sfânta Veronica). Numele Trandafirului şi Pendulul lui Foucault de Umberto Eco. Clopotul de sticlă de Sylvia Plath.

10. Etapa SF

Isaac Asimov ciclul Roboţilor şi ciclul Fundaţiei. Ciclul Dune de Frank Herbert. Ciclul Ender de Orson Scott Card. Solaris de Stanislaw Lem, Fahrenheit 451 de Ray Bradbury. Ciclurile Odiseea spaţială şi Rama de Arthur C. Clarke, nene.

Etapa gospodina

Aperitive de Clementina Petra, Carte de bucate de Sanda Marin, cărţile de puericultură ale mamei. Mai răsfoiam asiduu o carte despre cumn se aşează mesele de sărbătoare şi cum se răsucesc şervetele de damasc satinat.

10 cărţi pe care le-am început de ţ ori dar nu am putut să le cetesc nici până acum până la capăt:

1. Persuasiune de Jane Austen

2. Poveste despre două oraşe de Charles Dickens

3. Doctor Jivago de Boris Pastenak

4. Don Quijote de Miguel de Cervantes

5. Familia Maia de Eça de Queiroz

6. Orbitor aripile şi Corpul de Mircea Cărtărescu

7. Casa de lut de Pearl S Buck

8. În căutarea timpului pierdut de Marcel Proust

9. Orice de Dostoievski

10. Divina comedie de Dante Alighieri

Bonus:  Decameronul de Boccaccio.

10 cărţi pe care aş fi vrut să le scriu io:

1. Ghidul autostopistului galactic de Douglas Adams

2. Spuma zilelor de Boris Vian

3. De veghe în lanul de secară de J.D. Salinger

4. Si Hams Si Regretel de Matei Florian

5. Eleganţa ariciului de Muriel Barbery

6. Copila de zăpadă de Eowyn Ivey

7. Extrem de tare și incredibil de aproape de Jonathan Safran Foer (pencă are şi desene şi pagini scrise criptic)

8. Pacientul englez de Michael Ondjaate (am cetit-o pe patul de spital şi am uitat de toate belelele)

9. orice carte de Jeffrey Eugenides

10. finalul din Fight Club de Chuck Palahniuk şi povestea cu fetiţele care joacă jocul de-a reginele ROGVAIV din REM-ul Nostalgiei lui Cărtărescu (care, de fapt, cică ar fi exact „Sfârsitul jocului“ a lui Julio Cortázar).

Cărţi pe care nu o să le cetesc vreodată de bunăvoie şi nesilită de nimeni: seria cu fluturi de Irina Binder, 50 shades of Grey si Cronicile vampirilor Twilight

10 cărţi naspa pe care le-am cetit:

1. Alchimistul de Paulo Coelho

2. Codul Da Vinci de Dan Brown

3. O tragedie americană de Theodore Dreiser

4. Mătăniile şi Castelana din *** de Florence Barclay

5. Spitalul municipal de  Barbara Harrison (are şi o continuare, Clinica Goslin parcă)

6. Viaţa ca o pradă de Marin Preda

7. Supleantul de Petru Popescu

8. Rădăcini de A.Haley

9. Mircea Eliade Maytrei (chiar şi Jurnalul unui adolescent miop)

10. Elisabeth Gilbert – Ultimul bărbat american

Bonus: Culegerea de mate Gheba (cât de şocată am fost acum, adult, să aflu că Gheba e o persoană care şi trăieşte)

La leapşa istorică de pe feisbuc am răspuns aşa:

1. Luna Betiluna şi Dora Minodora de Anamaria Smigelschi (o carte care m-a făcut să-mi dorex cărţi, la o vârstă preşcolară)

2. Cireşarii (crecă încă mai ştiu pasaje pe de rost, începuturile de la fiecare din cele 5 volume)

3. Aştept provincia de Smaranda Cosmin (mi-a insuflat dorinţa şi siguranţa secretă că şi eu o să poci scrie, vreodată)

4. Pe aripile vântului de Margaret Mitchell (mi-a demonstrat că şi o carte foarte groasă e recitibilă. Eram şi impresionată până la lacrimi de destinul scriitoarei, care a murit într-un accident de circulaţie la puţină vreme după ce a terminat singura ei carte de un uluitor succes)

4. Să ucizi o pasăre cântătoare de Harper Lee

5. Testamentul unui excentric de Jules Verne

6. Kon Tiki de Thor Heyerdahl

7. The Forsyte Saga de John Galsworthy

8. Lorelei de Ionel Teodoreanu (în tandem cu Steaua fără nume de Mihail Sebastian)

9. Radu Anton Roman cu Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti (în veaţa mea nu am crezut că poţi ceti o carte de bucate ca pe un roman-comedie burlescă)

10. Singur pe un peron de Octavian Paler (un fel de început)

(da, ştiu, 4 e de doo ori. La derută)

Recenzie: Klaas T.Noordhuis – Gradinaritul anotimp cu anotimp

Cred ca un semn discret al faptului ca imbatranesc este visatul meu cu ochii deschisi, de-un card de vreme incoace, la o casuta cu livada, gradina si gaini zburdand libere (hm, nu crez ca gaina zburda dar o lasam asa cum a picat). Intru materializarea (tot) virtuala a acestui vis de pensie (care mai apuca, nene), strang ca o cotofana (ca la asta ma pricep de la 8 ani), de-a valma, tot felul de informatii si decupari din reviste de specialitate, care-mi dezvaluie taine si miracole precum: gradinaritul pentru incepatori, copilirea rosiilor, prepararea compostului, cum se elimina mucegaiul de frunze, cum se cultiva kiwi, 7 metode de cultivare a cartofilor sau how to prune trees.

Asa ca, pe undeva, e de inteles de ce am ales ditai cartoiul tehnic (format A3, 500 de pagini), pentru a doua recenzie de campanie. Carte cu poze, iu-hu!

Titlul complet este: Gradinaritul anotimp cu anotimp. Ghid complet de plantare, crestere si mentinere a gradinii personale.

Cartea are 22 de capitole, impartite pe caprarii: proiectarea gradinii e diferita de amenajarea gradinii iar asta e diferita de ingrijirea gradinii, de exemplu. Vin apoi capitolele despre soiuri de plante, arbori, tufe, conifere, plante perene, plante agatatoare, plante cataratoare, plante cu bulbi si tuberculi, plante de apa, plante anuale si bianuale (asta suna ca la cincinal!), plante de vas, plante erbacee, plante pentru sol acid. Ufff, am obosit. Trandafirii au un capitol intreg, numai pentru ei. Mai sunt prezentate cateva proiecte de gardini, ornamente de gradini si, bineinteles, un capitol separat pentru index si altul pentru termenii folositi in aceasta sfanta indeletnicire. Cum ar fi: altern=aranjament in care creste o singura frunza din fiecare nod de pe tulpina; botrytus=micoza, adesea a rasadurilor; cuier=ramura incorect tunsa; dioica=cu flori masculine si feminine pe plante separate; endemic=care se intalneste in natura numai intr-un anumit loc sau tara; fasciatie=formarea de legaturi, de concrescente spontane; lenticela=deschidere in coaja unei plante lemnoase; malura=ciuperca ce provoaca deformari pomilor fructiferi; opus=aranjament in care cresc doua frunze din fiecare nod de pe tulpina (as oposed to altern); verticil=ansamblu de frunze sau flori, trei sau mai multe, care cresc in cerc in jurul tulpinii dintr-un singur nod.

Capitolele care mi-au starnit mai tare interesul se numesc asa:

Gradina cu legume

O gradina de legume are nevoie de un loc insorit. Fertilizatorii care actioneaza rapid trebuie aplicati in martie sau aprilie.

Sfaturi practice pentru gradinarit. 

Nu saditi niciodata plantele in vase inguste la gura. Pentru a permite oxigenarea gramezii de compost, incepeti cladirea gramezii pe ramuri si paie. Plantati bulbii la o adancime egala cu de 3 ori diametrul. Gardurile vii se tund in trapez cu baza mare jos. Taiati cu regularitate papadiile din gazon inainte de a se prolifera (cu asta NU SUNT de acord! Io o sa am o gradina de papadii, na!).

Cartea pica deseori in banalitati de genul: fructele se impart in fructe mari si fructe mici. Pentru fertilizarea solului, consultati agentul agricol local. Aspectul gradinii poate fi protocolar sau neprotocolar. Passiflora (floarea pasiunii) este pentru persoanele care se straduiesc sa obtina ceea ce vor.

Una peste alta, din ce am rasfoit eu si tata, cartea cam abunda in generalitati, nu are poze pentru fiecare planta prezentata nici multe schite cu explicatii clare pentru fiecare operatie in parte. Asa ca eu nu as recomanda-o pentru cumparat, ci pentru rasfoit de la un prieten sau o cunostinta.

PS

Aceasta este a doua recenzie din campania vALLuntar.

Pentru 15 comentarii primesc un copac care va fi plantat, de exemplu intr-o zona cu alunecari de teren.

Daca nu comentati, un inorog roib va sfarsi in oala cu tocanita de cartofi de la cantina oamenilor strazii de pe Hanbury Street, Londra.

Recenzie: Muriel Spark – Departe de Kensington

Nu, nu vreau sa iau painea de la gura criticilor de carte, nici nu as avea cum. Recenziile mele sunt amatoare, caci asa sunt si ca cetitoare. Dar! A inceput campania VALLUNTAR 2013. Au mai facut ei una si anul trecut pe vremea asta, cand eu am cetit Jim Nasturel si Lukas, mecanicul de locomotiva de Michael Ende.

Anul acesta, pentru 15 comentarii la articolul de fata primesc un copac!

Dap, un copac ce va fi sadit de voluntarii All intre 25 martie si 7 aprilie. Asa cum i-am scris si Loredanei Modoran, coordonatoarea campaniei, ar fi nemaipomenit sa am macar doi copaci ai mei! (pentru doo carti recenzate).

Asa ca, daca:

– ma iubiti si cititi

– ma simpatizati si cititi

– nu va place deloc ce si cum am scris

comentati, comentati, comentati!

(in josul paginii, la “Scrie un comentariu”, atentie ca iti cere si o adresa de email valida, se poate comenta sub pseudonim fara probleme)

***

Muriel Spark (1918-2006), scriitoare britanica evreica pe jumatate, nascuta la Edinburgh. In 2008, revista The Times a inclus-o intre cei mai importanti 50 de scriitori britanici de dupa anul 1945. Desi a inceput sa scrie in jurul varstei de 40 de ani, Dame Muriel Spark a scris nu mai putin de 22 de romane, culegeri de proza scurta, poezii, piese de teatru, scenarii si carti pentru copii. Cartea Domnisoara Brodie in floarea varstei  (The Prime of Miss Jean Brodie) a fost adaptata pentru teatru, film (in 1969 a jucat Dame Maggie Smith, profa Minerva McGonagall din Harry Potter) si televiziune, aducandu-i autoarei notorietate publica. Autoportretul ei suna asa: “Born in ice cave of southern Tyrol, year 609BC of centaur stock, mother descended Venus. Muriel Spark rose from the waves as is well known. Demands fabulous fees” (sursa: Bicicleta galbena). Intr-un interviu dat la BBC, la intrebarea “se spune ca sunteti un ascultator avid. Ce ascultati: vocile oamenilor, remarcile lor sau intorsaturile de fraza?” ea raspunde: “I was listening to words, voices, remarks and the nuance, and various levels of – not levels of meaning in a more sophisticated sense but in a quite elementary sense” (sursa si interviul intreg).

***

Departe de Kensington, un roman de fine analize, cu sherlockholmsiene tente politiste,  descrie viata dintr-o pensiune englezeasca din Church End Villas nr.14, South Kensington, in care locuiesc cu chirie oameni din clasa de mijloc, prin anii 50. Sunt sotii Carlin, educatoare si inginer-contabil, Wanda Podolak, o croitoreasa poloneza, Kate Parker, infirmiera in razboi vesnic cu microbii, Isobel Lederer, secretara si fiica de bani gata care ramane insarcinata cu “nu stiu exact care dintre ei“, William Todd, student la medicina, Milly Sanders, proprietareasa si , mai presus de toate, atotstiutoarea doamna Hawkins, vaduva de razboi si editoare, careia nimeni dintre cunoscuti nu indrazneste sa-i spuna altfel decat misiz Hawkins. “Eram inca tanara, nu implinisem inca 30 de ani si toata lumea ma trata ca pe o zeita a intelepciunii“. Doamna Hawkins, povestitoarea. Doamna Hawkins, confesoarea tuturor. Doamna Hawkins, fina observatoare a oamenilor si imprejurarilor. Doamna Hawkins, o femeie masiva, rubensiana, care, pe chestia asta, capata chiar un post la o editura care angajeaza numai oameni “defecti”. Doamna Hawkins, o “femeie minunata” desi “nu facusem niciodata ceva demn de lauda“.

Intriga cartii se invarte in primul rand in jurul vietii cotidiene a locuitorilor pensiunii si, in al doilea rand, in lumea editurilor si tipografiil0r (Ullswater si York, Mackintosh&Tooley si Howard Sand&Fred Tucher), la care doamna Hawkins isi tot gaseste de lucru si e data afara. De ce e data afara? Pai pentru ca pica in dizgratia unui domn cu pretentii de scriitor (care scrie de fapt ingrozitor de anost), si pe care il face, in public, “pisseur de copie”.   Impricinatul, Hector Bartlett, protejatul scriitoarei de succes Emma Loy, va juca un rol esential in deznodamant. Said to be based on an old lover of Spark’s who gossiped about her private life, sold her letters, criticized her novels, and never wrote anything memorable or good, the character Hector Bartlett “knew the titles of all the right books, and the names of the authors, but it amounted to nothing; he had read very little.” (sursa)

Mai spun numai ca in carte are loc o sinucidere esentiala si, tot  in carte, se “face vorbire” de radionica (o pseudostiinta de diagnostic si tratament, inventata in America).

Doamna Hawkins descalceste itele, slabeste, se indragosteste si, pe langa toate astea,  da sfaturi: “cand iti cauti de lucru, cel mai intelept e sa anunti pe toata lumea, cu mic, cu mare“, “este usor sa slabiti, mancati si beti aceleasi lucruri ca de obicei doar ca pe jumatate“, “sfatul meu pentru oricine se casatoreste este sa-si vada mai intai partenerul beat“, “sfatul meu pentru orice doamna care si-a castigat reputatia de femeie capabila este sa nu-si arate prea mult talentele“, “sfatul meu pentru toti cei care trebuie sa spuna nu la o cerere, este sa nu dea nici o motivatie“. Celor care isi doresc sa scrie un roman fara sa stie insa cum sa-l inceapa, le spune: “scrie-i o scrisoare unui prieten drag si apropiat, adevarat sau, si mai bine, plasmuit de imaginatia ta“.

Un personaj secundar sau tertiar al cartii, insa drag mie, e Londra: Old Brompton Road, Brompton Oratory, Notting Hill, Charing Road Cross, Grosvenor House, Covent Garden, Regent Park unde se filmeaza o scena dintr-un film si atunci ploua cu galeata cu ploaie artificiala, cartierele mai indepartate Stanmore, Edgware, Bushey, Chingford, Romford, Harrow, Wanstead, Dagenham, Barking, Wembley, Hackney, Islington, Southall, Acton, Ealing, Richmond, Greenwich, Dulwitch, Hampton, Kew, pana, ehhei, in suburbii Surbiton, Ewell, Croydon, Orpington, Barnet, Loughton, Hendon, Northolt, Willesden, Camberwell, Plumstead, Kingston,  Bromley.

PS

[…] one likes to justify an existence, but… I don’t know, I think sitting in the sun is justifying your existence quite honestly….. (Muriel Spark)

Antrenament 5

O poveste neconditionata

Contele Amarui traia singur in Molcar, intr-o mansarda cu ferestre spre aeroport. In fiecare zi, privea pe geamul triunghiular cum tanara micuta de statura, cu ochelari fara rame si palton verde, pleca si venea, la ore fixe. Cu timpul, ajunsese sa-i stie stie programul pe de rost. Lunea mergea la biblioteca, stia dupa mapa plina de fise. Martea pleca la piata, cu o papornita uriasa de paie. Miercurea avea ore de muzica, abea cara violoncelul mai mare decat ea. Joia plimba pisicile si papagalii Madamei Alba, de la 1. Vinerea se plimba singura prin parc, pe aceleasi alei totdeauna. Sambata si duminica nu indraznea sa o spioneze, i se parea ca ar fi fost prea de tot. Intr-o miercuri, contele vazu cu uimire ca fata nu pleca la ora de violoncel. In schimb vazu intrand in bloc un tanar domn, cu mers saltaret. Simti cum tepii amari ai geloziei ii inteapa batranul cord. Deja isi inchipuia cum o sa sarjeze in fata dusmanului sau de moarte. Se hotari sa mearga vizavi, pana la urma ce avea de pierdut? Se gandise deja la un tertip, o sa-i spuna ca ii e rau si are nevoie sa sune la salvare. Suna la usa. “Intra” se auzi dinauntru. Intra. Era pregatit de orice. Deja resemnat, saluta. Si ramase cu gura cascata. Tanarul executa pe pielea umarului fetei o libelula. Sau poate un flutur. “O sa ai un tatuaj ravisant” spuse el.

Antrenament 4

Fetele nu-i înțeleg pe băieți și invers. Imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă ne-am înțelege, ar fi vreo consecință ciudată?

Oho. Pamantul ar deveni satelitul Lunii iar astronomii amatori ar vana fazele de Pamant Plin si ar urmari, din doua in doua primaveri, niste eclipse partiale de Pamant care ar dura si cate doua anotimpuri odata.

***

Să luăm un personaj. Prietenul meu, șoarecele Gică. El își dorește să ajungă în Africa să înfrunte „adevăratele pisici”, cum le zice el. […]. Începe așa: „Gică își făcu bagajul și ieși pe sub ușă.

Se sui tacticos in autobuzul 202 barat, fara sa o stie ca o dadea in bara. 202 barat mergea la Pol. 202 simplu era ala de caldura. In Antarctica intalni niste pisici polare de mare cu care impartasi niste idei absolut banale despre cele 14 pagini ale teoriei relativitatii. Pentru ca nu avea manusi din piele de morsa, se transforma pe loc intr-un soarece de biblioteca plicticos, care-si rodea unghiile.

***

Scrieţi o scurtã povestire care sã conţinã coniac, trandafir şi extraterestru.

Extraterestrul WYH667BW nu stia ce sa raporteze superiorilor sai, despre pamanteni, la intoarcerea pe planeta natala Ariel (dap, dupa epuizarea tuturor numelor de zei greci si romani, planetelor li se pusesera nume de detergenti). Daca zicea de coniac, il bagau la detectorul de hidrocarburi aromate si putea sfarsi ca degustator de alchene. Daca zicea de trandafir, il acuzau ca-si pierduse vremea cu prostii. Asa ca se hotari sa fuga la Dorohoi, unde deschise un bar de albe.

***

Dacă ați avea o sticluță cu o esență care să vă transforme reversibil într-un fel sau altul (ca pe Alice, de exemplu), în ce fel ați vrea să vă transforme?

Esenta de migdale sa ma transforme intr-o dama de verde care locuieste singura intr-un conac napadit de iedera, unde nu misca nici musca tzetze.

***

Hai să facem o povestire […] cu titlul „Răscoala piticilor de grădină”!

Era o zi arzatoare de august. Natura toropea. Soarele se misca cu incetinitorul, sastisit, pe un cerul fara pata. Prin colbul statut al soselei nu miscau nici umbrele platanilor cu frunzele arse. Dinspre nord-vest se auzi un zumzet, mai intai stins, in departare, apoi din ce in ce mai vibrant. Erau cete de pitici de gradina, de faneata si de padure, porniti intr-un mars hotarat. Oare unde se duceau? Oare ce urmareau? Intrara toti, buluc, in magazinul universal din centru. “Ibrice aveti?” intreba unul mai marisor, ce parea seful lor. Sa va-nvatam minte cu poeziile astea pentru copii.

***

Cum ar fi o scurtă povestire din punctul de vedere al unui lift?

Unii urca, altii coboara. Doar eu stau. Stau si veghez. Cateodata numar. Alteori ma plictisesc. Uneori, in fazele mele filozofice, ma intreb: dar daca, de fapt, ei stau si io urc? Sau cobor? Noroc ca-mi trece cat ai zice etajul zece.

Recenzie Revista de povestiri nr.8

REVdePOV_nr81 (1)

Serial mov – Motanov si titirezul

Cum se descurca la Academie un profesor de bulversare care vaneaza titireze.

Povestiri neconditionate – Frumusetea jocului de Traiu

Cea mai frumoasa povestire din revista.

Ce se intampla cand ai un numar de telefon tabu, cand astepti toata viata ca Ea sa sune si cand, atuncea cand aproape ca uitasesi ca Ea exista, telefonul suna de la numarul magic.

Povestiri neconditionate – Intre trei si trei fara un sfert de Octavian Logigan

Cand iti plac parfumurile si florile, nu poate decat sa te incante un buchet de flori gasit iarna pe un tomberon. Si un Ghid, care te asteapta intr-0 intersectie aglomerata.

Povestiri neconditionate – Saga cetei lui Ţiţi de Vlad Stroescu

Ţiţi poate fi oricine. Sau poate ca nu? Din copilarie spre dupa-maturitate, veatza unui simplu cetatean-catel seamana pana la saturatie cu desartaciunea din tot si din toate. Ceata? O gaina batrana, doi carabusi, o vrabie bolnava, un motan castrat, un pui de catel si nenumarati purici, infometati de mancare si de sensul vietii. No happy end.

Naiva – Jim de Mihnea Nicolau

Poveste cu cel mai bun prieten al unui baietel. O fi catel? Nup. O fi perus? Nup. O fi vecinul de la 2? Nup. O fi un extraterestru? Nup. O fi un prieten imaginar? Nup. Aha, vreti sa stiti? Pai cumparati revista si cetiti.

Serial imaginar – A ta, sonata de Elu Cubrela

Despre o fetita imaginara care-ti scrie scrisori.

Vocabular alternativ – Dimineti cu gust de picica de Constantin Georgian

Melania gateste. Grofil.

Avem titlul – I see dead ciorapi de Luchian Abel

Mircea suferea de o boala ciudata. Ceva ce implica picioarele. Dar, ca intr-un film cu happy end, tot raul se intoarse spre bine. Nu si pentru banditii aia care incercau sa jefuiasca banca de peste drum.

Superscurte – Laura Constantinescu, Gabriel Chis si George Constantinescu

Un copac care are nevoie de balsam de frunze, o cursa nebuna cu duba si un mars muzical cu batrani

Avem imaginea – Un caine mare de tot de Iuliana Serea versus Infiltrarea de Simina Diaconu

Iuliana are o poveste despre calatoria fantastica a unei fetite care s-a ratacit in Marele Oras.

Simina are o poveste despre un fenomen ciudat si cubist (steampunk pe alocuri), care a inceput sa impanzeasca, in mod democratic, toate formele de arta de pretutindeni,

SF&F – Nemurire de Liviu Radu

Sa stii ca esti nemuritor dar sa stii ca nemurirea ta are o durata fixa. Precum si forma unei sinusoide care indica efectul medicamentelor asupra virusilor rezistenti.

Antrenament – Sedinta de bloc – colectiv

Ce spun locatarii la sedinta de bloc atuncea cand la subsol se descopera soricei multi? Andreea Ciuluvica se hazardeaza: daca platesc fondul de rulment, eu zic sa mai aducem!

Schimbul de gen – poeme de Mircea Bouruc, Ania Vilal si Delia Oniga

“m-a napadit ceva,

ca o durere foarte inalta

strangeam papadii in mana

si ma tot inaltam

fara ochi.

(fundal: Sigur Ros – Ara Batur)

Motanov a ales – Iadul motanilor de Bogdan Muresanu

Un motav gelos, o jupaneasa lasciva, un pic de eroticon.

Motanov a ales – Obsesia de Teodora Gheorghe

“‘N-am nimic impotriva imperfectiunii, doar ca ma enerveaza uratii“. Ce-i lasa mostenire unui estet prin definitie zgripturoaica cu neg pe nas, care se mutase recent in apartamentul de sub el.

Motanov a ales – Zumzet de Veronica Stan

Ce se vorbeste pret de trei statii intr-un autobuz dubios.

Chat perché

Cum te simti astazi ?

Desireless – Voyage, voyage

Care este povestea vietii tale ?

Pink Floyd – High hopes

Cum iti merge viata ?

Azucar Moreno – Mi ritmo

Cum era in liceu ?

Alphaville – Forever Young

Cum te vede restul lumii ?

Jacques Brel – Madeleine

Ce crezi despre persoana pe care o iubesti romantic in aceasta clipa ?

Katie Melua – Nine Million Bicycles, Miru, Mihu, Costel et comp

Ce crezi despre prietenul/prietena ta cel/cea mai bun(a) ?

Sfinx – Om bun

Ce cred cu adevarat prietenii tai despre tine ?

John Lee Hooker & Carlos Santana – Chill Out

Ce iti place cel mai mult la prietenul/prietena/prietenii tai ?

Nina Simone – Feeling good

Crezi ca te vei casatori vreodata ? Daca ai fost sau esti deja casatorit(a), atunci crezi ca te vei recasatori vreodata ? Sau daca a raspunde la asa ceva e mult prea complicat, nu trisa punand doar o melodie de gen Only You, si macar povesteste cum a fost la nunta.

Leonard Cohen – Closing Time

La ce te gandesti destul de des ?

Marillion – Lavander

Care crezi ca e cel mai rau lucru care ti s-ar putea intampla?

Imogen Heap – Daylight robbery

Ce regreti cel mai mult ?

Sting & John_Dowland – Can she excuse my wrongs

Ce te face sa razi ?

Righteous Brothers – Unchained Melody

Ce te face sa plangi ?

Era – Impreuna

Crezi ca exista persoane care te admira in secret ?

Dona Dumitru Siminica – Am iubit si am sa iubesc

Ce cantec te descrie cel mai bine ?

Chris Rea – I Love the Rain

Ce planuri ai pt acest week-end ?

Bobby McFerrin – Don’t Worry Be Happy

Cum crezi ca ar trebui sa actionezi pt a-ti actualiza in mod optim potentialul tau propriu de fericire ?

Azucar Moreno – Solo se vive una vez

Ce te doare in acest moment ?

Pink Martini – Je Ne Veux Pas Travailler

***

Si a doua leapsa, de la Catherine.

De ce scrieti fara diacritice?

Asta e simplu, pentru ca le urax.

Antrenament 3

Știm cu toții că în gențile fetelor pot intra toate lucrurile de pe planetă. Alegeți un obiect neobișnuit și scrieți o scurtă povestire despre posesoarea genții în care se află obiectul

In geanta Evelinei sunt proceduri si procedee.

Pentru fiecare situatie in care ar pune-o viata, ea are instructiunea potrivita si prestabilita.

Daca ar claxona-o Gonzales, baiatul de bani gata cu Mini, ea ar scoate formularul haşpatruzecisleşefunu si ar bifa trei casute.

Cand ar incepe ploaia din senin, ar sti ca e randul unei proceduri vag-generale.

Contrar situatiei de scuturare a ciresilor, cand se aplica o procedee stricta, specifica si rece.

Antrenament 2

Ce ar fi absurd să apară la reduceri cu ocazia Black Friday?

Caii de la bicicleta.

***

Mi s-a năzărit că există prea puține nume pentru relații – prieten, amic, cunoștință, coleg, șef. Dar, uite, eu aș inventa-o pe zărita din colțul ochiului. Sau pe opusul de pe trecerea de pietoni. Cine ar mai fi?

Vocea de la capatul curcubeului.

Pixelata, maine-i gata.

Nevazutul din tramvai.

***

Astăzi scriem post-it-uri de frigider. Dar neașteptate

“Beware! Wild singing penguin inside”!

***

Imaginați-vă că sunteți taximetriști. Ați primit o comandă la spitalul 9. Ce se întâmplă mai departe?

Mai departe il duc pe Elwis in Graceland de Ferentari.

***

Bocancii de pe dulap au început să simtă că vine vremea lor. Ce vorbesc ei doi acolo în cutie?

Bocancul numarul 1: bai, miroase a iarna, io daca-ti spun!

Bocancul numarul 2: fugi mai de aici, numai fulgi ai in cap. E ploaie, tu nu auzi ca e in mi bemol?

***

Haideți să dăm jos număratul de oi înainte de culcare. Cu ce le putem înlocui și ce le putem face îl loc să le adunăm?

Asta e simpla. Cu cai verzi pe pereti.

***

Scrieți o scurtă povestire cu titlul „Doamna Yin îl caută pe Yang”

Doamna Yin in cauta pe Yang sa-i dea inapoi cheile de la minivan. Sa-i spuna ea ce crede despre un barbat cu masina atat de mica.

***

Dacã o luminã de reflector ar fi proiectatã brusc pe tine, ce ai face?

As face ochii dubli, as scoate limba si as fugi.

***

Ia sã vedem cine scrie povestirea cu cel mai mulţi “m”

Murmura in aer murmur de mamarute, inmiresmand memoria mnemotehnica, mimand o melopee minunoasa, mesmerizand miresme, ca intr-un magnetism de moravuri minore.

***

Dacã se renunţã la moda cu mustãţi la pisici ce opţiuni are Motanov?

Sa-si lase barba blonda.

***

Ești cu ochii lipiți de televizor. Dintr-o dată, din televizor…

Se desirara toate zilele de sambata in care am fost prea ocupata ca sa observ cum creste iarba. Erau multe scame, nene.

***

Cum ar povesti un nas întâmplările dintr-o zi obișnuită? Sau neobișnuită

Intr-o zi obisnuita, as sta, ca de obicei, pe sus. Intr-o zi neobisnuita as sta, ca de neobicei, in batista. Macar de-ar fi aromata cu scortisoara.

***

În ce s-ar mai putea citi viitorul în afară de cafea, bobi și altele cunoscute?

In mucurile de tigara din scrumiera, pentru fumatori.

In nimicurile din buzunar, pentru nefumatori.

Trecutul in panzele de paianjeni din colturile case.

Viitorul, in praful de pe mobile.

ps
ce-au inspirat altii, aici.

Antrenament 1

Dacă fructele ar avea voci, cum ar fi – pițigăiate, aspre? Alegeți un fruct și scrieți o scurtă povestire cu el vorbind.

“Imprieteneste-te cu păpălăul!” suna indemnul marketizant din pliantul clinicii de slabire ireversibil de rapidă.

Aha. Fructul, căci un fruct este, fructul păpălău graiaşte intr-un dulce accent moldovinesc: “şi faşi tu, măi cocuţă? or ăi vrea sî scapi di pîrdalnicili aşelea di chilogrami cari ti cocoşază? Musai sî-ţi faşi mata trii şeaiuri di păpălău pi zi. Uăi, şi sî scoţi matale di pi listî prăsadele, şi poamele, şi harbujii, si apelsinele, cî dacî mănânşi huineale di şelea o sî-ţ chişi cilenu. Oblepihă parcă ai mai avia şeva voe.

Recenzie Revista de povestiri numarul 7 *)

Disclaimar: nu e o revista cu povesti pentru copii!

Luni, 22 octombrie, de la 18:30, în Energiea, se lansează numărul 7 al Revistei de Povestiri, într-un eveniment care anticipează creativ Halloween-ul

Asa suna comunicatul de presa ce anunta lansarea celui de-al saptelea numar. Pentru ca da, Revista de Povestiri e super cool, face lansari la fiecare numar.

Pentru cei care au deschis televizoarele mai tarziu, este vorba despre o revista in care se scriu fictiuni scurte, ca de chestii lungi nu mai are nimeni timp si chef. In ea scriu autori tineri, necunoscuti publicului larg, adica neatinsi de ceea ce se cheama “faima”. Bine, de-a lungul timpului au mai scris si tipi celebri, ca Florin Iaru, sefeistul Michael Haulica sau Marius Chivu (breaking news: cartea acestuia, “Vântureasa de plastic“, se afla intre volumele nominalizate la premiul Cartea Anului, distincţie care va fi decernată pe 23 noiembrie la Uniunea Scriitorilor). Insa, in principiu, in revista scriu benevol oameni carora le place sa se joace cu cuvintele. Si faza frumoasa este ca povestile din revista sunt originale, nu au mai fost publicate in alta parte.

Revista apare asadar lunar, costa 10 lei si se gaseste in cateva locuri (clic aici ca sa le aflati), de exemplu la librariile Humanitas. Pentru cei de peste mari si tari se poate comanda in format electronic, la acelasi pret. Exista si posibilitatea cumpararii unui pachet complet.

Revista pastreaza aceeasi structura, numar de numar.

***

Motanov Motanul Mov scrie in fiecare numar povestea din ciclul “Serialul Mov”, in care musai e implicat obiectul de pe coperta. De exemplu, in numarul 7, suparat ca la balul de absolvire nu se va descurca onorabil la dans cu aleasa inimii lui, Stralucitoarea, Motanov cumpara o matura cu care exerseaza in fiecare seara valsuri si rumbe. Ma rog, se mai intampla si alte chestii dansabile pe acolo, dar va trebui sa le aflati cetind.

***

Seria de “Povestiri neconditionate”. Aici e simplu de ghicit. Fiecare scrie ce-l taie capul, la liber.

Pentru cateva sticle de lapte“, de Catalin Barbu, ne poarta cu gandul si imaginatia intr-un rancho de cowboy de odinioara, Fort Alamco, in care vietuiesc fix 1845 de locuitori (clopotarul si adjunctul sau nu se pun la socoteala).  Exista si un serif, exista si un cal care nu sufla jaratec prin nari, exista si un saloon, si o banda de machos, si o Maria cu sanii mari, si un erou cu nume de uragan. Si un deznodamant pe care neasteptatul povestitor (o sa-l aflati abea la sfarsit) nu se mai indura sa-l prelungeasca.

Sniffy Cristal” de Laurentiu Olteanu e o parabola. De cand lumea si veacul, oamenii se impart mereu: in cei ca noi si in restul. Eheeei, astia, restul, doar ei merita sa fie subiect de odisee, de trilogie, de roman, de piesa shakespiriana. Oamenii ca noi sunt anosti, cine sa-i povesteasca? Ei, ceilalti, ei sunt interesantii. “Era suficient de inteligent pentru a realiza ca nu exista o solutie miraculoasa, un tratament naturist, o magie sau incantatie“. E o poveste cu dragoste, cu maruntisuri, cu familii normal-alienate, cu iubire, cu Fiddle Faddle, Cracker Jack, Poppycock, Ricky Gobble, Bliss Blom, Puck Vicar si, bineinteles, cu Sniffy Cristal.

Nemiscatele trepte” de Luchian Abel e un fel de science fiction cu tenta steampunk. O poveste scrisa trepidant, din dialoguri. Ceva ingrozitor se intampla, intr-o zi care incepuse obisnuit, ca o zi normala. Exista suspans, exista si drama, exista si speranta de mai bine (un copil se naste in intervalul scurs de la introducere la deznodamant). Exista personaje conturate foarte clar din numai cateva trasaturi. Si exista finalul neasteptat: salvarea planetei locuieste in umor, folks!

***

In ciclul “Naiva” scriu copii. Si, ce sa vezi, in numarul 7 a scris Miruna! Povestea “Noaptea“. In vacanta de vara, dupa ce caldura toropitoare de peste zi se mai domoleste un pic, seara, copiii ies din curtile bunicilor pe strada Toamnei si se joaca de-a v-ati ascunselea. Voi stiti sa jucati pititea cu 6 reguli? Nu? Asa credeam si eu. Pai daca nu stiti, ia puneti mana si cumparati revista si poftiti de aflati.

***

“Serialul imaginar” o are ca eroina constanta pe Elu Cubrela. Cea care scrie scrisori. Sau o fi un erou? De data asta Elu vrea cont pe facebook, Elu Tembelu. Si mai vrea sa se inrudeasca cu Tim Burton, stiti voi, ala cu Alice in Tara Minunilor.

***

Seria “Vocabular alternativ” are de fiecare data o poveste scrisa cu cuvinte inventate. Adica in loc de portocale spui tortocale. Sau in loc de balon cu heliu spui navloc cu beliu. In numarul 7 a scris preferata mea, Iren la Migraine. “Fersfectiva floii” ne aduce la cunostinta cam ce s-ar putea intampla intr-un doraz in care nu mai floua de nouazeci-si-roua de zile. Spre exemplu oamenii s-ar putea trezi ca sunt gata sa prepare dulceata de adjective. Sau s-ar juca de-a pusul dorintelor, de exemplu sa nu le mai fie foame niciodata. Sau s-ar trezi ca stiu, dintr-o data, cum sa construiasca poduri peste nici un fel de râu.

***

Urmeaza povestirea conditionata “Avem titlu“. Titlul si-l alege autorul din multimea de titluri propuse de recrutii lui Motanov pe facebook. De data asta povestirea se numeste “Pana la capatul timpului” (Titlu popus de Puck, hihi). In stilul sau caracteristic, Mosu ne istoriseste pataniile prin care trece naveta spatiala Arma-Ghidon, condusa de echipajul romanesc format din comandantul Pascu si comandantul-adjunct Vasilica. Nava e trimisa in misiune extraordinara de a gasi nu capatul spatiului, ca asta e simplu ca buna ziua, ci capatul timpului. Jurnalul capitanului e completat constiincios cu fiecare eveniment intamplat in timpul zborului de fix doua mii patru sute saptezeci si opt de ani terestri, detalii despre starea navei, parametrii de zbor, starea de sanatate a echipajului.  Oho, in final nava ajunge la capatul timpului, care arata fix ca o draperie. Acolo exista si un snur misterios. “Capitanul Pascu scoase mana pe hublou si trase puternic”. Cand deodata….

***

Urmeaza “Povestea colectiva”. Aici poate interveni oricine are un cont pe facebook si s-a imprietenit cu Motanul cel Mov. Acesta inventeaza zilnic antrenamente de imaginatie. De exemplu asta “Astăzi scriem post-it-uri neașteptate de frigider”, iar in revista apar cele mai reusite raspunsuri. In numarul 7, tema a fost “Jobul inventat“.

Cand vreau sa ma fac mare vreau sa ma fac pirat al pluriversului (Anna Nechifor). Sau Minunatolog (Ioana Slaniceanu).

Asta asa, ca sa contrazicem studiile care zic ca sanchi, numai 9% dintre oameni ajung la jobul visat in copchilarie.

382087_554482744565669_683013038_n

***

Apoi Superscurtele.

Noapte cu cer senin. Fumez ultima tigara si ma gandesc ca a trecut o luna de cand a plecat. Oare a trecut granita, oare traieste… Ridic privirea si, chiar atunci, prind o stea cazatoare” (Madalin-Eugen Popa)

***

Stai asa ca nu s-a terminat. Alta conditionata: “Avem imaginea”. Asta e o poveste care se scrie musai in tandem si are la baza o imagine aleasa de redactie, just for fun. Imaginea din numarul 7 e o scara de lemn acoperita pe alocuri cu un covor tocit. De scris au scris Iuliana Serea “Casa cu parter si etaj” si Laura Constantinescu “Mutarea”.

Iuliana are nostalgia casei in care locuiesti pe vremea studentiei, cand esti liber, in sfarsit, sa faci tot ceea ce nu aveai voie pe vremea liceului cu parinti autoritari. Acum poti pleca la o  piesa de teatru care se joaca la miezul noptii, daca ai tu chef.  Sau poti face joi seara o petrecere cu bere, alune si muzici din filme. Ai o colega de camera care convinge pe orisicine sa-si intoarca tricoul pe dos si sa-l poarte asa. Pentru ca “noi toti avem un omulet in noi, care vrea numai sa ajunga neatins la final si noi trebuie sa facem tot ce putem ca sa-l deranjam, ca sa-l zgandarim, ca sa-l epuizam“. Printr-un pact copilaresc, covorul tocit de pe trepte nu va fi inlocuit niciodata, pentru ca el poarta acolo, in marginile desirate si zdrentuite, toate urmele pasilor care au alcatuit candva cea mai frumoasa dintre toate vietile posibile.

Laura are nostalgia casei in care ai copilarit, pe vremea cand nu stiai ce-s alea griji, rate la banca si home decor. Andrei si Raluca incearca sa modernizeze casa primita mostenire de barbat de la bunica lui. O casa cu balansoar pe prispa, curte cu meri si soba cu lemne. Umbra bunicii urca in fiecare dimineata treptele scartaietoare ca sa aduca baietelului rasfatat dulceata si ceai. Va reusi el sa iasa din coconul calduros ca sa ia veatza in piept?

***

In seria Schimbul de gen”se pot scrie oricare alte chestii. In numarul 7, Oana Hodade scrie poema “Intre”‘

[….]

O pasare s-a asezat in locul tau langa mine

Si am mai stat asa o vreme in liniste amandoua

Pana cand noaptea s-a lasat de-a binelea

Apoi m-am dus acasa

Apoi a venit toamna

Eu am inceput clasa a opta

Si tu ai inceput a noua

am auzit

intr-un alt oras.

***

In ultimele pagini ale revistei, Motanov alege cateva din povestile trimise de cititori pe email pe adresa motanov[at]revistadepovestiri[punct]ro. Textul poate avea maximum 4000 de semne cu spații și maximum 50 de rânduri și trebuie să aibă diacritice.

In numarul 7 avem asa:

Paduchii inimii” de Ioan Claudiu Todoran. Pentru ca pacientul simtea mancarimi la inima, doctorul a initiat procedura de urgenta, transplantand o inima de plumb, rezistenta si perena. Inima cu paduchi a sfarsit acidulata.

Draperii grele” de Monica Sturza. Cand viata devine mai obositoare ca o draperie de catifea plina de praful unor nenumarate intamplari, vesele si triste.

Donde estabas, Ovella, donde estabas?” de Dorothea Caessis. Cand timpul are riduri ca pielea a doua cubaneze care stau si mesteca tiutun. Selaron trebuie sa vie cu un camion plin de bere iar fustele se croiesc din bumbac de Columbia.

Povestea cu miros de cer si paine” de Raluca Andrei. Cand viata ti se desfasoara in fata nasului, curgand dinspre copilarie spre iar in copilarie, din miros in miros.

Magarusi” de Ancuta Cotuna. Cand visezi ca nici acum nu te-ai impacat cu bunica. Si cel mai bine iti aduci aminte bastonul ei din lemn de pin.

Pisica mea mov” de Cristina Frincu.  Cand in hipotalamus te locuieste o felina liliachie fosforescenta cu degradeuri. Intai in forma de puppy pufos apoi de felina agresiva cu sinapsele. Pana la urma, nerecunoscatoare ca toate pisicile, pisica lavandie trece granita in subconstientul unei englezoaice vegetariene cu parul sur, bicicleta si cercei in forma de cirese.

***

Si incalecai pe o mătura

Si făcui o recenzie mátura.

____________

*) revista cumparata de la Libraria Carturesti

A doua recenzie

Ivor Porter – Mihai I al Romaniei. Regele si tara

Ivor Porter sosise in Romania in 1939, ca profesor la British Council, fiind ulterior transferat la Legatie. La sfarsitul anului 1943, un comando al celebrului serviciu de spionaj britanic SOE* , din care facea parte si Ivor Porter, a fost parasutat pe teritoriul Romaniei. *Special Operations Executive a fost o organizatie a marii Britanii in cel de-al doilea razboi mondial, infiintata de primul-ministru britanic Winston Churchill si de ministrul economiei Warfare Hugh Dalton, pe 22 iulie 1940, cu scopul de a conduce razboaiele de gherila impotriva Gemaniei si aliatilor sai, instruind, in acealasi timp, trupele de rezistenta locale. Agentii SOE au fost capturati si tinuti prizonieri pana pe 23 August 1944, ziua loviturii de stat a Regelui Mihai impotriva Germaniei.

Sursa: wikipedia

Ivor Porter a devenit un prieten al familiei regale, a fost la Versoix, a avut intre 1991-1992 convorbiri cu personajul a carui viata o studia, cu regina Ana, cu principesa Margareta, cu Ion Mocsony-Styrcea si Rica Georgescu, supravietuitori ai grupului de la 23 august, cu Lascar Zamfirescu, fost coleg de scoala al regelui etc. Partea cea mai pretioasa a documentatiei care i-a stat la dispozitie provine din arhiva de la Versoix. Nimeni pana acum nu obtinuse permisiunea de a vedea jurnalul reginei Elena, care se intinde pe vreo patru decenii (1930-1970), precum si scrisorile ei catre parinti sau alti membri ai dinastiei grecesti

Sursa: Revista 22.

Consistenta carte Regele si tara descrie viata Regelui Mihai, din copilarie si pana in anul 2004.

Copilaria nefericita a regelui-copil, mai intai cu tatal autoexilat si apoi departe de mama iubita, regina Elena, exilata la randul ei de Carol al II-lea.

Adolescenta in care a trebuit sa se maturizeze brusc, ca rege al unei Romanii in razboi.

Lovitura de stat din 23 august 1944, care a scurtat razboiul cu 6 luni, si care s-a facut numai datorita meticulozitatii si darzeniei tanarului rege, aproape nesprijinit de nimeni.

“Pe 28 octombrie (1944), Sir Alexander Cadogan, directorul general din Foreign Office, ii scria lui Churchill:

Situatia interna a Romaniei este precara si vechii politicieni par incapabili sa o remedieze. Regele Mihai este singura personalitate care pare capabila sa mentina tara pe o linie de plutire in lunile care vor veni si sa o salveze de anarhie sau comunism. Prin urmare, politica noastra este sa-i acordam sprijin deplin.

In aceeasi telegrama, Cadogan il asigura pe premierul britanic ca dorinta Foreign Office de a-l sti pe Carol de cealalta parte a Atlanticului nu avea nimic de-a face cu amanta acestuia. In cursul anilor, fiul regelui Carol se maturizase

in mod remarcabil. Are o foarte buna intelegere a situatiei interne si internationale a Romaniei. Intotdeana s-a situat pe o pozitie clara si corecta si toti sunt de acord ca initiativa de a-i demite pe Antonesti si de a realiza capitularea i-a apartinut… […].

OK, dar fiti cu ochii pe baiat! a fost raspunsul lui Churchill”

Inceputul ocupatiei sovietice in Romania, cu Visinski, fost procuror-sef in timpul celor mai sinistre epurari staliniste, batand cu pumnul in masa regelui, scos din sarite de faptul ca regele nu voia sa numeasca guvernul comunist cerut de sovietici ci solicitase consultarea cu cele trei mari partide istorice din Romania.

Greva regala din timpul guvernului Groza, cand regele a refuzat sa semneze decretele date pe banda de comunisti.

Singuratatea profunda, in tara, si neputinta de a face mai mult, intre prudenta liderilor partidelor istorice, laxitatea unor oameni din jur, inclusiv din familia regala si boborul muncitor atat de usor de manipulat.

Dezamagirea profunda ca aliatii, americanii si englezii, pecetluisera demult soarta Romaniei, neinterevenind sa reinstaureze democratia.

Logodna si casatoria cu regina Ana.

Abdicarea ilegala:

„Acest act mi-a fost impus cu forţa de un Guvern instalat şi menţinut la putere de o ţară străină, un Guvern total nereprezentativ pentru voinţa poporului romîn.[…] În aceste condiţii, nu mă consider obligat în niun fel de acest act care mi-a fost impus. Cu neclintită credinţă în viitorul nostru, animat de acelaşi devotament şi dorinţă de a munci, voi continua să servesc poporul romîn, de care destinul meu este legat inexorabil“ (declaratie oficiala la Londra, la Hotel Claridge’s, la 4 aprilie 1948)

Plecarea din tara, cu hainele de pe ei si doua tablouri mici de El Greco care apartinusera lui Carol I. Se povesteste ca soldatii taiasera si fructele din fructiera in doua, ca sa fie siguri ca nu e ascuns nimic in ele. Plecarea de la palat s-a facut cu 6 sau mai multe masini, tocmai pentru a da impresia ca “regele a plecat cu tablouri si bogatii”. O inscenare.

Exilul, cu mutari repetate intre Marea Britanie, Florenta (unde se stabilise regina Elena) si Elvetia. Slujbele: pilot de incercari pentru o fabrica de instrumentatie de zbor, fabricant de cutii negre pentru caile ferate, mecanic, fermier de gaini si cultivator de legume, broker in New York.

Nasterea celor 5 fete.

Incercarea, fara succes, de a coagula un exil romanesc puternic (“Comitetului National Roman”): acolo unde se strangeau 5 romani, mai devreme sau mai tarziu se certau si infiintau doua grupuri. Sounds familiar?

Revolutia din ’89 (nota: mesajele din exil ale regelui, la Europa Libera).

Refuzul lui Iliescu, ianuarie 1990, de a-i permite regelui sa vina in tara, in vizite particulare, nu politice.

25 aprilie 1992, prima vizita in Romania, de Paste.

1992-1996 – Regelui i se interzice sistematic sa revina in tara (de amintit: in 11 octombrie 1994  PDSR a solicitat, în plenul Camerei Deputaţilor, declararea Regelui Mihai “persona non grata” pe teritoriul României).

Redeschiderea, de catre guvernul iliescian, a procesului referitor la “cele 42 de tablouri apartinand statului roman”. Procesul a fost castigat de rege. Sau pierdut de guvern, ma rog.

Recapatarea cetateniei romane, 1997. Vizita in Romania.

Lobbyul puternic facut de rege pentru primirea Romaniei in NATO.

Cartea se incheie in 2004, taman cand “carismaticul” capitan de nava Basescu il invinsese pe Nastase, la alegerile prezidentiale.

Citind cartea asta mi-am dat seama de o chestie. Vinovat de destinul Romaniei, de atunci si de acum, nu este nici Burebista, nici decebal, nici Stefan cel Mare, nici Ceausescu, nici Iliescu, nici comunistii, nici rusii, americanii sau englezii.

De vina este numai “bravul” popor roman. Care atunci cand vrea nu poate, atunci cand poate nu stie, atunci cand stie nu are chef si atunci cand are chef nu intelege. Daca zana buna ar vrea sa faca un unic-dar-imens pustiu de bine poporului roman, ar trebui doar sa-i injecteze o doza sanatoasa de solidaritate. Si romanii ar manca muntii.

***

Asta e a doua recenzie scrisa pentru campania V*ALL*untar.

Recenzie profesionista (by Miru, 11 ani)

Comentariile aduc puncte suplimentare!

Cartea Jim Nasturel si Lukas, mecanicul de locomotiva de Michael Ende.

Jim Năsturel şi Luckas , mecanicul de locomotivă este o carte plină amuzament si aventuri.  Cu fiecare rand citit, creste dorinta de a fi acolo, in locomotiva Emma, in Cetatea Dragonilor, in Mandala alaturi de Ping Pong si, bineinteles, alaturi de printesa Li Si, pe care au rapit-o niste dragoni nesuferiti care mai erau si profesori rai, pe deasupra.

Cela mai importante personaje, care au facut ca povestea sa prinda viata sunt:

Lukas, mecanicul de locomotivă-şef, mereu apropiat de locomotiva sa

Locomotiva Emma, batrana, iute si de nadejde

Jim Nasturel, viitor mecanic de locomotiva

Printesa Li Si, datorita careia Jim ajunge print

Doamna Mahlzahn, datorită căreia Jim ajunge în Lummerland

Cea mai frumoasă si interesanta parte este, pentru mine, cea in care lui Jim Nasturel i se indeplineste dorinta si devine stapanul propriei sale locomotive, cu numele Molly, copilul Emmei.

Recomand aceasta carte oricui, pentru ca este plina de viata, haioasa si interesanta.

Recenzie scrisa pentru campania V*ALL*untar.

Recenzie amatoare (by Madelin)

Comentariile imi aduc puncte, asa ca-comentati, comentati, comentati!!!

V-am povestit despre campania V*ALL*untar, care dureaza pana in 16 martie 23 martie, anul curente.

Pe scurt: ai un blog, ceri o carte (care-ti ramane tie), o cetesti, faci o recenzie iar “pentru fiecare post scris, echipa ALL va lucra 15 minute voluntar pentru un centru ales de bloggeri (Centrele vor fi alese de către primii trei bloggeri ce vor aduna cele mai multe minute). Pentru fiecare comentariu referitor la carte şi la campanie se mai adaugă încă 3 minute de voluntariat.

Eu am cerut cartea Jim Nasturel si Lukas, mecanicul de locomotiva de Michael Ende.

Michael Ende, bineinteles, in amintirea povestii nesfarsite si a lui Momo.

Preambul cu informatii din Capitulul 28 al cartii:

Michael Ende s-a nascut in Garmisch-Partenkirchen, Germania. Este absolvent al unei scoli de actori, in Munchen. Devine critic de film, la Radiodifuziunea bavareza. S-a apucat de scris povesti in urma unei calatorii in Palermo, cand a vazut pe strazile orasului ca povestitorii ambulanti pot face nemuritoare o poveste scrisa acum sute de ani. In anul 1924 1977, invitat de Iordan Chimet, Michael Ende trimite povesti si schite pentru Antologia inocentei. Intre cei doi se incheaga o lunga prietenie epistolara. Poveste fara sfarsit, aparuta in 1979, capata o faima mondiala; in Germania se naste chiar o dezbatere apriga intre cei ce doreau studiul acesteia in scoli si biserica, care o considera pagana. Filmul Poveste fara sfarsit ii pare scriitorului un kitch monstruos si un produs strict comercial, Michael Ende cerand retragerea numelui sau de pe generic. Ende a scris si fabule muzicale, ca de exemplu Tranquilla Trampeltreu sau Testoasa cea Staruitoare. A fost casatorit cu o actrita cu care a locuit, in Italia, in Casa Liocorno (Casa Unicornului), langa Roma. Dupa moartea primei sotii, s-a recasatorit cu traducatoarea japoneza a romanelor sale.

***

Povestea lui Lukas si a lui Jim incepe in tara-insula Lummerland. Aceasta tara este formata dintr-o insula minuscula, un mecanic de locomotiva (Lukas) si locomotiva sa (Emma), un rege (Alfons al XII-lea fara un sfert), care vorbeste tot timpul la telefonul regal si doi supusi: doamna Waas care face cea mai buna inghetata de capsuni din lume si domnul Armel, care se indeletniceste cu plimbatul zilnic in joben si baston.

Intr-o buna zi, vaporul postal aduce un pachet misterios in care se afla un bebelus negru, Jim. Porecla Nasturel ii vine de la peticul cu nasture pe care i l-a croit doamna Waas ca sa nu i se mai tot rupa pantalonasii in fund (Jim se cam indeletnicea cu datul de-a dura pe stancile insulei). Mai tarziu se va dovedi ca postasul gresise adresa, pachetul fiind de fapt trimis la Kummerland, strada Veche, 13.

Pentru ca insula nu-i mai incapea pe toti, Lukas, Emma si Jim au plecat in lume larga. Deoarece probabel ca era magica, locomotiva putea sa mearga chiar si fara sine (daca tinea drumul drept-drept) si chiar sa pluteasca ca un vapor, daca era calafatuita bine. Lukas si Jim au ajuns, pe calea apelor, in tara Mandala, o tara cu oameni galbeni si cu ochii piezis, foarte curati si foarte destepti. Chiar si bebelusii erau cu mult mai isteti ca in alte locuri, putand sa fie chiar Mari Bonzi. Asta bineinteles numai dupa ce trecea Jau, Ora Greierului, adica ora la care toti bebelusii isi primeau biberoanele si tot bineinteles dupa un somn zdravan. In Mandala domnea imparatul Pung Ging, cel care era tare suparat pentru ca dragonii din tara Kummerland ii rapisera fetita, pe printesa Li Si.

Lukas si Jim pleaca in cautarea printesei, cu sandvisuri si un termos auriu plin cu cei fierbinte.

Drumul lor trece prin Padurea Celor o Mie de Minunatii, in care fluturii sunt mari cat roata unei umbele de plaja, pe pamant se tarasc broaste testoase uriase si mustacioase, serpii au cate un cap la fiecare capat, iar veveritele sunt vargate si pot zbura cu ajutorul urechilor neobisnuit de mari.

Apoi trec prin Valea Amurgului, in care ecoul se amplifica de milioane de ori; noroc ca Lukas stie o groaza de secrete gospodaresti, el confectionand la iuteala neste dopuri de urechi din ceara de albine framantata intre degete.

Apoi trec prin desertul Capatul Lumii, in care apar vulturi plesuvi iar Emma sufera o operatie delicata de schimbare a pistonului (reusita datorita curajului micului Jim, care se scufunda in tenderul locomotivei, plin cu apa, pentru a recupera un surub nazuros). Prin desert le joaca multe feste Fata Morgana, schimband orele de rasarit ale soarelui, dubland-o pe locomotiva Emma, facandu-i pe baeti sa vada tot felul de nastrusnicii: corabii plutind pe nisip, mori de vant plutind pe spinarea unor elefanti, o jumatate de roata-de-calusei zburdandu-se in valurile unei mari, biserici cu turlele infipte in nisip, castele cu susul in jos, palmieri vorbitori, vaci pascand in nori, o padure formata din corturi de indieni, nordul cand la vest, cand la est si chiar insula lor draga, Lummerland. Pesemne ca toate se oglindeau in aerul care vibra de caldura.

In desert, pe inserate, cand pierea efectul Fetelor Morgane, s-au intalnit cu Uriasul Parelnic, pre nume Tur Tur, adica cu un om care parea urias de la departare si devenea normal daca te apropiai de el (adica invers de cum vezi in mod normal, cand cineva se indeparteaza sau apropie de tine). Domnul Tur Tur i-a dus pe calatori in oaza sa si i-a invatat cum sa treaca de Taramul Negrelor Stanci, unde e o bezna ca in fundul iadului. Noroc ca in ultima zi de haladuire prin intuneric a inceput sa ninga, iar zapada a acoperit stancile negre care astfel nu au mai putut absorbi toata lumina.

Apoi cei doi au strabatut Tara celor o Mie de Vulcani, unde au aprins micutul vulcan al unui semi-dragon hipopotam care, drept rasplata, le-a arata intrarea in Kummerland, Tara Dragonilor Adevarati, din aceia necorciti cu mamifere banale. In Kummerland, pe Strada Veche , numarul 13, au gasit-o pe printesa Li Si la scoala doamnei Mahlzahn, alaturi de alti copii rapiti de la casele lor. Intre noi fie vorba, doamna Mahlzahn era o profa naspa si infernala, fara pic de tact sau rabdare cu micii elevi. Unde mai pui ca printesa Li Si, fiind mandaleza, stia sa ceteasca si tabla inmultirii cu 7 inca din scutece.

Lukas si Jim au salvat toti copiii si au descoperit, pe un rau, un drum mult mai scurt inapoi in Mandala. In Kummerland, Jim afla ca toti copiii, inclusiv el, fusesera rapiti de Banda celor 13 Pirati si vanduti pe rom de 90 de grade dragonului Profesoara.

Povestea se termina cu bine, cu ducerea tutoror copchiilor pe la tarile lor, cu pescuirea unei Insule Ratacitoare, numai buna de a fi priponita langa Lummerland (ba chiar denumita Noua Lummerland, regele Alfons devenind rege al Statelor Unite ale Lummerlandei si Noii Lummerland), cu o mare petrecere de logodna pentru Jim si Li Si (dar numai dupa ce Jim Nasturel a jurat solemn ca o sa merga la scoala sa invete buchiile si socotitul), cu parafarea unui tratat de prietenie (inclusiv prin instalarea unei linii telefonice directe) intre cei doi regi si cu nasterea de catre locomotiva Emma a unei locomotive-bebelus, numa’ buna sa o conduca Jim, ca tot aflase toate tainele meseriei de la Lukas.

Si am incalecat pe o sa si v-am spus povestea mea!

Recenzie scrisa pentru campania V*ALL*untar.

Ce iaste blogul si cu ce se mananca el

(o interpretare personala)

(preambul: iete ce scria The New Yorker back in 2000)

Imboldul acestui exercitiu a venit la comentariul 297, al meu, din Dulcea Mahala:

<blockquote>Am cautat de curiozitate pe net toate blogurile alea pomenite in filmulet (http://www.trilulilu.ro/Blegoo/ede345793cd1cc). Desi se lauda care mai de care (cel mai citit, cel mai misto, cel mai comentat, cel mai premiat si alte marchetisme deastea), doar Tolontan are comentarii care depasesc suta. (Nota personala, sa sa stie: alea nu sunt bloguri, sunt site-uri cu scop si durata)</blockquote>

Sa pornim de la definitii:

A weblog is a hierarchy of text, images, media objects and data, arranged chronologically, that can be viewed in an HTML browser (sursa)

Prea simplist. Ca in bancul ala cu: apropo, da’ internet ai?

A blog is often a mixture of what is happening in a person’s life and what is happening on the Web, a kind of hybrid diary/guide site (sursa)

Deci o colectie de sfaturi si intamplari din lume si veatza? Nup.

A weblog, or simply a blog, is a website which contains periodic, reverse chronologically ordered posts on a common webpage. […]. Individual posts (which taken together are the blog or weblog) either share a particular theme, or a single or small group of authors (sursa)

Deci un timeliner personalizat? Sau un mini-forum specializat? Nup.

A personal Web site that provides updated headlines and news articles of other sites that are of interest to the user, also may include journal entries, commentaries and recommendations compiled by the user (sursa)

Nup. Io la astea le spun site-uri cu scop si durata.

A weblog is a journal that is frequently updated and intended for general public consumption. Blogs generally represent the personality of the author or the Web site (sursa: blogger forum)

Nup. Nu e deloc intentionat pentru ceva, altminteri e iar un site cu scop si durata bine conturate.

A Web page that serves as a publicly accessible personal journal for an individual. Typically updated daily, blogs often reflect the personality of the author (sursa)

Nup. Exista si bloguri care sunt accesibile doar unui numar limitat de persoane. Sau privatizate total.

O definitie la misto cu care tind sa fiu de acord, in extremis, e asta:

A meandering, blatantly uninteresting online diary that gives the author the illusion that people are interested in their stupid, pathetic life (sursa)

Sau o definitie serioasa cu care sunt accord:

I don’t care,” e-mails Jeff Jarvis, the veteran print journalist and prominent blogger behind BuzzMachine. “There is no need to define ‘blog.’ […]. A blog is merely a tool that lets you do anything from change the world to share your shopping list. People will use it however they wish. […] ” (sursa)

Am fost un pic curioasa sa aflu un pic de istorie a blogurilor.

Cine e tatal si mama bloggingului?

Daca cetesti si aici sau aici, afli ca primul blog international a fost scris prin 1994.

Altii zic ca sanchi, nu exista asa ceva ca primul blog ever.

Altii glumex cum ca primul blogger ar fi Samuel Pepys. Sau Mark Twain.

M-am uitat la blogurile pe care “istoricii” internetului le declara pioniere:

Justin Hall

Dave Winer

Jorn Barger (Barger, a programmer, futurist and James Joyce scholar, is not afraid to say, indeed, he’s the guy who invented the term “Web log”)

Peter Merholz

Si nu, nu e nici unul blog. Sunt colectii de whatever.

Poate doar Carolyn’s Diary sa semene.

In Romania, Iulian Comanescu, de ex, a facut prin 2007 ceva munca de cercetare pe blogul propriu si apoi in Dilema.

Si concluzia ar fi ca primul articol de blog romanesc a aparut pe 16 septembrie 2001 la Troniu.

Au mai fost mentionate si doua bloguri de muntomani:

jurnal de munte (insemnarea din ’89 nu a fost facuta, de fapt, in ’89 ci mai tarziu. Se pare ca dupa ’99)

zile si nopti pe munte

Bineinteles ca si in Romanica fac unii misto.

S-a mentionat si jurnalul online al Magdalenei Donea, din 1994, care scria de la Chicago  (cineva, pe un forum strainez, comenta despre jurnalul Magdalenei ca “there was a chronology, there were tidbit insights and personal revelations, all fleshed out with quotidian detail (e.g., “I am listening to…”).

Primul chinez cu blog, inceput in 2002, Isaac Mao, zice: ‘Blogs encourage young people to become more individual

Concluzia (mea):

Ca un blog sa fie blog trebuie sa fie jurnal personal. Nu site profesionist, nu colectie de lincuri, nu colectie de citate, nu colectie de sfaturi.

Ca un blog sa fie blog trebuie sa fie actualizat suficient de des, sa contina subiecte din cele mai diverse, atinse de tusa autorului, interpretari, ganduri, panseuri, banalitati cotidiene sau filozofii adanci.

Ca un blog sa fie blog nu trebuie sa fie neaparat comentat, desi comentariile cu miez ii subliniaza valoarea (valoarea intrinseca, nu absoluta).

Ca un blog sa fie blog trebuie sa se si auto-cenzureze cumva. Nu poti scrie in public banalitati crase, mizerii, insulte; desi teoretic e spatiul tau. Nu ar trebui sa oferi detalii imunde din veatza ta. Nu ar trebui sa delirezi liric sau psihic. Exista si in jurnalistica literara aceste deosebiri fine. Una e jurnalul publicabil, si tinut expre asa, si alta e caietul cu coperti albastre in care scrii numai pentru a te reciti tu, candva. Sau urmasii tai, din intamplare, urcand in podul cu vechituri.

Leapsa antica

Onoram leapsa Domnului Doctor. Incercand sa ajutam o pseudo-anticareasa sa devina super-anticareasa.

Ce nu ar trebui sa lipseasca dintr-un anticariat visator.

1) Pendule si ceasuri cu cuc

2) Cutii din lemn, pentru tutun (evential pictate)

3) Instrumente de navigatie (sextant, busola, girocopmpas, astrolab, luneta)

BONUS

Pentru ca e un anticariat cu carti, trebuie sa fie lumina. Nu praf. Nu soareci. Nu paiangi. Poate un motan calduros, o veverita tomnateca si un cuplu de papagali vorbitori.

Sa miroasa a frunze de trandafir presate, levantica si macese.

Veioze discrete.

Balansoare bune de stat in ele la cetit.

Guri de soba.

Eventual o mansarda (adica acoperis inclinat si ferestre mari).

Atmosfera colorata nu mohorata.

Jucausa nu nostalgica.

Decor discret, lasand cartile sa-si arate fie miezul palpitand, fie cotoarele chitinoase, dupa caz.

Ceai in cesti turcoaz.

Turta dulce.

Ochelari si lupe, pe mese.

PS

Am uitat, leapsa merge la cine vrea sa raspunza care ar fi 3 obecte pe care si le-ar dori de musai intr-un anticariat.

Printzipuri de veatza

Prin blogoparalelipiped a inceput de muuult de tot. Leapsa cu principiile. Dintre toate alea citite, am retinut-o pe asta:

“Be really good to your family and/or friends. You never know when you are going to need them to empty your bedpan” (Fii foarte dragut cu familia si/sau prietenii pentru ca nu stii niciodata cand vei avea nevoie de ei sa-ti goleasca plosca)

Deci carevasazica.

Ale mele (nu ca io le-as respecta tuentiforsevan):

1) Urmeaza-ti intotdeauna primul instinct / impuls.

2) Spala-te pe maini si pe dinti mai des decat ai crede ca trebuie.

3) Daca nu stii despre ce e vorba in propozitie, taci. Daca stii despre ce e vorba in propozitie, mai bine taci.

4) Nu intra in conflicte verbale cu copchiii atuncea cand esti nervos. Nici cand sunt ei nervosi.

5) Daca mergi la drum de noapte or drum lung cu masina si nu conduci tu ci stai pe scaunul “mortului”, nu pune cornul in perna (ma rog, tetiera) . Tine-l de vorba pe sofer, ca si iel e om.

6) Nu comanda la carciuma bucate pe care le poti manca si acasa (piure-gen).

7) Nu comanda la carciuma bucate exotice despre care n-ai auzit niciodata, penca ori faci toxiinfectie, ori (te) faci de cacao.

8.) Intreaba-te mai des: “oare cum se vede situatia asta de pe Marte? Dar peste 2 zile?”

9) Nu rata nici o ocazie de a face pipi. Nu se stie cand te mai intalnesti cu ea (zise sfatos vezica slaba!)

10) “Sa hi puturos dar sa hi consecvent econom!” (asta e invatatura de la un nene pe care l-a cunoscut mama)

11) Educa-ti si infrange-ti timiditatea de mic. Nu foloseste la nimic. Nici samtzul ridicolului. Ba dimpotriva.

12) Smile! It confuses people! (p’asta o stiu de la Kerb)

13) Nu te enerva! (nu te enerva de zece ori). Trage aer in pept si numara pana la 13.

BONUS

Nu o lua personal. Nici macar atuncea cand e personal.

Mesaj peste ape

Am primit de la Degetica o leapsa ce-mi suna preacunoscut-afectiv. Ce as scrie eu intr-un mesaj in sticla?

Lunea este adormita, cu ochii lipiti, cu capul plin de visele noptilor care deja s-au intamplat Sambata si Duminica. Atuncea as scrie semeseuri: “Dak ma auzi, esti OK? BTW, no 10x-uri 4U. For silence I mean. BRB. Whatever!”

Martea este otzarata, cu vocea pitzigaiata, cu nervii intinsi ca sarmele de telegraf pe care se dau hutza randunelele. Atuncea as scrie scrisori parfumate pe hartie roz si folosesc expresii desuete, ca sa o intimidez. Marturisesc ca alteori scriu mesaje furioase pe hartie de orez si le dau drumul la vale.

Miercurea e joviala ca un gurmand care bea ceai Earl Grey, fumeaza pipa cu tutun aromat si vizioneaza filme alb-negru cu Fred si Ginger. Atuncea as scrie scrisori-fluviu, despre ghitare rosii, arlechini de plush si curti interioare. In scrisori impachetez intotdeauna cate ceva: fire de cimbrisor de munte, cartoane colorate pe care scriu IheartU, petale de levantica, cioburi de cochilii spiralate si pietre in forma de inima.

Joia e frivola. Isi frizeaza buclele aramii, isi rimeleaza genele lungi de sub ochii verzi, isi pune o rochie cu buline galbene, ia umbrelutza in dungi colorate si Ipod-ul cu muzici, in causul urechilor. Si pleaca sa hraneasca vrabiile. Atuncea as scrie post-ituri in forma de bule ganditoare, multicolorate, pe care mai mult desenez fete zambitoare decat exprim vreo idee coerenta.

Vinerea e jucausa. Ca o fetita care a primit in dar o minge elastica si o papusa bruneta cu funde fucsia. Atuncea as scrie carti postale intr-o dunga la care atasez gadgeturi muzicale si zbanghii: trompete care te stropesc pe nas, baloane care se sparg cu zgomot de explozie, flori de tafta care miros a pizza si a gogosi pripite.

Sambata e lenesa. Se tolaneste pe divan ca o curtezana venetziana cu bucle roscate si pistrui. Ca o pisica gri fuior care toarce pe fotoliul de la soba. Ca o dupa amiaza de vara torida, cand incepe sa adie briza racoroasa si sarata. Atuncea as trimite vederi gata scrise, cu mesaje codificate in limba Mesei Rotunde.

Duminica e grava ca o cantareata de opera de 40 de kilograme care a facut pneumonie in avionul care o aducea din Alaska, de la ultimul concert dintre ghetzuri. Si acuma tuseste uscat in batista mototolita. Asa ca Duminica as scrie telexuri si cablograme in care, de obicei, solicit atentie.

Leapsa muiereasca

Primita de la Forevergreen. Pornita de la Evergreen.

Tema: doamnele dedica o poezea ‘partii frumoase’ a blogosferei sh-apoi lipesc o poza subsemnata fenomenala (pe intreg sau pe parti)

1) Dedicatia 1

Toamna cu luna – Mircea Cartarescu

Toamna cu luna
când porti peste pulover o niciodata captusita cu totdeauna
cand stii ca ai mai iubit si ai sa mai iubesti
printre taxiurile nefiresti.

Toamna cu luna
când cabinele de telefon scânteiază
când ştii că nimic nu durează
când până şi vitrinele graseiază
şi vocea le tremură, şi serviciile de porţelan se fac zob.

Toamna de sticlă
când magnetofoanele se fac zob
când mixerele de plastic pălesc
când aspiratorul asudă rece
când trusa de şurubelniţe hohoteşte
când maşina de spălat cu ochiul rotund
şi coniacul cu patru stele
se-ngălbenesc şi cad de pe ramura minţii mele
şi toamna de vermut se crede tânără uneori…

Noi n-o să mai ţinem unul la altul.
N-o să ne mai facă plăcere să ne vedem feţele, râsetul.
Noi n-o să ne căsătorim,
n-o să avem copii
şi n-o să îmbătrânim împreună.
Mi-e aşa de clar lucrul asta acum.
Iar vieţile noastre n-or să fie îndelungate
ci scurte, haotice.
Zi, noapte, zi, noapte, zi, noapte
august, decembrie, aprilie…

Toamna cu luna
aş vrea atât de tare să fim acum împreună
să privim vitrinele împreună
să numărăm taxiurile împreună
şi să ne ningă frunzele-ngălbenite.

2) Dedicatia 2

Just girls – Mark Ryden (click)

3) Eu, fabuloasa

Ca sa nu ma acuze masculinii de partinire, am lipit sh-o poza cu doi fabulosi

Detalii:

* chitara Fender

* jam session Santana

* outfits: Plostina Vintage Rack

PS

Cine mai pofteste, cine mai serveste?

Maruntele incantari a la Patagoria

Leapsa de mici placeri (am gasit si o colectie)

Fix 73 de hedonisme, ordinea nu are relevantza.

1. Ghindele

2. Evantaiele

3. Cuvintele: solipsism, palimpsest, impaciuitoare, malegria, girueta

4. Pentimenti

5. Tatii de fete

6. Rulotele

7. Tufele de liliac inflorit

8. Limba portugheza

9. Curcubeele duble ba chiar si cele simple

10. Fierul forjat

11. Pietrele neregulate

12. Ciresele, piersicile, pepenele galben, perele, zeama de fructe pe barbie

13. Trandafirii agatatori, freziile, florile salbatice (maci, albastrele, trei-frati-patati, clopotzei, sunatoare, sanziene, cimbrisor)

14. Salciile

15. Starea lichida

16. Melcii si bufnitzele

17. Copacii si tufele cu bobitze rosii

18. Fucsia, cenusa de trandafir, rosu visina, coraille, turcoaz, verde ud, verde pal, verde electric, verde stinns, verde viu, verde

19. Marilyn Monroe slash Sean Connery

20. Insulele cu cascade si cu far

21. Baloanele de sapun, baloanele cu heliu, montgolfierele

22. Iarba

23. Ploaia

24. Descultzatul

25. Prispele

26. Gurmandia: ardeii copti, sfecla rosie, fructe de mare, peste, mamaliga, ciocolata, fistic, branza, scortizsoara, piperul

27. Cantecul greierilor

28. Gonitul fluturilor cu lumixul

29. Soparlele verzi care stau la soare pe pietre

30. Ochii albastri barbosi

31. Dolcefarnientele

32. Cafeaua

33. Foile de hartie scrise marunt

34. Bulinele, pliseurile, jupoanele dantelate, esharfele

35. Balciurile, caluseii, lantzurile

36. Podurile (shalea peste ape, shalea din case)

37. Pesterile

38. Puii de orice, creca si puii de rama

39. Padurile

40. Gugulutzele

41. Cocktailurile, lichiorurile, ginurile tonice, salitosurile, berile cu lamaie

42. Cabanele

43. Stilourile cu penitza si cerneala

44. Gradinile sau ghivecele cu ierburi aromate

45. Marea, marea, marea…

46. Facerea de dragoste nu de razboi

47. Palariile cu forme ciudate

48. Bijuurile din sticla de Murano

49. Intalnirile cu prietenii pafara

50. Concertele

51. Mesele mari de sarbatoare in familie

 

52. Plostina, cu toate noroaiele ei cu tot

53. Muzicile intamplatoare – Pink Martini

54. Preludiile (si-si)

55. Somnul si rasul copchiilor (nu numa’ ai mei)

56. Scarpinatul pe spate, masajul de relaxare, spalatul pe cap – altzii mie

57. Neimportantele, neinsemnarile, maruntele

58. Stelele observate cu telescoape

59. Intelighentzia nepretentzioasa

60. Hai-huiul pe coclauri

61. Dansul (chiar si pe scaunul rotitor)

62. Regele Arthur and company except Lancelot

63. Inaltzimile, stancoasele

64. Sa-mi pice fisa repede

65. Zambetele-lacrimile

66. Comediile romantice

67. Umorul in orice cantitate, rasul cu gura pana la urechi

68. Umbrelele colorate

69. Datul in balansoar

70.  Banii marunti gasiti pe jos

71. Fabulatul

72. Visatul cu ochii deschisi sub dus

73. Cornisele, curtile interioare, ferestrele ovale, gradinile salbatice, ferestrele acolada, portile, pasajele, caramida, mansardele

Cu lanterna sub patura

O leapsa “cititoare”, de la Rontziki.

1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

Nici, nici. Folosesc creioane, agrafe de par, bilete de tramvai ori metrou, telecomanda de la teveu ori de la aer, frunze, betze, invelitoare de bomboane indoite, alte carti, scobitori nefolosite.

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă “da” care a fost aceasta?

De obicei imi cumpar singura carti. Mama imi mai face cadou carti. Myreya imi cumpara carti motivationale sau chick-lit. Dar ultima-ultima carte primita cadou a fost pentru Miru. Zana Norilor de Andreea Mihaela Stan (cu autograf de la autoare!). Ultima carte cumparata de mine este o carte colectiva, London, edited by Heather Reyes and introduced by Peter Watts.

3. Citiţi în baie?

Nup. Nu am putut niciodata sa cetesc in baia cu spuma, pe buda sau intinsa in pat.

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă “da” care ar fi fost aceasta?

Oh, am mai multe pe lista. O carte fantasy. Un roman medieval de dragoste, cu ravase. O carte enigmatica. O carte usoara, de vara.

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?

Nu prea inteleg intrebarea. E vorba de edituri? sau de gen?

6. Care este cartea preferată?

Nu am o carte preferata. In schimb am biblioteci preferate, pana si alea pe care le proiectez in imaginatie, pentru casa mea de retragere, dintr-un loc cu mult soare.

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?

Tot timpul recitesc. Asta poate fi un defect uneori, ca nu ma lasa sa ma apropii de necunoscut.

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?

Imi plac intalnirile cu oameni, in orice imprejurare. De spus nu le-as spune nimic, sunt banala la intalnirile face-to-face.

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?

Nu prea. Pentru ca sunt o mediocra, n-as putea face o analiza critica profesionista unei carti. Iar despre sentimentele intime iscate de lecturi iar nu pot sa vorbesc, sunt prea… intime. Nici macar povestea ori actiunea dintr-o carte nu pot sa le desir, nus de ce.

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?

Cartile ma aleg pe mine si nu eu pe ele.

11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?

Nu exista asa ceva. Pana si alaturarea cuvintelor “obligatoriu” si “lectura” suna, nu stiu… obscen. Desi nu-mi imaginez sa existe un om care nu a cetit povesti.

12. Care este locul preferat pentru lectură?

Un fotoliu extraordinar de foarte confortabil, cu lumina buna, pe un balcon, intr-o gradina.  Aceste locuri doar mi le imaginez, de cetit citesc pe unde imi este la indemana, pe fotoliu, pe canapea sau la birou. Sau in pat, dar asezata in fund.

13. Când citiţi, ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?

In liniste profunda. Altminterea se rupe firul. Asta e un dezavantaj net pentru posibilele mele lecturi. De prea putine ori e liniste in jurul nostru.

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?

Am o colectie intreaga de carti electronice dar nu am reusit sa cetesc nici una pana la sfarsit. A, ba da, Luna Betiluna si Dora Minodora.

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?

Nu conteaza. A fost o vreme, in liceu, cand faceam schimb de carti cu vecina de palier si prietena mea, A. Asa am cetit noi doo doo biblioteci. Plus ca ea imi inapoia cartile invelite in copertzi transparente, mama ei lucra la o sectie de plastice.

16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?

Un vis trait cu simturile deschise. O calatorie departe de mine. Un ceva binecuvantat.

Casnice si neferoase

Omagiu rimelarilor domnului Serban Foarta (care se cetesc sau se ceteau cu dileme)

***

Pestele se unduieste

Sau in coral se piteste

Serafina sta pe muteste

Cotoiul toarce batraneste

Sau uiscas cerseste

Pe geam vrabii priveste

(atunci cand nu somneste)

Graul nu creste

o fi tratat ( regeste?)

Mihu leneveste

Sau ceteste

Sau iubeste

Miru deseneste

(animat, daca nu pictureste)

Hanamontaneste

Clopotzeste

Sau bebelusi hraneste

(de plastic, fireste)

Tatal surubareste

Sau sefeceteste

Sau socoteste

Sau game-uieste

Maria papusa carcoteste

Ca de cand Miru bebeluseste

Ea se plictiseste

Tapirul bineinteles tapireste

Madelin

Se vaccineaza porceste

Fara de har gateste

(nu ‘se’, ci cuptoreste)

Calca rufe tovaraseste

Uneori se veseleste

Alteori se (in)tristeste

Inca (mai) inter-galacticeste

Desi anul se sfarseste

In vis aiureste

Ar pleca tiganeste

(in gand, lumeste)

Si se gandeste

In dodii.

PS

London. Any tips, please?

Life is short so draw a giraffe

Asa cum va spuneam aici, un baiat din Norvegia strange girafe. Girafe desenate, pictate, modelate din lut, plastilina sau paine, imaginate din cutii de bere sau agrafe de birou, din frunze sau creioane, din felii de portocala sau nasturi, din boabe de fasole sau monede de 1 leu.

Conditia este ca girafele sa nu fie create pe computer (sau pe un device complementar).  Nu se accepta nici fotografii de girafe la Zoo si nici girafe de plus cumparate de la magazinul de jucarii.  Trebuie sa fie creatii personale, folosind orice arta si materie prima gasite la indemana.

Se fotografiaza sau scaneaza creatia si se incarca direct in site-ul baiatului.
http://www.olahelland.net/giraffes/

Sau se trimite pe email la:
onemilliongiraffes@gmail.com

Sau se trimet prin posta normala la:

Ola Giraffe Helland
Jaergata 13
4012 Stavanger
Norway

Citeste si da mai departe!

Noi am trimis deja un desen cu 3 girafe (se numara toate girafele dintr-o creatie). Si a si aparut pe site. A aparut si girafa cu multe capete de la Windwhisperer (One small remark: Tudor WAS 6 years old, back in the eities)

Girafe din Romania

Multi-giraffe

Intrebari existentiale

Tot cetind io cum e cu impanatul si cu ciumpercile scazatoare, am observat cam tarziu ca am de dat socoteala la o leapsa (nus de ce la mine nu merg pingback-urile sau alertele alea de lincuire, ori cum le-o mai zice).

Asadar:

1. De ce cuvantul abreviere e asa de lung?

Ma consolez cu gandul ca abbreviation e si mai lung. Si prescurtare la fel, asta e. Si scurtatura. Si minimum. Cred ca cei care le-au inventat nu aveau alta incarcare si trebuiau sa-si justifice si ei munca, intr-un fel sau altul.

2. De ce pentru a opri Windows trebuie sa dai clic pe START?

Ca sa induci dusmanul in eroare. Dusmanul linucs, of course.

3. De ce nu exista hrana pentru pisici cu aroma de soarece?

Pentru ca nu s-a inventat inca soia cu aroma de borta.

Raspuns secund (Golden Globe pentru Tapirul, ca m-am inecatcucafiaua cand am cetit, noroc ca era rece):

Pentru ca pisicile cu aroma de soarece sunt mai rare.

4. De ce aeroportul se numeste terminal?

Pentru ca “incepal” era incorect politic.

5. De ce se spala prosoapele de baie? ( Cand te stergi se presupune ca esti curat, nu?).

Ca sa dai satisfactie spalatoresei ateniene.

6. De ce pilotii kamikaze poarta casca?

Asta e simplu. Pentru ca sa nu le zboare gandul in alta parte.

7. De ce pentru “separati” se foloseste un singur cuvant in timp ce pentru “cu totii” se alatura doua cuvinte?

De fapt pentru “cu totii” ar trebui sa se foloseasca de la 3 in sus. Separatii oricum sunt mai liberi, ca electronii.

8. De ce nu poti arunca un bumerang?

Pentru ca a fost inventat in Australia. Acolo totul e cu capul in jos, cazutul e de de fapt salt si mai exista si cangurii.

9. Ce voia sa faca omul cand a descoperit ca vaca da lapte?

Cred ca se plictisea si voia sa prinda posturi straine.

10. De ce sucul de lamaie are conservanti iar detergentul de vase contine suc de lamaie natural?

Pentru caconservantii nu fac clabuc. Doar bule.

Provocare la intrecere

Cine prepara primul reteta aceasta (peste cu rom rosu) si ma cheama si pe mine sa gust (citeste infulec), castiga o cafea, un ceai, o pizza, un sir de covrigi brasoveni, o inghetata si o imbratisare mare de la mine.

Mie imi place romul in orice (aroma de, nu chiar asa, turmentat), pestele tot in orice, condimentele provensale imi produc reverii iar branza de capra nostalgii, asa ca si prin urmare…

PS
Reteta a fost preparata si este prezentata de Adinuta, prietena noastra din Polonia.

Io tocmai voiam sa o ajutam sa castige un aparat foto si apoi sa o rugam sa ne faca poze blurate si multiple, in fiecare prima duminica a lunilor de primavara 🙂 Unde sa vina si cu pestele in sufertash 🙂

Chiar daca juriul a decis ca ea sa iasa din concurs, intrecerea ramane 🙂

Ce ziceti, se inhama cineva?

Later edit

Pana la urma Adinutz a iesit pe un meritoriu loc 6.  Si a fost si la “Retzeta Zilei”.

Nervuri

Raluca m-a rugat asa de frumos sa spun, politicos, si ce nu-mi place

Chiar aveam in agenda un draft de acum cateva luni care se numea “inervari”.

Ma enerveaza mesele cu firimituri.

Ma enerveaza emailurile nu rupe lantzul norocului si alerta in delta! Gen.

Ma enerveaza sosetele desperecheate.

Ma enerveaza lucrurile si gandurile simetrice.

Ma enerveaza cand se scutura trandafirii.

Ma enerveaza presupunerile degeaba. De fapt presupunerile punct.

Ma enerveaza formele in cerc.

Ma enerveaza teleportarea lipsa.

Ma enerveaza betonul armat.

Ma enerveaza paduchii de salcam.

De fapt pe mine ma enerveaza foarte putine lucruri pe lume.

Uneori ma enerveaza eu.

PS

Nu-mi plac oamenii care scuipa pe jos (da’ aia care scuipa-n sus?).

Nu-mi plac oamenii care fac pipi in ganguri (da’ aia care fac pipi-n porumbishte?).

Nu-mi plac oamenii care arunca pe jos din stat sau din mers totfeluldechestii, cum ar fi papucii scalciatzi, izmenele si linguritzele de inghetzata.

Nu-mi plac oamenii care se lalaie fix in drum si nu ai pe unde sa ii ocolesti.

Nu-mi plac oamenii care nu se spala cu apa si sapun (da’ aia care nu se spala cu sapun si apa?)

Nu-mi plac oamenii aroganti, oamenii siesisuficienti, oamenii isterici, oamenii care barfesc cu rautate, oamenii preablazati, oamenii care te privesc de sus, oamenii obraznici, oamenii care nu te privesc prea des in ochi.

Cum va place?

(later edit: cine sufla praful de pe arhivevechi mai da de una, de alta…)

Oamenii cu radacini. Incolacite tandru in pamantul de sub ei pana cand varfurile degetelor larg intinse dau de izvoarele de ape vii. Cand vorbesc, rasar de sub pamanturi istorii stravechi.

Oamenii aerieni. Cei care merg in salturi si se dau cu capul de nori si isi aduc aminte ca si-au uitat batista dincolo de curcubeu. Cand vorbesc, ploua cu raspunsuri la intrebari nepuse inca.

Oamenii vorbitori. Cu stelele indragostite de cate un pamantean, cu licuricii, cu strumfii, cu pietrele inverzite, cu muschiul de mare, cu algele de creasta, cu semafoarele oarbe de pe Calea Lactee, cu soparlele ori cocobaurele, cu melcii codobelci si cu inserarea.

Oamenii care stiu surade, zambi putin trist, rade cu gura pana la urechi dar fara zgomote dezarticulate. Oamenii care rad pe strada, aiurea-n tramvai, ca Voda prin loboda, verde-n fata, ca vantul si ca gandul, pe nepusa masa, cand ti-e lumea mai draga, degeaba asa, de chichibulimandrichi.

Oamenii care se impiedica si de umbra lor.

Oamenii care pierd trenul, tramvaiul, metroul, avionul, cate o sansa, si nu se impacienteaza, nu bat cu bombeul in pamant, nu fac marunt din buze.

Oamenii care au vise colorate cu bule sau vise negre greu descifrabile.

Oamenii inimosi, oamenii care gesticuleaza amplu cand spun numai lucruri banale, oamenii carora li se lumineaza fatza cand povestesc de copiii lor, chiar daca de atunci au trecut si ani masurati in zeci.

Oamenii care nu stiu pretul la morcovi, kerosen sau platina.

Oamenii care au nota stanga la purtare.

Oamenii care merg cu tine oricand la mare, carora nu le e teama de o baie in noaptea racoroasa, care se intind in nisip si viseaza la scarabei.

Oamenii care nu stiu pe unde sa-si mai puna mainile cand stau in cate o oficiala.

Dar si oamenii atat de firesc eleganti incat, atunci cand vorbesc de la o catedra de-un exemplu, ai zice ca nici nu au maini.

Oamenii care spun buna dimineata voiosi, care merg cu soarele in ochi la pranz, care calca prin baltoace cand ploua, care fac ingeri in zapada cand ninge, care te iau in brate cand fulgera si care desfac o sticla de vin rosu cand tuna prelung.

Oamenii care se imbraca colorat si neasortat dar si oamenii care se imbraca incert.

Oamenii discreti, politicosi, care vin spre tine ca un fum si se indeparteaza ca o parere, care nu trantesc usa cand doarme pisica, care vorbesc in soapta cand e liniste afara.

Oamenii care scrumeaza in palma atuncea cand nu gasesc scrumiera, care-si pun cojile de portocala in buzunar cand nu gasesc cosul de gunoi.

Oamenii care nu mesteca guma chiar daca au mancat mujdei de usturoi cu cartofi prajiti.

Oamenii care danseaza sub dus si canta cand fac omleta.

Oamenii care-si scriu cu pixuri colorate declaratiile de venit si apoi le depun la circa financiara fara regrete.

Oamenii care stiu sa scrie lucruri pe care eu nu le inteleg pe deplin dar care ma pun pe visari si ganduri, oamenii care spun povesti la gura sau fara gura sobei, oameni care-mi pot explica totfeluldechestii.

Oamenii care fumeaza pipa, care poarta bretele mai ales albastre, care poarta cravate cu buline, oamenii care nu-si calca nici apreteaza camasile, desi n-ai zice.

Oamenii miopi sau hipermetropi si care poarta ochelari banali de cand se stiu.

Oamenii cu degete lungi, cu maini frumoase, cu frunte inalta, cu par zburlit, nerasi, incaruntiti chiar de devreme ori de tarziu.

Oamenii timizi, oamenii visatori, oamenii tandri, mai ales oamenii tandri.

Oamenii care ma fac sa zambesc ori sa rad in hohote, oamenii cu care pot vorbi maruntisuri la o limonada si-o bere neagra.

Oamenii care stiu face lucruri cu mainile lor ori cu mintile lor.

Oamenii in pijamale shuchii, oamenii cu palarie de pai, oamenii cu papion, oamenii cu sacou roz, oamenii cu boxeri rosii, oamenii cu mustati in furculitza, oamenii care miros a sapun, oamenii cu pielea arsa de soare, oamenii care hranesc ratzele si vrabiile in parc, oamenii care se soresc pe cate o banca, oamenii care-si dau grabiti parul din ochii ca sa te priveasca adanc, oamenii cu mana in coama unui cal sau pe dupa grumazul unui caine.

Oamenii care asculta blues, rock, folk, indie, lautareshti, sau alte muzici si muzichii si nu se pot abtine sa se batzaie pe scaunul cu rotile, sau sa dea din cap, sau sa pocneasca din degete, sau sa lalaie.

Oamenii geniali, oamenii haiosi, oamenii imprevizibili, oamenii pasnici, oamenii cu nostalgii, oamenii care fac conexiuni (io una nu sunt capabila), oamenii care pleaca hai hui pe coclauri, oamenii care-si iau bilete la concerte si canta live fara voce, oamenii entuziasti, oamenii numai un pic timorati, oamenii increzatori, oamenii crezatori in ceva, oamenii care cetesc in metrou sau pe dig, oamenii care mananca camembert sau brie, oamenii gata de aventura, oamenii inviorati, oamenii somnorosi, oamenii care mananca un mar.

Desi, daca ma gandesc bine-bine, nu prea ma dau in vant dupa oameni. Ca specie.

Si uite asa am raspuns si la leapsa cu placerile

Se egzista un inceput in toate

Leapsa de la Smilla

Care e prima / primul?

Masina pe care am condus-o: una busitoare in parcul de distractii de la Mamaia (mentionez ca eram majora si vaccinata). Intr-o vara de vacanta am condus si tractorul. Tot in vacantele de vara ne plimba vecinul de la 1 cu motocicleta Mobra. Uneori aveam senzatia ca o conduc eu. Carnet n-am.

Calatorie in tara: de la maternitate in cartierul Nord Ploiesti

Calatorie in strainatate: cred ca 2006, Italia Florenta si Torino, Germania Bonn si Franta Belfort

Amintire:

– clara: aveam patru ani, mama lipsise mult de acasa si-mi era dor de ea, tata mi-a spus: azi vine mama acasa cu bebelusul cel nou!, m-a imbracat in rochita cu fluturi, mi-a facut codite cu fundite si am stat asa apretata, in picioare pana mama a intrat pe usa cu un balot mare si albastru in brate. Mi-a aratat. O papusa mai mare. Care nu stia sa vorbeasca, sa mearga, sa se joace. Nu facea nici macar: ma-ma, precum papusa mare si blonda Liliana

– blurata: aveam cred doi ani jumatate-trei, mancam visine asezata intr-o iarba mare-mare

Animal de casa: cotoiul Monalipsu, actualul. A mai fost, un pic, pisoiul siamez cam intr-o ureche, luat de la cumnata colegei de camera de camin. A fost repede calatorit la bunica, la curte, la noi in apartament facuse pipi in toate colturile numai la nisip nu. S-a numit Sonia. O astepta pe bunica sa vina de la piata, cocotzata pe gard, de unde a si fost furata de vreo persoana atrasa de ochii ei albastri.

Bonus cu animale de curte: gascanul Mardare, cainele Cosmos, pisicile tarcate far’ de nume, magarusul Tilica, calutzul Piciu, gaini, curcani, purcel, vacutza

Indragosteala: Catul, da, am povestit deja, ochi albastri. Declar cu mana pe inima: la gradinitza n-am fost indragostita, desi colegul Paul ma tragea de coditze. Nici in scoala generala, desi colegul Tomitza facea misto de claia mea de par tunsa haotic.

Descoperire: cum fac gainile oo. Am urcat in podul cu fan de la Plostina. Am urmarit o gaina furisata si am descopeit cuibarul improvizat la coltul podului. Am pandit cat a picotit gaina roscata si pufoasa. Si am vazt iegzact cum se face oul. Mica mirare. Am intins mana jos in cuibarul sapat in fan si am strans prada. 14 oua. Cu care am facut galbenusuri frecate cu zahar si cacao si clatite zdrentzuite.

Job: vanzator de ziare in Piata Universitatii

Idol: Dorin Teodorescu, cantaret de opereta, Printzul Tziganilor

Creatie: poeziile scrise in ora de chimie, pe copertile manualelor

Altele:

Prima rochie de bal: aveam 9 ani, la o nunta, o rochitza de matase cu volane, culoarea piersicii

Prima tabara: clasa a XI-a, Geoagiu Bai (patetic, stiu)

Primul sarut: Leo, mai mare decat mine cu vreo patru ani, la o chermeza de ziua cuiva, el mi-a spus mai tarziu ca vrea sa se insoare si sa-si cumpere mobila de bucatarie Letitzia

Prima… ce mai vreti voi

… cause there’s a monster, living under my bed…

Am cetit azi ca Lulutza (nu-i dau lincul pentru ca are blogul privatizat) mi-a dat o leapsa.

Si mi-am amintit ca mai scrisesem o autopsihologhetikos acu’ vreo doi ani pe tema.

Sunt zile, ca cea de astazi de exemplu, cand nu mi-e teama de nimic. Angoasele se dizolva, Dumnezeu stie pe unde. Afara canta greierii deja. Prin nuci se coc nucile si pocnesc in miezuri precum stelele care-si dezmortzesc degetele. Astazi e ziua in care scriu scrisori iubitilor mei imaginari. Prietenilor imaginari le scriu de obicei joia, la gustarea de ora zece.

Sunt zile cand mi-e teama si de umbra mea. Zile si ore care musca din mine bucati de blandete, sau de frumusete, sau de adus-aminte, si ii dau zor cu ele in dinti, Dumnezeu stie unde.

Asa. Deci. Asa.

Mi-e teama de cutremur, da. La Cernavoda, singura cu doi copii relativ mici, chiar daca doar la etajul 2, tresaream la orice vibratie a paharelor si usilor de sticla. Copiii se invatasera, Mih imi spunea “stai linistita, mama, e doar un camion mare pe strada!” iar Miru ma lua de mana si ma ducea la sertarul cu ceai “somn linistit”. Cand a fost intr-adevar un cutremur, io am smuls-o pe Miru din patutz, am tipat la Mihu sa se dea jos din pat si sa vie cu mine sub usa, si nu pricepeam de ce amandoi nu pricep ce vreau io si adorm la loc intr-o clipita. Pai da, ca-cutremuru’ se terminase de multisor.

Mi-e teama sa merg pe inserate la Odaie-n muche. Se vad umbrele ursoaicelor cu pui. Desi acum, de cand au despadurit tot, nu mai este fioros ci numai trist.

Mi-e teama si sa merg noaptea la veceul din curte, tot din cauza de umbre si liniste tziuitoare-n urechi.

Mi-e teama de vecinul Silica, uneori, de fapt mi-e teama de fantasmele care-l bantuie atuncea cand e in criza.

Mi-e teama de lift. Mi-e teama de telefoanele de dupa ora noua seara. Mi-e teama sa nu gresesc asa ca mai bine nu incep. Mi-e teama de sperietoarele de ciori. Mi-e teama sa ma arunc in apa de pe trambulina. Mi-e teama de incendii. Mi-e teama sa nu fiu ingropata de vie. Mi-e teama de mushte, mai ales de alea mari si verzui. Mi-e teama de gandacii negri zburatori. Mi-e teama de mingile sparte. Mi-e teama de gaurile din ciorapi. Mi-e teama de dungi verticale. Mi-e teama de mirosul de salon de reanimare. Mi-e teama de masini mari pe sosea. Mi-e teama de bariere. Mi-e teama de culoarea maro inchis. Mi-e teama de rotopercutoare, macarale, buldozere, utilaje agricole. Mi-e teama sa ma dau cu schiurile. Mi-e teama de jesteri. Mi-e teama de ursi si de lupi. Mi-e teama de ceatza. Mi-e teama de obiecte nichelate si boante. Mi-e teama de ace de siguranta. Mi-e teama de cuie ruginite. Mi-e teama de criminalii in serie. Mi-e teama de rautatzile virtuale. Mi-e teama de sufocare. Agateophobia am mai depasit-o pe ici pe colo. Mi-e teama de inghesuiala. Mi-e teama de luminile stroboascoape din discoteca. Mi-e frica de lucrurile simetrice. Mi-e teama sa stau pe scaunul din dreapta shoferului. Mi-e teama putin si de oglinzi. Mi-e teama de gatit, of course. Mi-e teama sa urc scarile pe intuneric, pana la etajul 7.

Dar cel mai tare acum mi-e teama de timpul care trece in tacere.

Timpul invertit *)

O poveste dintr-o fotografie, pentru Octavian

Poveste

Era un anotimp incert. Sa fi fost vara? Parca plouase. Am plecat de acasa la tutungerie, incepusera serile de insomnii cu tigari fumate sub hota de la bucatarie. La intoarcere, in dreptul magazinului Teo, pe zidul de ciment din dreptul trotuarului, o batrana cu sortz spalacit, basma groasa de dimina pe cap si maini brazdate isi asezase la vanzare cateva legume pipernicite, culese probabil de pe un petec de pamant meschin, aflat undeva, in mahalalele Ploiestilor. M-am oprit sa scotocesc in portofel, am gasit numai cateva monede de cincizecidebani, ratacite prin buzunarul cu chei al gentii denim. I-am intins batranei monedele si ea mi-a indesat in sacosa trei morcovi, doua albituri, o telina mica si doua buchetele de patrunjel verde.  S-a ridicat de pe zid si m-a insotit cativa pasi. S-a oprit in dreptul vitrinei Magazinului Mare si  a asezat pe marginea geamului pungile golite de legume si buchetelul de garofite albe, pentru care eu nu avusesem bani. Am intrezarit, intr-o strafulgerare de amintiri fara viitor, imaginea cu o fata tanara, cu cozi negre, poate frumoasa, poate iubita, trecand desculta prin iarba inalta a unei poieni, in drum spre fantana, mergand cu inconstienta tineretii ce teama de timp n-are. In vitrina se oglindeau, de peste drum, afisele indiferente ale unui spectacol erotic ce avea sa aibe loc sambata viitoare in cea mai mare sala de spectacole din oras. Si, in alta intrezarire a unui viitor fara trecuturi, am vazut tatuajele musculosilor baieti de entertainment ofilindu-se in riduri adanci si, pe un zid de ciment din dreptul magazinului lui Teo, doi batranei jucand sah in caldura molateca a unei dupa-amieze de sambata.

*) invertit = fiert cu apa si lamaie si spumuit

Diversitate. Unde, unde?

Am de facut o dedicatie. O sa folosesc o expresie furata de la Zaza, care-mi este draga pentru ca… Care-mi este draga.

Pentru tine, cel care te stii, oriunde ai fi. Cum imi poate lipsi cineva pe care nu l-am intalnit niciodata? Pentru ca la concertul din Herastrau s-a cantat live aceasta muzichie, pentru ca ieri, la Bucuresti, intr-un slideshow despre cros se canta pe fundal aceeasi muzichie. Si gandul mi-a zburat spre tine, cel care te stii. Camil, that is.

Si o leapsa, de la Pinocchio. Vazusem leapsa, intr-un comentariu lasat de Annamarie pe blogul lui Vlad si mi s-a parut, scuze, o leapsa cam pretentioasa. Dar, de dragul domnului Doctor, am purces la raspunsuri:

1) Panza de paianjen, Cella Serghi

2) Stiati ca Wiki il listeaza pe Camus la scriitorii africani? Nu ca l-as fi (re)cetit recent. Pe J.M.Coetzee l-am cumparat dar a ramas cu foile netaiate. Daca ar fi sa aleg as ceti toti scriitorii egipteni.

3) Bineinteles ca tot Marquez.

Si pe urma m-am blocat. Si mi-am dat seama ca io, nene, nu prea urmaresc omul din spatele scriitorului. Adica uneori habarnam ca s-a nascut in Algeria, sau ca e homosexual, sau ca e israelian, sau ca e musulman, sau ca are 10 copii, sau are ochi negri (apropo de taNpenia cu ochi albastri ca doi astri). Si ca nici nu l-as ocoli neaparat pentru ca am o prejudecata. Dar nici nu l-as ceti expre pentru ca e in minoritate. Na!

Si am mai realizat ceva. Ca atata diversitate (ceteste brambura) ca in lecturile mele mai rar intalnesti. Pot ceti nestingherita si in aceeasi cheie Dora Minodora si Luna Betiluna sau 3 povesti minunate de regina Fabiola, benzile desenate despre energiile alternative, dictionarul vizual spaniol-roman, Invata franceza fara profesor, Exploratorul de Jack McEvitt, Prezentarea MLM in 45 secunde, un album cu locuri sacre, Cartile scrise in doi de Borges si Casares, Cervantes, Isabel Allende, Tolstoi, Boris Vian si Colette. Compete with that!

If

Trandafiri agatatori, trandafiri galbeni, trandafiri de dulceata catifelata, maci printre traverse de cale ferata parasita, stanjenei, flori de salcam (io-mi aminteam din copilarie ca atuncea cand infloreau salcamii era deja vacanta si noi sugeam seva florilor albe incropind scenarii de vara lunga)

En fin.

Leapsa de la Calin

Daca eram o oarecare luna a anului as fi fost o zi de 11, oarecare. Iulieaugustseptembrie

Daca eram o zi a saptamanii as fi fost joi catre sambata

Daca eram o parte a unei zile as fi fost ori dimineata fix inainte de rasarit, sau o ramasita de dupa amiaza tarzie

Daca eram un animal marin as fi fost o balena-pereche care traverseaza alte meridiane si nu mai canta

Daca eram o directie as fi fost perpendiculara pe sens

Daca eram o virtute as fi fost perspicacitate, toata ziua dezlegand rebusuri opace

Daca eram o o personalitate istorica ar fi trebuit sa-l intreb pe Mihu cine sunt, de fapt si, mai ales, ce mare branza am facut

Daca eram o planeta as fi fost Saturn orebecaind printre nori de cuartz

Daca eram un lichid as fi fost apa chioara, poate cascada, poate mlastina, poate tzasnitoare de vara

Daca eram o piatra as fi fost slefuita de valuri si plina de scoici rebele

Daca eram o pasare as fi fost bufnita

Daca eram o planta as fi fost tufa de liliac solitara

Daca eram un tip de vreme as fi fost ceata pe campuri

Daca eram un instrument muzical as fi fost o lauta dezacordata sau poate doar un acordeon cantand tangouri

Daca eram o emotie as fi fost tandretea de dupa, tandretea de dinainte

Daca eram un sunet as fi fost nota mi

Daca eram un element chimic as fi fost in mod sigur cristalizata

Daca eram un cantec as fi fost o improvizatie de jazz intr-o seara cu ploaie bulbuci

Daca eram un film as fi fost difuzata la ore cuminti

Daca eram un serial as fi fost tot timpul neterminat

Daca eram o carte as fi fost pagina alba, de dupa “Sfarsit”

Daca eram un personaj fictiv as fi fost Imblinzatoarea de Scorusi, Dresoarea de Conopida, Mademoiselle Grisinne, Dona (cu tilda) Leonor de Leamder, Urcatoarea in Pomul cu Nasturi de Paie

Daca eram un fel de mancare as fi fost o salata de morcovi cu ghimbir si stafide

Daca eram un oras as fi fost Lyonesse

Daca eram un gust as fi fost sarata ca Marea Moarta

Daca eram o aroma as fi fost piperata

Daca eram o culoare as fi fost incolora, inodora si sarata. Uneori curcubee cu gust de scortisoara, dar foarte rar

Daca eram un material as fi fost panza de sac

Daca eram un cuvant as fi fost “poate”

Daca eram o parte a corpului as fi fost cuta de pe o frunte ingandurata

Cetitoarei cu perna albastra, pisica in poala si lampadar

Leapsa de la Pinocchio. Leapsa merge mai departe la: Arhitectul, Laura-Mira, Mosu, Nusitatu, Ddunia, Radu, Gadjodillo, Dan C Mihailescu, Teo cu bucatarie, Dana Nalbaru, Emiru, BookPub, Latvia, Greenfield, Harry Jazz, Ziarit, Echipa de la metrou, Geo Atreides, Helen, Maria Melina. Uffff, gata, am incercat sa aleg pe cate cineva din fiecare categorie a maretului meu blogroll.

Celor indicati mai sus le-am transmis personal rugamintea mea.

Bineinteles, oricine altcineva e liber sa ia aceasta leapsa. Dintre bloggeri sau nonbloggeri. Puteti scrie si aici, la comentarii.

Pe scurt: scrieti despre, comentati, recenzati o carte care v-a placut mult si spuneti si altora sa faca la fel.

Tema lepsii originale era sa vorbesti despre o carte pe care ai cetit-o inspirat(a) fiind de mini-eseurile din blogul Luciei T. Asta in semn de solidaritate cu Lucia, care a decis sa-si inchida blogul, supusa fiind la neste hartuieli virtuale aiurea-n tramvai. Ei bine, io n-am cetit nici o carte recomandata de terorista. Chiar daca o am in blogroll inca de la inceputurile Madelinei. Am cetit, insa, multe bloguri gasite si recomandate de ea, pe multe le-am adaugat la “Cetitor (subversiv) sub mar”. Ieri, intamplator, am cumparat o cartea (Soni a lui Andrei Ruse), de la libraria aia funny care aseaza cartile intr-o aiuritoare ordine alfabetica.

Lucia, probabil ca nu o sa citesti toate posturile de sustinere pe care ti le vom scrie, nici pe acesta, dar o sa zic si eu ceva, however:  incerc sa-mi dau seama ce sta in spatele hotararii tale, probabil lehamite, si teama de hartuieli, si tristete. Stiu insa ca orice furtuna e numai intr-un pahar cu apa; privind de la distanta intamplarile prin care trecem la un moment dat, putem zari perspectiva neimportantei lor cosmice. Asa ca indemnul meu e fix acesta: nu renunta! nu le da ipochimenilor satisfactie! nu anula, nu ucide o identitate care s-a nascut si vietuieste independent de eul tau obisnuit. E ca si cum pana acum ai fi scos din Jobenul fermecat pisici torcand, spirale curcubee, trandafiri albastri si zburatori, asi de cupa zornaitori si dame de ghinda vorbitoare iar acuma ne spui ca magicianul a obosit si Jobenul este, de fapt, o palarie prafuita, intr-un cuier vetust, intr-o camera goala, incuiata cu o cheie, in forma de trifoi.

PPS

Cel mai misto comentar pe marginea celor intamplate l-am cetit azi dimineata la Rhetta Marx.

Si acum, datoria de si cu onoare:

Asa incepe:

“Nici nu se putea altfel: mirosul de migdale amare ii amintea de fiecare data de soarta iubirilor neimplinite”.

Ha!

Aceasta fraza am cetit-o intr-o librarie atipica (adica la hypermarket). De obicei, la sesiunea inevitabila de shopping saptamanal, Miruna se duce la jucarii, io la carti, iar baietii fac cumparaturile de rigoare, cu mici escale in cele doua zone de interes pentru partea feminina a familiei. Am avut timp sa cetesc destul, se stie cat dureaza cumparaturile, vinerea seara.

In final am pus cartea, ca pe un trofeu, in varful carutului plin, langa jucareaua rituala a Mirunii si SeFe-urile Mihaesti.

Si am cetit. Si am cetit. Si am cetit. Si am deschis ochii de uimire, de la inceput si pana la sfarsit. “Pi asta voiam sa zic si io” asta a fost motto-ul lecturii. “Pi inseamna ca e usor sa scrii o carte, daca iese asa“. Si, tot timpul cat am cetit-o, cate o pagina, sau cate un capitol, veneau nechemate momentele vrajite cand imi incrucisam cartea sub coate, imi trimiteam privirea spre departe si plasmuiam eu, in locul autorului, intamplarile-clipedepoveste.

Si eu scriu uneori proceduri sau note de sedinta sau rapoarte ca si cum as scrie scrisori de dragoste.

Si eu visez sa gatesc vinete cu iubire, in timpul unei epidemii de amnezie, pe o insula plutitoare, departe de lumea (in)dezlantuita.

“- Si pana cand dracu’ credeti ca o sa ne putem fatai de colo colo? il intreba”

Florentino Arizo avea raspunsul pregatit de cincizeci si trei de ani, sapte luni si unsprezece zile, cu noptile lor.

– Toata viata, spuse.”

Asa se termina.

Raspunsul meu e pregatit numai de vreo douazecisidoi de ani, ca numerele de pe tricou.

Sau 7, ca in Biblie.

Jocuri cucu vanturi

Leapsa de la Forevegreen.

Reguli:
1. Fiecare om care primeste leapsa trebuie sa completeze definitiile celor 5 cuvinte primite si sa dea mai departe alte 5.
2. Definitiile nu trebuie sa arate stil dictionar, ci sa fie cat mai originale.

Eu am primit cuvintele bolduite si le-am aplicat definitiile nebolduite:

<1> Blogosfera = Bila magica de cristal virtual in care cresc eulalii

<2> Femeie = Fond Monetar International natural  (pentru natural vezi definitia urmatoare)

<3> Natura = Mama cu m mare, care ne-a parasit in copilandrie pentru un alt barbat, lasandu-ne, iata, antropici

<4> Ambitia = Lauda exagerata (mai misto sunt bitzii gama, orisicine stie asta)

<5> Ideal = Magazin de pe strada Brumarelelor colt cu Cameliei (spre Deditzei)

Leapsa merge la Elful Ratacitor iar cuvintele, expresiile, chestiile de definit sunt:

1) String theory

2) Voroave

3) Hipotalamus

4) Cinemateca

5) Exasperantze (adica sperante transformate in exasperari, de la Stefan Teiosanu cetire) sau Jaberwocky

PS

De fapt leapsa poa s-o ia cine cum doreste caprioara.

Meme-mania (azi cavalerii florii de cires)

Leapsa de la Tapirul

Domne, da, io sunt Maria. Camere albastre, cozi negre, poezii scrise in orele de chimie, un arheolog de care sa ma indragostesc intr-o noapte cu furtuna.

Insa am deseori pusee de Sergiu si Pompilica.

Mai era o fata, din Delta, care se indragosteste de Ionel si-l indoapa, in semn de amor vesnic si inefabil, cu bunatati gatite de mama ei (inclusiv prajitura cu babaroase).

De locuit as vrea sa locuiesc in postfata de la Drum bun, Ciresari! (stii tu, aia cu “Tic, nu mai suntem in carte!”). Da, categoric, intr-o rulota, pe dunele de nisip de langa mormantul lui Ovidiu! Sa nu fiu un personaj cu nume, ci unul far’de.