Carte de vise XLII

În noaptea de Halloween.

Se făcea că eram nevoită să îmi instalez biroul undeva afară, în aer liber (cu directorul general mă întâlnisem la un magazin de haine, proba sacouri). Făceam drumuri du-te-vino din clădire afară și înapoi, ca să îmi duc afară cumputerul cu toate cele ale lui; la un moment dat începusă chiar să plouă iar eu mă gândeam cum dumnezeu voi lucra în ploaie. La ultimul drum înăuntru, mi-am luat din cuier un puloverul, că afară se cam răcise. Și, când l-am pus pe mine, din el au început să zboare zeci chiar mii de gândaci puturoși ploșnițe verzi și maro (adulți și pui), din cele care invadează primăvara și toamna Bucureștiul. Pentru un scurt moment, parcă eram învăluită într-un halou de gândaci. Colegul Victor îmi spunea că lui i-au intrat în bocanci.

Carte de vise XLI

Am visat că pescuiam în mare. Și aveam o lansetă lungă, lungă. Imediat ce am aruncat-o, departe, am și simțit că s-a prins ceva. Am rulat încet firul înapoi și, pe măsură ce firul se strângea la loc pe tambur, din valuri ieșea captura: un uriaș piton alb. Semăna cu șarpele Glykon.

PS Cred că mi-am găsit filmul netflix pereche. Tales of the city. După seria de foileton din anii 70, scrise de Armistead Maupin. Inclusă și de BBC într-un top de cărți inspiraționale.

Carte de vise XL

După o săptămână întreagă de urmărit paneluri de discuții despre “eu” și “the other”, am visat printre altele că eram cu Mirela la Ploștina, era noapte, stăteam de vorbă în grădina din fașa bucătăriei, la un moment dat ea mă face atentă că în curte a intrat un homeless. Prima mea reacție a fost să intru în prispa bucătăriei, să trag mica ușița de lemn după mine și să pun clănțăul. Mirela a rămas așezată și mi-a spus să stau liniștită și eu. Mă bântuie încă întrebarea de ce eram atât de îngrijorată că ar putea să plece cu pătura întinsă la uscat în loc să i-o ofer eu. Frica de străini, frica de oameni e încă acolo, înrădăcinată în amigdală și hipocamp.

Carte de vise XXXIX

Se făcea că locuiam într-o casă pe care trebuia să o eliberăm pentru că se întorseseră subit din străinătate proprietarii (soț, soție și trei copii adolescenți). Visul meu recurent, cel în care trebuie să strâng repede bagaje dintr-o casă, și să le îndes în pungi, pungulițe și papornițe. Mături și fărașe. Fotografii vechi. Cărți cu nemiluita. Cutii cu petale uscate. Desenele copiilor de la grădiniță. Sticle colorate. Planșe și plante. Mărțișoare. Căni și halbe, desprecheate sau la pachet. Mopuri și perii de WC. Cârlige de rufe. Sertarul cu baterii și monede. Prelungitoare și boxe. Poșete vechi. Tot tacâmul.

Țineam apoi o întrunire despre cedarea apartamentului, într-o curte interioară. Stăteam toți la o masă mare. În dreapta mea, pe masă, un pește imens, cât un somn sau un sturion legendar, căruia-i curgeau din gură bale. Când m-am uitat la el, mi-a făcut cu ochiul. Moment în care am luat oficial cuvântul și i-am anunțat pe toți că o să boicotez guvernul. Cu reclamații.

PS

Cuvintele zilei: zigurat și zigzag.