Mai intai si la-nceput un mare LA MULTI ANI! pentru Tapirul si pentru Simina. Taaaadaddda! Sa cantam, sa jucam, sa ne bucuram! Pentru aproape ieri in Romania, ca in America e inca azi.
Aveam in drafturi o scriere si o sa o tot aman, despre micile itinerarii andaluze (caci mari si aventuroase nu se pot marturisi, la Alhambra, de-un paregzemplu, se plantasera panselutze (!?!), asa caci nici gand de vant de hoinarire sau calatorire…
Am vrut apoi sa zic, intr-o doara, de ciocanitoarea auzita de dimineata, in otetarii din fatza biroului, da-mi zic, domne, oi fi mai defazata decat de obicei datorita orei schimbate-care l-am bombanit de numa-numa pe neamtzul ala care-a scornit-o. Cateva minute am dezbatut, io cu mine, pe balcon, daca aud sau nu pasarea bocanind si apoi daca ciocanitoarea e o pasare migratoare au ba. Nu mi-a iesit raspunsul.
Pe strada vazuta din balconul biroului a inflorit brusc forsitia, si zarzarul, si caisul. In gradinita, branduse mov pal, si lalele de doua soiuri (unele se deschid ziua, la soare, ca niste stele de mare galbene), si narcise, si zambile. Magnoliile au bobocii gata-gata.
De fapt caisul inflorise inca de duminica, pe aproape de Romana.
Tot un cais mi-a inflorit duminica si in inima, pe Povernei, intr-un decor paradoxal cu rapanele in sos alb, ancora si colac de salvare in forma de oglinda, navoade pescaresti, pianina si stele de mare pe-o soba de teracota dedecor. Pianul mergea, l-am incercat io. Duminica trecute fix. La miezul zilei
(later edit ca am uitat sa zic de mancare, ca a fost obscen (copirait Zaza) de buna, adica fumeuri, zacusti, icre, rapanele cu sosuri diverse, placinte dobrogene, chestii si dichisuri. Lume multa in rest, cu copchii cu tot, la borshul de peste care cica-i fenomenal. Domnu’ Nelu si ajutoarele sunt ei un pic pushy dar per total e de bine)
Dimineata ne-am gatit, io si Miru, si am purces spre capetala. Ei i-am luat belet pe tren, redus cu carnetul de note, l-a prezentat gratios domnului conductor. Am avut reviste si foi de hartie de scris impresii. In Gara de Nord ajunse noi, a vazut, inevitabil, mecul. Si, bineinteles ca… Orisicum, stiam ca mergem la masa de peste si ei nu-i place nici macar in forma de icre. Ne-am dat apoi in metrouri (am cetit panouri, am identificat linii, am numarat statii, am schimbat trenuri) si am ajuns la coloanele Romane. Ehhheeeei, pai aveam intalnire, domnule, ce te joci? Cu Pinocchio si cu Zaza (incorigibila in nimerirea unei ore care incepe cu fix). Si de acolo, cum te uiti, direct spre pescarie, nene.
Pai da, iar ne-am devirtualizat (termen inventat de Pinocchio & Co), unii (si io) a treia oara.
Daca vreti sa cetiti si despre alelalte doua, ie-te:
Asta, a III-a (ca Scrisoarea), a fost duminica asta, pe la pranzisor. Sambata dimineata Zaza trimetea scrisori urgente cum ca adresa initiala de rendez-vous s-a schimbat. Sambata seara io trimeteam mesaj de aducere aminte cum ca atentie s-a trecut la ora de vara in Romania.
Pinocchio ne-a dat semnalul de intalnire, tooocmai de la Munchen.
Zaza a aranjat rezervarile si dichisurile la pescarie.
Vlad s-a dat de trei ori peste cap, a scos jobenul fermecat si a aruncat in el problemele care erau gata-gata sa-l destabilizeze, si-a luat tricoul cu muschi (de la sala din Ferentari) si a reusit sa vie. Chestie pentru care io am zambit cu gura pana la urechi. A venit cu arsenalul (detalii later) dar fara Henri Purcel.
Simina, Klara si Octavian au complotat cu Pinocchio pentru venire. Putin mai tarziu a ajuns si omul cu ded-uzina, adica Popandelul Popandelei, nu stiu daca am voie sa pun linc.
Io am atarnat o panglica rosie si degraba fluturatoare, in cires, expre pentru Arhitectul, Impricinatul si Trix-cea-fara-de-blog-pe-care-tre-sa-o-convingem-sa-si-faca-unul, asa super cum e si ea (decat ca ea a schimbat ora Romaniei inapoi si nu inainte :)). Mai fluturasem io un far si spre Vio si spre Laura-Mira, dar duminica lor era deja ocupata (lamultiani Vio, spor la Cluj Mira).
Au lipsit (ne)motivat G-Ramo, Monsoux si dl. Urmuzz.
Stateam azi dimineata pe balcon, cu ochii in petalele mirositoare de cais crud-inflorit si-mi treceau prin fata ochilor mintii bucatzele de imagini, ca sticlele colorate din caleidoscop. Nu mai stiu exact ce am vorbit, ce taclale am insirat, in jurul caror circumstante s-au invartit voroavele comesenilor, sunt efemere, puf de papadie. Mi-au ramas insa in ochi (fast forward, reply) imaginile, ca intr-un slideshow-revolver. Si-n suflet senzatiile de bine.
A fost inflatie de ochi verzi, va zic, vreo trei, patru perechi am numarat.
A fost inflatie de normal, va zic; oameni firesti stransi in jurul unei mese, in primavara… Am io asa, o senzatie, ca toata lumea a simtit intens chestia asta.
A fost inflatie de voiosie si caldura fina, va zic, de impartasire bucuroasa si de zambete.
Si cate lucruri si oameni si locuri in comun au descoperit participantii la intalnire ca au! deci legaturile aste care se tes, se tes ele cu un scop, in paienjenish.
A fost frumos. Insa data viitoare vreau o masa ovala, sa ne vedemsiauzim mai bine, cu totii. Si data viitoare sa fie in aer liber, ca nefumatorii (io excluded, da’ mentolate) taaare au patimit. Si un loc de joaca pentru copii n-ar strica, data viitoare musai sa vie si ceilalti, de care am aflat acuma. Vlad il aduce pe amicul au Mircica Mihaitza , pe care io una il conosc din Vizuina.
Mie, uneia, devirtualizarile nesperiindu-ma deloc, mi-a placut de nu se poate. Zaza a fost o surpriza, si Arhitectul, putin. Amandoua colosal de placute.
Zaza pentru ca nu-ti vine a crede ca, da, ceea ce vezi e ceea ce primesti. Ceea ce cetesti la tejgheaua ei e ceea ce “este”, desi esti tentat, cetind-o doar, s-o crezi mai cu fitze. Si nu are deloc, deloc. Ceea ce pe blog e punere la colt pentru altii cand sar calul, in real e auto-ironie, n-as fi bagat mana-n foc. Altminteri limba ascutita, locvacitate si povestiri savuroase. Desi dezarmant de sincera, si in serai si in real, ramane, totusi, un miez, un ceva, la care pare ca au acces numai anumitii. Ah, si una dintre frumoasele perechi de ochi verzi, nu?
Pe Arhitectul, mmm, il vedeam cu ochii mintii cumva ca pe capitanul Nemo (cel cu Omar Sharif, I guess). Cumva chiar asa si e, decat ca muuult mai tanar. Miruna m-a intrebat ce instrument muzical e cel pe care l-a scos Emerologheion de sub masa la plecare si ca de ce nu a cantat la el. “Pai”, zic, “daca nu-i lautarul oficial al restaurantului, il dadea neaNelupatronu’ afara”.
Octavian m-a topit, asa, pursisimplu. Azi i-am cetit toate posturile cu Barcelona si primul drum acolo la leaganele de la Sagrada o sa fie, am zis!
Klara e frumoasa rau si are o modulatie in voce de-ti toooot vine s-o asculti (cred ca si accentul ii vinovat). Si are un ras molipsitor.
Trix e o dragutza si o dulce, cred ca urmatoarea pereche de ochi verzi pe lista, am cam stat in diagonala mare la masa si n-am apucat prea multe sa vorbim, recuperam noi. Multumiri ca ne-ai dus la gara cu masina ta rosie si smecheroasa, ca cine stie cum nemeream io iar Parisul, via Victoriei.
Popandelul Siminei are o dedicatie speciala mai spre sfarsitul postului!
De ceilalti nu mai zic nimica, pe ei i-am “scris” la devirtualizarile de dinainte .
Miruna a fost un pic dezamagita ca nu aveau la pescarie inghetata (de peste) iar tiramisul nu semana cu cel facut de varul-bucatar al amicului Mircea, la Busteni. Noroc cu martzipanul si ciocolatele aduse in dar de Pinocchio. S-a amuzat cand Vlad i-a aratat cum a invatat el de la un coleg de gradinita sa se uite incrucis (mi-a zis in soapta sa scot telefonul si sa-i fac o poza dar n-am apucat, Vladul a fost prea rapid). Apoi, la baie, uitandu-se in oglinda in ape a zis: “mama, da’ de ce vad io acuma acolo patru ochi?”. Si-a gasit mai apoi prietene de joaca, cel mai funny a fost cand au descoperit periile automate de sters pantofii, de la usa, si s-au asezat fiecare pe podea, langa ele, si si-au lustruit pantofii pana le-a sarit smaltzul. M-au intrebat de ce nu curge crema de ghete asa cum arata in poza, am incercat sa dau drumul la robinet si n-am gasit botonul si apoi le-am pacalit ca pe pantofiori gri si pe adidasi nu trebuie sa dai cu crema de ghete maro, iar acolo NUMAI maro au!
Ajunse acasa, duminicaseara, Miru m-a pus sa-i arat toate blogurile comesenilor, ca sa vaza ea cum e chestia cu numele reale versus numele de scena. Asa caci, invitatii de la chermeza, leapsa de la Miruna. De ce v-ati numit blogurile asa cum le-ati numit, hm? Sa-mi confuzati copchilul. Numai Klara e consecventa, pana la proba contrarie.
Later edit (raspunsurile laleapsa): Zaza; Vlad; Octavian; Simina
Mai adineaori, la baia de seara, cand ii clateam Mirunei parul cu dusul, m-a intrebat asa deodata:
“Mama, dar pe domnul care statea chiar in fata mea la masa cum il chema?”
“Nu stiu”, zic, “trebuie sa o intreb pe Simina, ca e prietenul ei, ea ii spune Popandaul”
“Hihihi. Si cati ani are?”
Zic: “nustiu, de ce?”
“Eiiii, mai mamaaaaaaaaaaaaaaaaa…”
Zic, la nimereala: “26, e OK?”
Si ea: “Da, e bine, tot imi place de el cel mai mult!” (Vladule, désolé :-))
Eiiiii, acuma ora e mica in noapte, totul este bine, sting felinarul si ma duc langa Miru (saptamana asta ne rasfatzam amandoua).
Noapte buna!
madelin.wordpress.com 
draga Miruna, iti spun la ceas de noapte ca pe mine ma cheama traian si am cu vreo 2 anisori mai mult decat la nimereala mi s-au preconizat. si cum am picat eu asa pe pusa masa cu platouri pescaresti, poate pt ca m-am nimerit vizavi de tine, poate pt ca am venit abia la desert, si mie tot de tine mi-a placut cu varf si indesat. dar sa nu ma spui siminei, ramane secret, da?
multumim gospodinei cu plecaciune pentru blogroll.
Draga Traian,
O sa o rog pe mama sa nu-i spuna ea nimic Siminei, stii, mama mea nu prea poate sa tina un secret.
Iar in blogroll te-a pus ca asa am tainit noi amandoua.
Semneaza,
Miruna
Draga Miruna,
Seraiul e Serai pentru ca – o sa afli foarte curand – unii oameni nu vor in ruptul capului sa creasca mari.Si mai e asa in amintirea duioasa a unei carpete cu serbet, a unui balci de duminica si a unor ceasuri de pergamuta si intense fericiri marunte.
Imi doresc – si iti doresc si tie – sa nu inveti niciodata sa completezi ca lumea o Declaratie de Venit Global sau alte uraciuni de formulare din astea. De-abia ceea ce e dincolo de ele e lucrul cu adevarat important.
Cu drag,
Z.
PS: Salutari din Helsinki. Mai avem foarte putin si gata.
Doamna Madelin, să știți ca eu am lipsit motivat și data viitoare vă aduc biletu’ semnat de părinți. (hihihi, văd că ne-ați pedepsit: fără link, așa ne trebuie, dacă n-am fost cuminți 🙂
Il las pe Traian sa se mai bucure nitel de succes, pina data viitoare cind voi veni si eu insotita si atunci el nu va mai avea nici o sansa! 🙂
Multumesc pentru cuvintele frumoase:)
Monsoux, uuups, era fara intentie linklessu’. Gata, s-a remediat.
Stim, stim ca motivat, dar orisicatusi 🙂
Klara, sunt precisa ca asa va fi!
Cu multa, multa placere 🙂
Ha, pun pariu ca nimenea nu s-a prins ca chelneru ala negricios cu mustata data cu briantina care isi tot baga destele prin platouri cand le aducea la masa era nusitatu. N-am rezistat, retrospectiv, si m-am bagat si eu intre voi, sa ma dau mare pe la restu tiganilor, care mereu zice ca io n-am ce cauta la mese de boieri. Las ca vine ea ziua, odatashodata…
hi hi
pare-se ca a fost misto.
M.
Am citit cu dor si am ris cu drag.
Mi-au venit si doua idei pentru posturile urmatoare: Unul il scriu chiar acum ca e scurt si nu risc sa perd avionu’, celalalt e mai lung, e apropo de tigani, mi-a adus aminte de el Nusitatu si a fost povestit de geniala Eliza, cea cu cei sase frati din postul de azi dimineata.
Gata, s-a facut:
http://pinocchiomuc.blogspot.com/2009/03/detronarea-lui-henri-purcel.html
Sper ca intr-adevar de Radioteleviziune era vorba — Vladule, astept corectura daca m-a tradus memoria.
(Si eu m-am indragostit de Popândau, psssssst, sa nu-i spuneti! 😉
Hauliu mama. Deci Miruna e foarte frumoasă, am rămas cu gura căscată, şi foarte cuminte şi deşteaptă, dar se pare că degeaba i-am tot aruncat ocheade. (Auzi, cică mă uitam încruciş.) Dar, asta e, să dăm Popândăului ce e al lui Traian, el e mult mai frumos ca mine, cu tot tricoul meu cu muşchi, are nişte gene lungi şi umbroase care mă bate, din păcate.
Domne, a fost tare mişto. La câţi oameni eram, diferiţi şi unii nemaivăzuţi, am fi putut de exemplu să ne luăm la bătaie, sau măcar să ne privim stânjeniţi pe dupe furculiţe: când colo, ai fi putut jura că suntem prieteni străvechi, şi poate că aşa şi suntem. De mult nu m-am mai sâmţit aşa de bine. Scriu şi eu cronica mea, uite acu.
La mulţi ani la toată lumea!
Dragilor, ca să spun aşa, sunt impresionată – şi jur că nu e sensul în care folosesc cuvântul de obicei, niţel peiorativ aşa… Madelin cred că ştie mai bine cum stă treaba cu senzaţiile. 🙂
Vă mulţumesc tuturor că m-aţi primit, şi pentru cuvinte frumoase şi pentru poveşti şi pentru muzici… şi aştept cu drag să ne vedem data viitoare, cu cafele şi cu soare mult. Că doar primăvara e abia în prag.
Şi nu ştiu dacă o să-mi fac vreodată blog (nu pen’ că fac pe interesanta, din contra), dar dacă o să se întâmple, probabil că ziua de duminică va fi prima mea poveste…
Şi subscriu la urări, şi Tapirului de departe şi Popândelei de aproape!
P.S. drag mi-ar fi să fie şi Nusitatu şi Elful şi Gavagai… căci îi bănuiesc ca fiind tot “de-acolo”, din ţara de poveşti. Cine ştie? Dacă ne dorim destul, poate se întâmplă! 🙂
Intai Zazei, singura care a raspuns la leapsa Mirunii. Daca as intreba-o pe Miru ce si-ar dori ea acuma o sa-mi raspunza ca vrea sa fie mare, ca cica atuncea faci tot ce vrei. S-o lovi si ea cu capul de sus, caci asta ne e cruda soarta. Insa ne putem face singuri vremuri taaare interesante, daca avem “curaj aka minte” cum asa de bine zici, ca nici nu-tz inchipui.
De pe insula mea cu cascade din mijlocul Lyon(essului) itzi tin pumnii stransi cumplit, pentru de maine incolo.
Pinocchio, dar macar Miruna a camuflat 😉
Nusitatule, nu ne pacali, mancatza-s. Nu iereai daloc p’acolo nice ca bulibasha, nice ca chelner (pi pa noi ne-a servit nea nelu in persoana, crez io), ia nu ne mai aburi, creca ne confunzi cu aia de dejunau in Thalassina. Dar iereai undeva si-ti zic io unde, mintenash. Pi in inima mea din dreapta erai, nene, tot timpul, tot timpul, acolosha te-ai tupilat.
WE (aka M), cam misto fuse, dreptu-i.
Vladule, ca bine zici cu furculitzele alea, io nici n-am observat ca am :-).
Si da, cand i-am zis Mirunii ca Traian are eheeei, douazecisioptdiani a zis: “si ce daca!” 🙂 Numa ca mi-a zis sa-i transmit sa scrie traian cu t mare ca asa a invatat ea la abecedar. Si mi-a mai zis sa-l intreb pe Traian de ce se culca asa noapteaa tarziu (ce, el n-a dat ora? :-))
Trixule, sa stii ca nu doare, poti sa-ncerci macar. Daca nu merge il lasi si tu in parasire ca site-urile alea pe care le gasise Simina.
Si sa-tz fie gura aurita cu “intamplarile din tara de povesti” (iete, asta suna ca un titlu, nu vrei sa-ncerci?):-)
Imi pare rau ca am ajuns tarziu – deh am ramas impotmolit intr-un articol si in niste exceluri cu salarii si taxe – si culmea tot pe ecran (doar ca in spatele excelurilor) se gasea si postul asta. m-am bucurat mult mult sa cunosc pe toata lumea, si data viitoae nu voi lipsi – promit. iar cei absenti chiar sa aduca scutire si sa vina cu tata tuns la scoala (asa imi spunea mie profesoara de muzica si tata era intr-adevar mereu tuns).
stiu ca pentru majoritatea celor de la masa nu eram decat inca un cititor ninja, dar de citit va citesc pe toti si ma bucur ca am avut ocazia sa ne devirtualizam. pe cand offline-ul viitor? 🙂
cu drag,
O.
Chiar ca-mi pare rau ca n-am fost. Multumesc pt urare. Si sa stii ca, daca-mi amitesc io bine din cartea Pasarile lumii si din pasarea din cartier,care se pare ca s-a mutat langa biroul tau, ciocanitoarea nu pleaca din tara ca alte pasari.
Ideea cu spatiul liber imi convine de minune pen’ca io m’am capatuit, dupa o gripa, cu alergie la fum de tusesc de-mi sar ochii din cap si daca ard friptura. Sa nu uiti sa-i dai un pupic Mirunei din partea mea.
Octavian, nu, nu eşti doar un cetitor ningea.
Uf, gata, am răspuns la leapşa de la Miru.
Octavian,
Bine zice Zaza de declaratiile alea de venit (been there, done that). Ce ti-e si cu excelurile astea! Io mai mult cu wordurile dar nici cu astea nu mi-e rusine, ca nici un chef sa le termin n-am.
Nu prea stiu ce ar fi acela un cititor ninja dar sa stii ca pentru data viitoare ma gadesc io la o chestie de tag-la-purtator (trace-ability se cheama cica :-))
Vio, stay tunned!
Vladule, am lasteditat postul meu ca sa includ raspunsurile laleapsa.
Chiar, cine mai serveste leaphsa de la Miru, hm?
Pai uite, si eu pot sa raspund la leapsa asta.
Blogul meu se cheama joacadeamine pentru ca:
domeniul a fost achizitionat pe 1 iunie anul trecut, in joaca – nu stiam ce cadou sa-mi fac de ziua copilului (din mine) si pentru ca unul din lucrurile care imi plac cel mai mult este sa ma joc (jur!)
felul in care sunt eu construit din responsabilitati profesionale care mai de care stricte si din alte componente mai ludice nu-mi permit sa ma joc de-a altcineva, asa ca nu-mi ramane decat sa ma joc de-a mine insumi. ergo, joacadeamine. si l-am vrut scris intr-un singur cuvant, desi sunt convins ca mai stiu cum se scrie corect, tot in joaca. si chiar daca ma joc de-a mine doar de aproape un an, o fac cu multa bucurie si mare parte din multumirea mea se datoreaza cititorilor.
Octavian
io cred că nu pot să explic. Miruna, patafizică și fum înseamnă un spațiu cu pretenții dar fără contururi fixe în care prostiile devin lucruri importante și invers.
Noua n-a parut foarte rau ca n-am putut sa venim la devirtualizarea numarul doi, dar eram cu Razvan. 😦 Chiar ne-a parut rau. La alte devirtualizari venim negresit (daca mai suntem chemati).
Vladule, tocmai e-am cetit Mirunii povesteata, cu intonatie, ca pentru proiectul habarnam al lui gramo. Si, din doo in doo clipe, sa auzea cate o chicoteala amarnica dinspre ea. La sfarsit a zis ca sa te angajam inventator de povesti la noi acasa, ca io adorm prea repede. Platim bine 🙂
Simina, e-am cetit si ce ai zis tu danantelesnimica :-). Insa cand s-o face cat Mihu o sa-i placa ce-ai zis tu acolo.
Octavian, creca io am intrezarit ludicu’ ala pa dedesubtu’ lu’ ninja, ca asa fac io, am antene la ludic, nusdece; si creca de’aia m-am topit 🙂 Dintre toate circumstantele tale (pe care le conosc io acuma), cel mai putin se potriveste in puzzle “Octavian”, e prea serios. Ai si al doilea prenume cumva? 🙂
Gramo, uffff, cu cupilu’ nu puteati veni ca era cam fum. Las’ ca data viitoare…
PS
(asta a fost nr.3, am rectificat io pe ici pe colo ca sa fie mai clar)
Octavian e foarte serios, deseori are si cravata. Si clipeste ciudat pe sub ochelari. Si are si alt nume, dar nu-l scrie ca si spus in minte il face sa tresara ca prea e straniu – nu sunt deloc obisnuit cu el 🙂 Si e si mai serios. Nu e de circulat pe net ca seriile alea de nume ciudate, nu e nici Superman si nici Inocentiu, dar chiar nu ma striga nimeni asa. Hehe!
Si circumstantele mele alea serioasele se multiplica pe zi ce trece. Cred ca nu pot sa scap lumea de prejudecatile despre seriozitatea mea decat pe twitter (http://twitter.com/joacadeamine).
Ah si daca 9 mai e urmatoarea intalnire pot ridica pretentia sa fie undeva mai devreme? Ca la 6 trebuie sa fiu la aeroport. Acum nah, nu zic la 6 am, dar nu dupa-amiaza …
O.
Octavian, mie nu mi s-a parut ca esti serios, dar mi s-a parut ca esti foarte trist. sper ca nu e adevarat.
si cand spuneati ca e urmatoarea intalnire? Vreau si eu 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂
imi pare atat de rau ca nu am reusit sa raman la bucuresti, duminica…
Octavian, ultima cravata pe care am cumparat-o io era galbena si avea floricele mov si trifoaie prazulii.
Cravatele pot fi foarte neserioase, da, da…
Sigur, ne gandim, ne gandim, 9 mai pica sambata. Poate ne strangem vineri, pe 8 mai.
Mira, inca nu ie batut in cuie definitiv, dar pe 9 mai ar fi programata o reintalnire de povesti asiatice de la Zaza. Dam de stire.
Pentru intalnirea asta chiar va invidiez:)
@simina: eh, … chestii de inima. plus eram f. obosit. am lucrat toata noaptea la un text si eram nemultumit de cum iesise. si citisem si ‘the complete winnie the pooh’ in pauzele lungi si dese. asa ca venisem nedormit si eram putin defazat. dar in general nu sunt trist, sa stii. lasa ca ne vedem noi mai des si avem si ocazia sa vorbim mai mult si o sa vezi cum stau lucrurile 🙂
@madelin: hehe azi e vineri, nu e zi de cravata. pot sa port tricoul meu cu albine!!!
Cum am zis, ramane: 9 mai la povesti si in acelasi loc sau cum vreti voi.
Or sa fie, o droaie. Noi sa fim sanatosi.
Let me know daca va coafeaza: lista e deschisa, primim si noi veniti.
Cu drag,
Z.
Madelin,
Ma simt ca intr-o sufragerie luminoasa si primitoare de cate ori intru aici. Si ce firesc se aduna toti ceilalti pe care ii citesc cu nesat! As veni la intanire numai sa stau intr-un colt si sa va privesc pe toti cu ochi mari si zambet larg 🙂 Poate ma lipesc de Octavian si Trix, pe ei am avut bucuria sa-i cunosc.
Ma-nclin (si pt blogroll:).
Mai da nimica nu scapa ochiului format al gospodinei. Dau si io sa ma umflu nitel in pene de companie si uite ca dau pe langa. Da daca ma gandesc mai bine, tare bine era acolo, in inima dreapta, cald si spatios locas. Mi-am lasat si eu inima dreapta acolo, sa fie inimi langa inimi. Mai erau pe acolo si alte inimi, cateva le-am recunoscut.
Ce frumos! Ma invit si eu la urmatoarea devirtualizare… ma primiti? 🙂
Crisp, daca o sa vii la intalnire o sa fim doua (persoane) care ii privesc pe ceilalti cu ochii mari si zambet larg. Io chiar un pic natang, asa… 🙂
Nusitatu, curat-format, chiar ma bantuira angoasele alea de gospodina azi, vezi si tu ce post nou am scris :-).
Dar da, in inima mea din dreapta e mereu looooc, si caaald, si racoareeee, si tihnaaa… O mai ratacesc io cateodata, pe inima asta, dar orisicatusi.
Smilla, de-abea astept sa te conosc 🙂
Gata, vin! Unde si la ce ora? Trebuie sa ajung si la o nunta, in 9 mai, dar n-am sa ratez devirtualizarea 🙂
Madelin, ma anunti, te rog, cu cateva zile inainte? Multumesc mult de tot!
ioi cum trece timpul … no ne mai vedem sau nu pe 9? eu pot oricand pana in sapte cand trebuie sa fiu la aeroport. intre timp o sa zburd si prin metrou la silent rave flashmob (that’s my new kink). incepem un mailing? ne inundam inboxurile? ioi cum trece timpul …
Octavian, sa mai zica Zaza ce si cum, in principiu inteleg ca ramane pe 9 mai dar nu e hotarat nimic in ceea ce priveste locul si ora.
Tiiiii, chiar ca ce mai curge timpul… ie-te ca deja suntem in mai…