Jurnal de alertă – final sau nu?

Curios cum cresc cazurile în România ultimelor 10 zile, liniar așa, de parcă cuiva i-ar fi lene să facă variație în statistici.

Teiul de anul ăsta nu miroase a tei, ci a miere de tei.

Ieri am fost cu Roxi la Țipărești Prahova, la lanul de lavandă al mamei Sabinei, colega Mirunei de la Descartes. Am făcut și fitness călușari și el condor pasa, respirații 4-4, 4-8 și 4-12 și terapia prin râs. La asta din urmă a fost cam ridicol, dar treacă meargă 🙂

Azi s-a dat drumul la Italia, gata cu autoizolarea 14 zile. Iupi!

PS Baftă la bac lui Riți Riți și lui Cosmin, prietenul cel mai bun al Mirunei!

Florale

Nu s-a trecut încă iasomia.

Trandafirii de anul ăsta au fost salcâmii nebuni ai lui Tudor Gheorghe, pe Republicii sunt ceva de vis, toate formele și culorile, cei de la ADP Ploiești au făcut mereu o treabă grozavă cu florile.

S-a trecut caprifoiul.

Au înflorit și desflorit rapid teii.

Am văzut o poză cu un rhododendron roz fabulos, bătrânica care-l plantase (cândva, demult), era acum o mogâldeață cu baston pe lângă el.

Am frezii de import.

La bunica am pus lalele și doi boboci din bujorii de la Bogdan, acum sunt înfloriți și ei și miros a ceva fără griji.

Jurnal de stat în alertă – ziua 4

În fermecătorul film 84 Charing Cross Road, de pe Netflix, cu Ann Bancroft, Anthony Hopkins și Judi Dench, cel despre aventura epistolară dintre o new-yorkeză iubitoare de cărți cetite deja și un londonez lucrător la un anticariat, acțiunea începe după război (în 1949), când rația englezilor era de 400 grame de carne și un ou pe lună. Din una într-alta, americanca care a găsit, în sfârșit, furnizorul ideal de cărți rare dar nu scumpe, le trimite, via Danemarca, pachete cu șuncă, compot, dulceață, conserve, praf de ouă (ba chiar ouă proaspete) și ciorapi de nailon tuturor celor 5 lucrători și lucrătoare de la libăria-anticariat “Marks & Co”. Din păcate, protagoniștii nu se vor cunoaște niciodată, chiar dacă acțiunea durează până prin 1969. Dar altceva voiam să zic.

În ’52, la moartea regelui George al IV-lea, toți briții priveau ceremonia înscăunării pe tron a tinerei Regine Elisabeta a II-a, strânși mai mulți în fața televizorului (marfă rară și scumpă la vedere pe atunci). Îmbrăcați frumos, ca de vizită și gazde. Și ce vream să zic. Când a început God Save the Queen, s-au ridicat toți în picioare. M-a mișcat chestia asta.

În altă ordine de idei, mâine o aduc pe bunica la mine. Va sta câteva luni, voi vedea ce și cum, femeie n-am găsit.

Jurnal de stat în alertă – zilele 1, 2, 3

Marți și miercuri a plouat infernal. Am avut o grămadă e treabă pe la job, în remote-work (or smart work, that is). Bă, și-un frig, de am băgat radiatorul în living și caloriferul electric în dormitor.

Joi am ieșit iar la plimbare. În final am aterizat pe strada Cerceluș, dintr-un capăt în altul (nu că ar fi lungă). Mă holbez la case, la curți, la vrăbii, la pisici (pe câini îi ocolesc de departe, m-a mușcat unul odată demult, în altă eră, la mare), la iasomii și trandafiri, la foarte puținii oameni nu. Seara am vorbit cu mai multe Elene decât în ultimii cinci ani la un loc, să le zic sătrăieșticunumele și lamulțiani. Cu soacra (i s-au ars bujorii la soare, luni, și s-au scuturat numa-ndată). Cu tanti Liana (am avut de tainit). Cu Elena a lui Mircea care e și Constantin. Cu Ela vara de la București.

Fumez și cujet. O stare anxioasă pe alocuri.

Mâine mă duc, eheeei, până la Flori bebelușa, să-mi fac unghiile. Mersul pe jos face bine alertei.

Jurnal de stat în casă – ziua 66

După masa zilei de 65 a fost epică. Am ieșit din casă în plimbare, după două luni de 70 de metri pătrați.

M-am plimbat până la parcul din fața Halelor Centrale și înapoi. Era coada la farmacia nonstop de lângă cinemascop și la KFC-ul de la Omnia. Multe grupuri de tineri, câte doi. câte trei, câte opt. Am stat pe o băncuță, singură în tot părculețul Toma Socolescu, la soare, la sorit lîngă furnici. L-am salutat din mers pe Caragiale și ale lui companioane de compartiment de tren. La fântâna arteziană din centru mi-am luat o înghețată cu fistic și am mâncat-o pe altă bancă. Am plecat repede, se făcea că vecinii de la altă bancă discutau politichii, ceea ce m-a plictisit îngrozitor.

Au înflorit caprifoiul pe garduri și trandafirii prin curți. Am văzut, pe lânga Muzeul Ceasului, o casă “de-a mea”, nelocuită, cu o curte sălbăticită de buruieni, dar peste gardul căreia se revărsau glorioasa iasomie și luxurianții trandafiri ai unei simandicoase curți vecine, de doctor meticulos, care a comandat alei trasate la linie.

Visez la curți cu cireșe și vrăbii, cu ruguri de mur și salate cât roata carului. Cum era curtea lui tanti Madi de la Voluntari. Caise în coșuri. Vrejuri de fasole și ciorchini de roșii. Dovlecei.

Seara Cats, a lu Lloyd Werber, ca să nu mor proastă. Am renunțat curând la vizionare, ca să cetesc în paralel versurile lui T.S.Eliot. Mi-a plăcut Mr. Mistoffelees aka Quaxo, cum scoate el curcubee din găleată și fulgere din mănuși.

When you notice a cat in profound meditation,
The reason, I tell you, is always the same:
His mind is engaged in a rapt contemplation
Of the thought, of the thought, of the thought of his name:
His ineffable effable
Effanineffable
Deep and inscrutable singular Name.

În casă e frig rău, stau pe partea umbroasă a blocului, cu un copac imens acoperindu-mi ferestrele.

Azi, o stare de neliniște, după o insomnie placidă.

Mă doare o ureche, plătesc întreținerea, caut femeie îngrijire bătrân, pentru bunica.

Jurnal de stat în casă – ziua 65

De alaltăieri putem ieși afară fără declarație pe propria răspundere, dar doar în localitate și zona metropolitană (30 km). Între localități nu, că așa fac italienii, și na. Nu se înțelege din propoziție dacă izolarea la domiciliu timp de 14 zile atunci când vii din străinătate se poate face și la altă adresă decât aia din buletin. Sper că da.

La Piața Victoriei a fost protest vineri, câteva zeci de oameni care cică vor libertate, via sputnik. Prazul liber a fost înlocuit cu sparanghelul liber, aluzie la românii plecați în plină stare de urgență să culeagă sparanghel la fermele din Germania sau căpșuni la cele din Spania.

Autobuzele prin orașe au fost pline, ce distanțare, ce reguli, ce măsuri de prevenție!

S-a ajuns la decesul cu numărul 1100. în comunicatele Ministerului Sănătății se includ în continuare la comorbidități obezitatea,  retardul psihic, demența senilă, Alzheimerul sau etilismul cronic. Ba chiar și tabagismul cronic. Decesul cu nr.1078, femeie de 73 de ani,  avea osteoporoză și Alzheimer, decesul 1091, femeie de 91 de ani din cămin de bătrâni “avea” deshidratare iar decesul 1097, bărbat 59 de ani, “avea” sindrom de malnutriție.

În altă ordine de idei, a fost la liber în uichend concertul “Freddie Mercury Tribute for AIDS Awareness”, care a avut loc pe 20 aprilie 1992 (lunea de după Paști) la stadionul Wembley, in fața a 72,000 de spectatori (biletele se vânduseră în numai 3 ore) și 1 miliard de telespectatori worldwide. Freddie murise de SIDA pe 24 noiembrie 1991.

“Freddie’s magic is still working after nearly three decades since he has left us”

Tie your mother down – Joe Elliott & Slash

I want it all – Roger Daltrey & Tony Iommi

Las palabras de amor (words of love) – Zucchero

Hammer to fall – Gary Cherone & Tony Iommi

Stone cold crazy – James Hetfield & Tony Iommi

Innuendo & Crazy little thing called love – Robert Plant (“Ready Freddie?”)

Too much love will kill you – Brian May FAVORITA MEA!

Radio Ga-Ga – Paul Young 9giumbușlucuri cu microfonul cu tot cu bara fixă)

Who wants to live forever – Seal (“I think Roger Taylor cries”)

I want to break free – Lisa Stansfield (a intrat în scenă costumată în gospodină care dă cu aspiratorul. Brian smiles watching Lisa Stanfield sing)

Under pressure – David Bowie & Annie Lennox (impecabil costum ou de rață David, mișto rochia cu corsaj argintiu și fustă neagră de voal pe crinolină cu machiaj  Zorro Annie)

All the young dudes – David Bowie (la saxofon), Ian Hunter & Mick Ronson, Joe&Phil. Mick era el însuși bolnav de cancer și aveea să moară un an mai târziu

’39 – George Michael (Roger pleacă de la tobe și cântă la tamburine)

These are the days of our life – George Michael & Lisa Stansfield

Somebody to love – George Michael și un cor gospel. Singurul care a interacționat cu publicul, făcându-i să cânte la unison “loooove” și făcându-l pe Brian să zâmbească larg.

Bohemian Rhapsody – Elton John & Axl Rose. Intrare fulminantă Axl dar voce nu prea.

The show must go on – Elton John & Tony Iommi

We will rock you – Axl Rose

We are the champions – Liza Minnelli (Brian May: “I think there is, I know there is one person in the world that Freddie would be very proud to be on the stage tonight. And she is here. Ladies and gentlemen, Liza!)”. Weird that Liza said “stay safe” right at the end. Did she know?

La sfârșitul muzichiei, Roger își aruncă bețele în aer și, câteva minute mai târziu, spune: “Goodnight Freddie, We love you!”

Din comentariile iutuberilor:

“Before the full queen portion there was about 3 hours of performances including U2, Scorpions, Metallica, Guns N’ Roses and Def Leppard when they were in their top forms”

“At the end they played God save the queen”

“I love how Roger signals to John that he can go now. He seemed so sad and out of place. Such an unassuming gentle man”

“John never looks at the performers. I feel like it’s because he doesn’t want to not see Freddie”

“Sad seeing how devastated Brian may looked during this concert”

“at 1:20:46 Freddie singing in the crowd :)” Adevărul e că…

crowd

“I was there and all those Balloons that were released at the start of the Show. Of all those Balloons ONE stayed until Liza Minnelli and the Band Queen et al finished the final note of the night … That One Balloon took off into the night Sky. I hope to god there is footage of it”

“Freddie Mercury is the Michelangelo, Leonardo Da Vinci, Michael Jordan, Pele, Mariano Rivera, Babe Ruth, Cristiano Ronaldo of singing/frontman. Of course people appreciate his genius and beauty way more after he’s passed. That often happens with the most gifted. They’re not fully understood while they’re alive and it takes so long to understand their gift because often the most genius, creative and beautiful are above comprehension”

“The live chat during the live stream was kinda toxic because they didn’t realize it was the 1992 tribute concert. I saw questions like “Killer Queen next please” and “where is Freddie?”

Jurnal de stat în casă – ziua 64

Infernul, adaptare liberă după Divina Comedie a lui Dante de Romeo Castellucci, prezentată în 2008 la festivalul de la Avignon. Muzica Scott Gibons.

w_infern_1

Leul mândriei, leopardul patimii și câinele lup al lăcomiei ai lui Dante au fost înlocuiți cu 6 sau 7 câini lup , care l-au asaltat pe regizorul  îmbrăcat în costum de protecție (știm cine e, pentru că s-a prezentat la intrarea pe scenă). “My name is Romeo Castellucci. I do not say “I am Romeo Castellucci.” It is a name someone else has given me, so that the show becomes not an autobiography but a universal biography“. Poetul e acolo, inside his opera, privind cititorul/privitorul în ochi.

Așa începe happeningul. Și cu un cățărătorul care urcă până sus pe zidurile palatului papal, ca să îi recupereze băiatului cu ochelari și pistrui Jean o minge de baschet. Băiatul declanșează cu mingea bătută în podea sunete de cărămizi demolându-se din clădiri bombardate. E o bestie acolo-n clădire, zbuciumându-se în dosul ferestrelor, să iasă, să se expandeze, să ne cuprindă. Oamenii vălurind ca un râu, ca o mare, la unison (uite așa te duce veața!). Oameni iubind la unison dar neștiind pe cine, ambivalent je t’aime șoptit când într-o palmă, când în alta. Copilași fericiți se joacă neștiutori într-un cub de sticlă (Limbo?), dar peste care cade un foșnitor și umflat de vânt șifon negru. Oameni care mor: uciși în accidente, în violențe domestice sau pur și simplu așa, degeaba. Oameni, mulți, și prim-planuri pe ochii lor, care exprimă atât de diferite sentimente. Toți cei care au ajuns aici tânjesc după cei dragi, se văd cupluri care se îmbrățișează, mame care-ți hrănesc copilașii, tați care-și duc odraslele cârlionțate pe umeri, îndrăgostiți care se mângâie, bărbat în toată firea care-și cară mama bătrână în brațe. Stop cadru, mingea de baschet e mâncată femeia bătrână. Oameni cu mâinile aruncate în lături, într-o postura de crucificat, cad unul după altul. Alții, țintuiți pe podea, încearcă să zboare cu mâinile în orme de aripi, dar nu se ridică, nu se ridică nici unul de pe podeaua pe care e întins. Și-n timpul ăsta, lungi perdele de șifon gri translucid acoperă spectatorii din tribune, nici ei nu mai văd lumea și scena decât deformat, ca prin abur, ca prin fum. Umbrele lui Platon pe peretele peșterii. Pianul ia foc, muzica e ucisă și ea, precum oamenii care tot cad, cu gâtul tăiat de predecesor (“Ascultă, ascultă, sunt eu, tu unde ești?). E mereu același bătrân cu barbă albă și ochelari, cu are de profesor universitar, cel care rămâne în picioare după carnagii. “Unde ești tu? Unde ești tu? Te implor” se lamentează el. Degeaba, moartea a trecut prin scenă în actul I, personificată de scheletul care s-a târât pe scenă dintr-o parte în alta. Dar stai, că reapare nepotul Jean, puștiul ochelarist cu pistrui. Bunicul  doarme acum, cu capul pe minge, somnul de veci. Apare și-un cal dar nu e maro, e albca un inorog, așa că trebuie maculat, peste el plouă cu sânge. “Păcat, păcat, de sângele vărsat”. Calului îi ia locul mașina zdrobită în accident, îngerii morții vin imbrăcați în uniforme portocalii de SMURD.

Andy Warhol e leitmotivul întregii puneri în scenă, este cel ce aruncă perdeaua neagră peste cubul copiilor, cel care inițiază ritualului tăiatului gâtului aproapelui, cel care iese din mașina accidentată. “Who the fuck is Alice? “. Nu știm dacă e Virgiliu, ghidul artistului în lumea de dincolo de purgatoriu sau însuși Satana. Frumusețea e în ochiul privitorului. “For the character of Andy Warhol, I worked with a mask. He is my reference to an epoch, rather than to History, because with Andy Warhol, in a certain sense, History ends. The portrait of Mao Zedong and the portrait of a banana have the same value, so this must mean that History has been crashed”  (zice Castellucci).

Infernul sunt ceilalți? Infernul sunt eu? Cam da, dacă mă iau după faptul că singurele televizoare care nu s-au spart în bucăți la gestul lui Warhol, formează, la ferestrele palatului papal, cuvântul TOI.

Jurnal de stat în casă – ziua 62

Am prins pe final zoomata discuție de pe feisbuc a lui Vlad cu câteva poete contemporane tinere. Și am prins de la el idee că artă are și o valență de curățare sanitară. Săpun pentru suflet, de ce nu? Io mă dau în vânt după săpun, fac și colecție.

Arta n-o fi profund si total celesta dar inutila sigur nu e. Aceste 62 de zile in casă, jumătate din ele singură, nu crez ca aș fi rămas cu toți neuronii cât de cât funcționali dacă n-ar fi fost baletul, Shakespeare, filmele italiene, Liviu Ciulei si Marin Sorescu. Până și improvizațiile amatorilor care cântau la balalaică din balcon au avut balsamul lor. Sau proiectele foto în culori. Mi-e drag de portughezii ăia de scriu la comun o carte, cum ne jucam noi în copilărie cu foaia împăturită. S-au cetit povești copiilor la culcare, s-au recitat mii de poezii, s-a dansat, s-a cetit tot Hobbitul în direct fără pauză. Nu mai zic de concerte de arhivă la liber, a mers Pink Floyd pe repeat pe telefon, când lucram pentru job.

În câtevaurile dăți când “s-a luat curentul” sau “s-a oprit netu’, un confort mental extraordinar mi l-a dat gândul la cele peste 1190 de cărți din biblioteca (recensământ finalizat în decembrie anul trecut, păi de unde să știu că vine pandemia și n-o să am ce face cu timpul liber?). Acuma știu precis unde e raftul întreg de poezie, unde e Ghidul autostopistului galactic, unde e Dune, unde e viața lui Leonard Cohen dar și cartea apărută postum The Flame (și-n română, și-n engleză, cât cuprinde!) sau scrisorile lui Van Gogh către fratele său Theo. În biblioteca din dormitor, trei rafturi poartă cărți pentru copii, bine de știut când dă târcoale câte o descurajare. Nu, n-am cetit nici măcar o carte în aste două luni, nu s-au aliniat planetele așa, era prea multă tăcere (iar io ador liniștea!). Dar orișicâtuși.

PS Peședintele Tanzaniei pretinde că niște probe luate de la o capră, o prepeliță și un fruct de papaya (înregistrate fals ca aparținând unor oameni), au fost raportate pozitiv la covid. Iar Raluca Turcan (vice prim-ministru) anunță cu mândrie că astăzi s-a reglementat prin ordonanță de urgență “transportul gratuit pentru elevi” (notă: școlile sunt închise până la vacanță, mediile se încheie fără teze). Nici să râzi nu poți, iar să plâng nu-mi dă mâna.

Jurnal de stat în casă – ziua 61

Nu e ciudat cum frica de moarte anihilează tocmai motivele pentru care merită să trăiești? Pentru că exact asta ne-a făcut minuscula secvență de ARN din cauza căreia stăm în case jumătate de planetă, dacă nu mai mult.

Nu ne mai îmbrățișăm.

Nu ne mai întâlnim bunici cu nepoți, mame cu fii și fiice, prieteni cu prieteni.

Nu ne mai petrecem timpul liber după pofta inimii: nici la grătar, nici la o cafea con spirito la o măsuță minusculă din fața cafenelei, nici bântuind prin săli goale de muzeu, nici cu lacrima o secundă mai târziu sau râsul o secundă mai devreme la piese de teatru, nici la concert (că-i recital de pian, Copilul Minune sau jazz la Brezoi Vâlcea), fotbalul se joacă făr de peluze sau cu manechine de carton pe scaunele din tribune.

Nu ne plimbăm pe plajă.

Nu ieșim cu bicicleta, rolele sau măcar la plimbare prin parc.

Oamenii nu se mai pot ruga în spațiile sacre ale fiecărei religii, cred că e prima oară în istorie.

Primăvara a venit și-a trecut fără să mirosim liliacul, iasomia, salcâmul.

Primăvara a trecut fără să auzim cucul.

În fiecare mai eram la Ploștina și fotografiam dansul petalelor de vișin, delicatețea liliacului de la geamul foișorului, înflorirea mărului plantat de tată, a părului plantat de frate sau a cireșului plantat de soț. Măcar un buchețel de cioboțica cucului și tot puneam într-un pahar, pe masă. Sau violete. Sau toporași. Nu știu ce face pawlonia plantată de mine, sau coacăzul lui Cris, sau trandafirii tatălui și cârciumăresele mamei.

Oricât de aproape am fi de noi înșine, în introspecție, nu e destul. N-o să fim mai buni, așa cum pretind toți sacerdoții dezvoltării personale că vom fi. Ne-am suprimat emoții și trăiri date de simțuri, sperând amar că da, asta trebuia să facem, suntem buni cetățeni, bla bla.

O să ieșim din mai direct în iarna învrăjbirii noastre, reci și la distanță, mai suspicioși cu semenii, deși eram prea destul și înainte.

O să fim robii liniilor trasate pe podele de magazine, autobuze, trenuri, avioane sau restaurante, un-me-tru-ju-ma-te. O să ne des-desim, din doi în doi, din trei în trei, din puțini în puțini. Iar liniile astea or să ne urâțească mai ceva ca linia destinului din palmă sau ridul de încruntare de pe frunți.

Ce frumos a spus Liviu Ciulei în filmul repetiţiilor la spectacolul “Hamlet” montat în iunie Anno Domini 2000 (pus la dispoziție cu gentilețe în seara asta, în livestream, de Teatrul Bulandra), cum că scopul ultim al teatrului este să te însingureze acolo, între oameni, să te “izoleze” dar înconjurat de o comunitate care respiră în jurul tău, la fel ca-ntr-o biserică în care singur te rogi, dar umerii vecinului se ating cu ai tăi. Oare ce-ar fi crezut el despre izolarea asta fizică cvasitotală, de neimaginat acum puțină vreme?

E seara, Maria.

Jurnal de stat în casă – ziua 60

Astăzi e ziua internațională a asistenților medicali, așa că la multă sănătate și pentru mama mea. Țiu minte când mă lua cu ea la serviciu ca să nu stau cu cheia de gât, cât de tare mă impresiona când se schimba de hainele de oraș în halat și bonetă, parcă era o super eroină, sigură pea ea și imbatabilă.

PS Mi-am adus aminte cum a dat Vela dispoziție la sfârșitul lui martie curent ca-n uichenduri, între orele 17.00 și 21.oo, mașinile de poliție să patruleze pe stradă cu Deșteaptă-te române la megafoane, „cu claritate și intensitate adecvată”. Și cum a ieșit armata cu Humvee-urile la Piața Unirii.

Jurnal de stat în casă – ziua 59

Nimicuri fermecătoare pe vreme de pandemie.

Oamenii care au aplaudat de la balcoane personalul medical, seara la 7-8, peste tot pe planetă (mai puțin la noi, biensur).

Polițiștii spanioli care au dansat la prânz pentru locatarii unei străzi.

Oamenii care au cântat la instrumente prin balcoane, unii chiar fabulos.

O fată DJ care dă spectacole pe terasa ei din Ghent.

Animalele și păsările care au explorat orașele golite de oameni.

Pinguinii de la acvariu Shedd.

În Germania, filme proiectate pe fațade de clădiri, să fie vizionate cu vecinii.

Fata care a dansat tarantela într-una din piețele goale ale Italiei.

Muzicienii care au cântat împreună concerte fiecare din casa lui.

Balerinele care au dansat dansul lebedei, fiecare la casa ei.

Muzeografa din Leningrad care a filmat continuu exponatele din Ermitaj.

Curatorii din Uffizzi care și-au prezentat fiecare “sala mea”.

Filme, spectacole de operă, spectacole de teatru vechi înregistrate. Cărți. Albume de artă. Muzichii de arhivă. Scurtmetraje.

Exerciții de yoga, pilates, tai chi sau kinetoterapie la liber.

Imitarea unui tablou celebru, improvizând cu ce aveau oamenii prin case.

În România, cozile de oameni de un kilometru jumate  la mici, de 1 mai.

Băbuța din Anglia care le făcea cu mâna șoferilor de camioane de pe un pod.

Moșulețul de 100 de ani din Anglia care a strâns o turmă de bani făcând ture prin curte.

Șoferul de taxi spaniol care căra bolnavi sau personal medical pe gratis, întâmpinat cu aplauze.

Copilașii care s-au dus să-și viziteze bunicii, văzându-i numai prin geam.

Expoziția “Artă din balcon” la Berlin, la care au participat peste 50 de artişti.

Cartea colectivă Escape Goat pe care o scriu la comun 46 de scriitori portughezi, un capitol pe zi.

Curcubeele.

Știrile pozitive ale lui Orlando Nicoară.

Preotul dintr-o comună din Vâlcea care a aprins de Pași lumânări la toate mormintele cimitirului.

Măștile făcute de croitorese de pretudindeni și lenjeriile de pat pentru spitale cusute de măicuțe la mănăstire.

Înotătoarea care se antrena în casă, pe masă. Tenismenele care jucau de pe un bloc pe altul.

Până și the musical representation of the amino acid sequence and structure of the spike protein of the pathogen of COVID-19.

PS Înainte să se iventeze hambarele, cum se numea cucuveaua de hambar?

Jurnal de stat în casă – ziua 58

Azi despre bunicul meu din partea mamei.

memoria-bisericii-in-imagini-parintele-gheorghe-dragomirescu-din-lopatari-96439

Născut în 21 ianuarie 1915, în familia ţăranului Neagu Dragomirescu din Blăjani, judeţul Buzău, Gheorghe (Puiu) Dragomirescu a urmat Seminarul „Chesarie Episcopul“ din Buzău, a lucrat ca dascăl la biserica din satul natal și a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Cernăuţi (1935-1939). La 12 noiembrie 1940 este hirotonit preot, după care a primit parohie în comuna Mărăcineni județul Buzău, unde a slujit până la 30 iunie 1943. Pînă în februarie 1946 slujește la mănăstirea Barbu. Ca urmare a pensionării străbunicul meu (foto mai jos), își începe slujirea ca preot în comuna Lopătari, județul Buzău începând cu 4 februarie 1946.

Madelin-Strabunicii cu nepotii lor

Textele de mai jos apartin domnului Adrian Nicolae Petcu (cercetarea arhivelor pentru Ziarul Lumina):

În toamna anului 1940 a fost implicat în Mişcarea legionară, după cum spunea într-o declaraţie din martie 1941: „Am intrat cu credinţa curată că legiunea este o şcoală a sufle­tului românesc pe care trebuia să-l conducă pe adevărata lui cale de perfecţionare. Să creeze un om nou, un om mai bun, într-un cuvânt, să formeze un adevărat creştin, astfel gă­sin­du-se pe adevărata linie evan­­ghelică. N-am lucrat decât în conformitate cu această credinţă a mea. Am învăţat la toate şe­dinţele pe legionari să fie oameni drepţi, cinstiţi şi de onoare; să se poarte cât se poate de frumos cu vecinii lor, cu semenii lor şi mai ales să respecte cu toată cinstea cuvenită pe funcţionarii satului şi ai statului. Nu numai că i-am învăţat, dar i-am mustrat atunci când purtarea lor lăsa ceva de dorit. Aş putea să dau aici o mulţime de exemple. Ca şef de garnizoană mi s-a cerut adesea să raportez cum se poar­tă funcţionarii de aici şi chiar mi s-a cerut ca să schimb consiliile de la bancă şi cooperativă. Nu numai că nu s-a schimbat nici un consiliu, dar nu s-a spus nici măcar o vorbă care să jignească pe vreunul dintre funcţionari. M-am interesat de toate nevoile satului. Am înfiinţat cantine şcolare la trei şcoli din această comună, cantine ce au continuat să dea zi de zi pâine cu miere, magiun sau zahăr, până în ziua de 25-26 ianuarie, când am predat banii. Am aprovizionat satul cu porumb, ceea ce formează una dintre nevoile cele mai simţite ale satului nostru, făcând în felul acesta de două ori mai bine: a) sătenilor, care îl găseau oricând şi cu preţ mic; b) băncii, căreia îi dădeam un venit de circa 500 lei săptămânal, banii fiind luaţi de primarul de atunci cu împrumut, deşi, după cum am spus şi mai sus, s-ar fi putut să dăm consiliul la o parte şi să lucrăm noi, aşa cum de altfel s-a şi făcut în alte părţi. Aşa am înţeles să lucrez pentru satul meu şi pentru binele şi pentru folosul moral al eno­riaşilor mei”. Nu a participat la rebeliunea legionară din ianuarie 1941, prin Sentinţa nr. 322 din 31 martie 1941 a Tribunalului Militar al Corpului 5 Armată, fiind achitat de orice penalitate.

Adevăratul calvar a început după instaurarea regimului comunist. Iniţial, a fost acuzat că îi ajută cu provizii şi haine pe legionarii ascunşi în munţi, conduşi de medicul Corneliu Şercăianu şi avocatul Nicolae Păun. La 18 februarie 1949, i s-a organizat un flagrant, moment în care a fost arestat de Securitate şi anchetat 11 luni prin metodele specifice vremii. Prin Sentinţa nr. 63 din 6 februarie 1950 a Tribunalului Militar Braşov, părintele a fost condamnat la 1 an de închisoare corecţională. Condamnat, după ce refuzase să depună mărturie împotriva celorlalţi inculpaţi, este eliberat 13 zile mai târziu, în urma comutării pedepsei. Revenit în Lopătari, după multe intervenţii la Ministerul Cultelor, a fost repus în drepturi la 15 decembrie 1953. În favoarea eliberării sale fusese întocmit un memoriu al comunităţii din Lopătari, semnat şi de factorii politici şi culturali locali. Pe data de 19 august 1959, imediat după sfârșitul slujbei religioase, este arestat de Securitate împreună cu mai mulţi credincioşi apropiaţi, fiind suspectat de „uneltire contra ordinii sociale“. Informatorul cu nume conspirativ “Iorgu” a precizat că preotul Dragomirescu a răspândit printre credincioşi discuţii cu caracter duşmănos contra regimului din Republica Populară Română. Era acuzat că, alături de preotul Mircea Stănescu şi agricultorii Ion Găzdaru şi Vasile Colniceanu din Mânzăleşti, ar fi purtat „discuţiuni cu caracter duşmănos regimului democrat din RPR, preconizând schimbarea regimului” şi că ar fi dorit împreună cu preoţii Sandu Tudor şi Gheorghe Beşchea „înfiinţarea în comuna Mânzăleşti a unei organizaţii subversive prin care să lupte împotriva orânduirii de stat”. Mai era acuzat că, împreună cu preotul Sandu Tudor, ar fi ascultat posturile de radio străine, ar fi discutat despre evenimentele din Ungaria şi a fi „duşmănos” la adresa URSS. În noaptea de 27 spre 28 august 1959 preotul Gheorghe Dragomirescu moare. În ordonanţa de încetare a procesului penal, din 31 august, se preciza că s-ar fi „sinucis prin ştrangulare”. Aceeaşi cauză se nota în extrasul de moarte eliberat de Oficiul stării civile al Sfatului Popular Buzău, la 5 septembrie 1959. La 12 octombrie 1959, Protoieria raionului Beceni trimitea o adresă Tribunalului Militar Bucureşti, prin care solicita să se comunice dacă preotul Gheorghe Drago­mi­res­cu, „absent din parohie de la data de 19 august 1959, a fost sau nu condamnat spre a fi supus, potrivit rânduielilor noastre, şi judecăţii biseri­ceşti”. La 9 noiembrie 1959, Tribunalul răspunde că preotul Dragomirescu „a fost judecat de acest Tribunal Militar şi, prin Sentinţa nr. 990 din 7 octom­brie 1959, a fost condamnat la 9 ani închisoare corecţională, 5 ani interdicţie corecţională şi confiscarea totală a averii personale şi 400 lei cheltuieli de judecată”. Altfel spus, părintele fusese condamnat după deces!

untitled

Bunica mea, Ecaterina Dragomirescu, relatează: “în anul 1961 penitenciarul din Buzău mi-a expediat un colet cu paltonul, periuța și pasta de dinți, fără explicații. Într-un târziu (1963) am intrat și în posesia unui act de deces încheiat în 1961, din care reieșea că soțul meu s-ar fi sinucis în 29 august 1959, la zece zile de la arestare. Ideea sinuciderii a fost respinsă de toți, căci era recunoscută probitatea morală a soțului meu. Toate încercările mele au fost zadarnice și moartea lui Puiu rămânea un mister. Când nu mai speram să mai aflu nimic s-a prezentat la mine o doamnă, care mi-a spus că a fost secretară la Securitate și că, impresionată de soarta și stăruința mea, s-a hotărât să mă caute și să-mi spună adevărul în legătură cu tragica moarte a soțului meu. Respectiva doamnă încheiase conturile cu Securitatea, scârbită de cele văzute și auzite acolo. Astfel, mi-a mărturisit că după arestarea și schingiurea la care a fost supus, ofițerul care-l ancheta cerându-i să-i divulge pe alții, enervat în fața rezistenței lui Puiu, exasperat de neputința de a-i smulge ceva compromițător, l-a urcat într-o mașină și l-a transportat undeva spre dealurile Vrancei, la un loc numit Crucea Comisoaia. Ajuns acolo i-a spus preotului să coboare și să plece. Acesta și-a dat seama că e ceva necurat și a refuzat, neînțelegând de ce pentru a-l pune în libertate a trebui să-l ducă acolo. Ofițerul enervat i-a ordonat să se întoarcă cu spatele și l-a împușcat. A ordonat șoferului să coboare și împreună l-au îngropat într-un șanț. Șoferul s-a executat dar curând a dispărut, după ce relatase scena unui camarad din comuna Odăile, care a confirmat spusele lui. Despre ofi’erul de securitate respectiv se știe că s-a întors la serviciu, s-a închis în birou, a scris un bilet pe care l-a pus în sertar și s-a împușcat. În bilet scrisese: ”Sunt vinovat că am omorât un om nevinovat.” Oficial s-a spus că a făcut infarct și că a murit la datorie. I s-au făcut onorurile cuvenite“.

Gheorghe-Dragomirescu

PS Duminică 22 octombrie 2017, lopătărenii și-au târnosit noua biserică (cea pentru care bunicul meu făcuse pe vremuri, împreună cu sătenii, mii de cărămizi pe care le adăpostise în podul bisericii celei vechi). “Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Ciprian a evocat personalitatea preotului martir Gheorghe Dragomirescu, unul dintre apărătorii Ortodoxiei în timpul comunismului, amintit şi în Actul de sfinţire elaborat cu acest prilej. Pentru cinstirea memoriei sale, Înaltpreasfinţia Sa a acordat Ordinul „Sfântul Mucenic Sava de la Buzău” presbiterei Ecaterina Dragomirescu, văduva preotului Gheorghe.” (sursa basilica.ro)

Jurnal de stat în casă – ziua 57

Celebrități cu covid.

Virusul nu a ocolit casele regale: Prințul Charles al Marii Britanii pe 25 martie. Prințul Albert de Monaco pe 19 martie. Karl von Habsburg. Maria Teresa de Borbon Parma.

Sau politicienii. Cel mai celebru este primul ministru britanic Boris Johnson, care a stat chiar la terapie intensivă, pe oxigen. Știrea reconfortantă e că și-a revenit la timp ca să devină din nou tată, partenera sa Carrie Symonds aducând pe lume un băiețel, pe 29 aprilie. Prim-ministrul rus Mikhail Mishustin se declară pozitiv pe 30 aprilie. Soția prim-ministrului canadian Justin Trudeau e bolnavă pe 12 martie. Senatorul american Rand Paul. Vicepreședintele Iranului. Primarul din Miami. Soșia prim-ministrului spaniol Pedro Sachez. Fratele guvernatorului Cuomo al New Yorkului.

Actorii. Primii care au anunțat că au fost testați pozitiv cu noul coronavirus au fost Tom Hanks și Rita Wilson, pe 11 martie, în Australia. Idris Elba, Luther pe Netflix (recomand!) a anunțat pe 16 martie că el și soția sunt în carantină dar se simt OK. Kristofer Hivju, Tormund din “Games of Thrones” anunță pe 16 martie pe instagram că a fost testat pozitiv și e în izolare cu toată familia. Marianne Faithfull a stat chiar în spital.

Muzicienii. Tenorul Placido Domingo a scris pe feisbuc pe 22 martie “I feel it is my moral duty to announce to you that I have tested positive”. Cântăreața Pink și băiețelul ei de 3 ani, pe 3 aprilie.

O remarcă specială pentru Harvey Weinstein, care ar fi contactat virusul în închisoare, unde ispășește pedeapsa #metoo.

Din păcate, unii au și murit: saxofonistul Manu Dibango, scriitorul dizident român Paul Goma, scriitorul chilian Luis Sepulveda, muzicianul rock Alan Merrill (I love rock’n roll), creatorul de pantofi Sergio Rossi, cântărețul country John Prine.

Apropo de ultimele studii medicale cu privire la formarea cheagurilor de sânge la pacienții infectați cu virusul, mi se pare relevant anunțul făcut de Amanda Kloots, soția actorului Nick Cordero (Waitress), care e în spital din 6 aprilie cu pneumonie: “he tested positive for COVID-19 after two negative tests. He was put on an ECMO machine to help breathing, she said April 11, and then put on a ventilator and kidney dialysis, as well. That same day, he went into emergency surgery after the ECMO stopped blood flow to his right leg. He was in “very critical condition” after the surgery, Kloots wrote in an Instagram Story. “Tomorrow is Easter and I’m praying for a resurrection.” On April 18, Kloots shared on her Instagram story that Cordero will need to have his right leg amputated due to blood clotting. “They had him on blood thinners for the clotting and unfortunately the blood thinners were causing some other issues — blood pressure and some internal bleeding in his intestines. We took him off blood thinners but that again was going to cause some clotting in the right leg. So the right leg will be amputated today,” she said. Cordero recently went into septic shock and developed a fever, which is now controlled, Kloots said on April 28, which delayed plans to remove him from his ventilator”

Jurnal de stat în casă – ziua 56

Astăzi despre politichiile autohtone la vreme de pandemie. Președinte și guvern liberal. Parlament psd.

vela

Context: preşedintele Klaus Iohannis a anunţat că după 15 mai deplasarea în interiorul localităţilor va fi permisă fără a mai fi necesară declaraţia pe propria răspundere, dar că deplasarea între localităţi nu va fi permisă decât pentru motive bine determinate, cum ar fi serviciul, probleme medicale sau activităţile sportive individuale. Luni după-amiază, şeful de la Interne, Marcel Vela, a declarat că, de fapt, din 15 mai, românii vor putea pleca din localitate pentru a merge la munte să facă drumeţii sau alpinism. „Activităţile sportive individuale sunt cele care ţin de activităţi gen drumeţii, alte activităţi gen alpinism, mersul cu bicicleta, mersul la pescuit. Toate acestea vor fi permise. Da, puteţi pleca la Sinaia să faceţi alpinism sau drumeţie”, a precizat Vela.    Câteva ore mai târziu, premierul Ludovic Orban a confirmat că „deplasarea în afara localităţii va fi permisă pentru mai multe motive, pe care le consideram întemeiate – serviciu, la rude, deplasări la activităţile agricole; dacă dam drumul la alpinism, la deplasări montane, înseamna că se pot duce la munte”. Pentru ca deruta să fie şi mai mare, la puţin timp de la intervenţia premierului, ministrul Sănătăţii, Nelu Tătaru, a anunţat că după 15 mai nu se va putea merge la munte sau la mare, ci oamenii vor avea voie să plece din localităţi tot pentru ieşiri cu scop precis. „ Nu putem pleca în cele două săptămâni de după 15 mai”.

Așadar.

Încă de le început, decidenții români au copiat mimetic deciziile din Italia, cu două, URIAȘE, diferențe. (1) Identitatea membrilor grupurilor desemnate cu atribuții pe perioada stării de urgență este secretă. (2) Actele normative au fost emise de președinte și Guvern, ocolind Parlamentul. Președintele a încălcat primul Constituția, întrucât a reglementat prin decret ceea ce nu poate reglementa decât Parlamentul, adică restrângerea temporară a exercițiului unor drepturi (Art.73 (3) Prin lege organică se reglementează g) regimul stării de asediu şi al stării de urgenţă; Art.93(1) (1) “Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia”.

Apoi:

  • în 27 februarie prezidentul scria pe feisbuc ”Nu există niciun motiv real de panică. Infecția cu acest virus provoacă în marea majoritate a cazurilor doar simptome ușoare, dureri în gât, tuse și febră, ca în orice răceală”. Pe 6 martie, o cohortă de politicieni iese la plantat copaci în Dâmbovița. Pe 10 martie, ziariștilor de la Cotroceni li se cere să stea departe. Apoi silentio stampa.
  • în 13 martie, un parlamentar liberal cu istoric de călătorie a fost confirmat cu coronavirus. Drept urmare, primul ministru anunță că se autoizolează 14 zile la Vila Lac, culmea, convocând ziariștii într-o sală mică, nerespectând nici o regulă de distanțare
  • 400 de parlamentari sunt testați preferențial. La fel jurnaliștii acreditați la parlament, guvern și președenție. Medicii de la Gerota, unde lucra fostul milițian infectat, care a și pupat femei de 8 martie, nu sunt testați
  • Grupul de Comunicare Strategică anunță că spitalele vor fi închise, generând panică printre bolnavii cronici. Au revenit ulterior, spunând că spitalele vor trata urgențele și cronicii.
  • La o lună de la pandemie, în plin focar Suceava, Ministrul Sănătății demisionează
  • Prezidentul apare grav la televizor, declarând că persoanele peste 65 de ani vor sta obligatoriu în case. Câteva ore mai târziu guvernul îl contrazice cu ordonanța militară în care stabilea ore de ieșit din casă pentru aceste persoane
  • Cele 10 ordonanțe militare ale Guvernului, dacă nu vorbesc de bătrâni care plimbă câini, se contrazic la două zile
  • Ministrul de interne declară deschiderea bisericilor în noaptea de înviere ca urmare a unui “acord” cu BOR, prezidentul iese  la rampă ca să anuleze această măsură
  • Draftul de plan “Vacanta Mare”, elaborat prin februarie de directorul spitalului de boli infecțioase din București răsare pe firmament late în aprilie, prilej pentru prezident de a-l declara ”aberant”, ”inadmisibil” și ”totalitar” (notă: truc electoral)
  • Interzicerea exportului de cereale, biscuiți și turte prin OM7, clarificată prin OM8 și eliminată prin OM9.
  • Primul ministru vorbește de șomaj tehnic pentru bugetari, ministrul de finanțe îl contrazice
  • 1500-2000 de oameni sunt filmați înghesuiți în aeroportul din Cluj, în plină pandemie, așteptând îmbarcarea în chartere spre Germania, la cules de sparanghel
  • Ministrul Învățământului declară că anul școlar va fi încheiat “într-un fel sau altul”. Apoi declară că achiziționarea mijloacelor de învățare de la distanță va fi obligatorie pentru părinți. Asta în condițiile în care studii recente arată că o treime dintre copiii români nu au acces la resurse pentru așa ceva
  • Ministrul Muncii declară că nu există o centralizare a angajaților bugetari
  • Ministrul Culturii crede că redeschiderea teatrelor este posibilă, în viitorul apropiat, dar numai cu piese în care personajele respectă distanțarea socială (Ianche, Tache și Cadâr da, Romeo și Julieta nu)
  • OUG 34 2020 este declarată neconstituțională de CCR, inclusiv decizia de majorare a amenzilor (Ministrul Afacerilor Interne, Marcel Vela, a anunţat, miercuri, că sumele încasate din amenzile aplicate pentru nerespectarea ordonanţelor militare ar putea fi utilizate în sistemul de sănătate publică. Potrivit acestuia, de la începutul stării de urgenţă au fost aplicate în România 290.000 de sancţiuni contravenţionale în valoare totală de 570 de milioane de lei, adică aproape 117 milioane de euro)
  • Nu se deschid restaurantele și barurile pentru că premierul consideră că, din punct de vedere economic, contribuția sectorului HORECA la PIB-ul României este limitată și nu reprezintă deocamdată o urgență, fiind mai importantă sănătatea populației. Dar muzeele? Dar lidlurile, auchanurile și carrefoururile? Dar ALPINISMUL?

Jurnal de stat în casă – ziua 53

Azi inventariez morții.

HTA, DZ, BPOC. AVC.

Dialize, cancere, amputații, cardiopatii, boli renale.

Obezitate.

Vreo câțiva bețivi. Vreo doi oameni ai străzii. Vreo patru neînscriși la medic de familie.

V\rste cuprinse între 20 ani (comorbiditate “obezitate”) și 98 de ani (caminiști).

Suceava, Hunedoara, Bucuresti, Mures si Arad.

Încai la căminul de bătrâni din Galați cred că nu a mai rămas nimeni.

PS

Primii doi decedați din România puși pe seama covidului au fost pe 22 martie 2020, unul din Filiași cu cancer în fază terminală și un pacient din București, dializat.

Jurnal de stat în casă – ziua 51

Ieri, duminică.

Pentru că am descoperit că am un sac de pământ, cumpărat dumnezeu știe când, am petrecut vreo 3 ore plantând în ghivece de felurite mărimi tot felul de semințe extrase din hrana zilnică (ardei gras, mere, lămâi, lime, struguri, pere). Am găsit și un bulb de zambilă, păstrat într-un ziar mototolit, l-am plantat cu totul. Încă 3 ore am stat să fac curat, aveam noroi și pe pereți Cu oczia asta am reușit, în a doosprezecea oră, să frec gresia din bucătărie, ăsta e semn că izolarea durează deja prea mult. Dacă mă apuc și să spăl geamurile, e clar că tre să se întâmple ceva repede repede. Noroc că plouă.

Am vorbit cu Mirela 4 ore, ea smulge buruienile din grădină, io potato couch. A reușit să pună un pește pe grătar, îndemânările ei culinare se îmbogățesc amețitor. Mai antan reușise să gătească cumva și urzicile primite de la Leana din grădina ei de la Iedera. Mostly despre vaccinuri (e împotrivă), conspirații, mantre, respirații, meditații și vibrații (cică e o metodă, tuning, cu sunete guturale, iar vibrația aia te destupă la chakre).

Am văzut Frankenstein, la National Theater din Londra, cu Benedict Cumberbatch (o simpatie de-a mea) în rolul monstrului. Mă uluiesc în continuare decorurile și unghiurile de filmare din teatrele din ziua de azi.

Apoi am rezistat două ore douăzeci să văz spectacolul Sonete de Shakespeare, pus în scenă de o trupă din Berlin la Craiova, prin 2009. Minimalism, machiaj reușit, singura scenă care m-a atins a fost cea cu alăptarea și lullaby.

M-am uitta în paralel la History, la Inima Reginei Maria, un documentar romanțat și scurt.

After Life pe Netflix, scenariu, regia și rolul principal Ricky Gervais. Melasă tacing: soție, cancer, prostituata bună la suflet, drogatul care n-are bani de sinucidere, bătrâna înțeleaptă (tot aștept o întorsătură în scenariu și ea să fie de fapt fantomă), tatăl acum senil dar sufletist în copilărie, colegii disfuncționali dar drăguți în felul lor, idealistul prieten cu probleme în căsnicie, psihoterapeutul cinic încremenit la o vârstă adolescentină, nepoțelul adorabil, câinele și mai adorabil(ă), poștașul filozof, infirmiera blondă (posibila next significant other), hoarderul nefericit care vrea să apară la gazetă. Povești banale de mic orășel (dar de lângă mare, oare de ce nu mă mir?), care apar într-o gazetă gratuită, presă de faptul divers, cum era pe vremuri singura rubrică citibilă de la Scânteia. Dar minunat episodul 5 din Sezonul 2. În concluziune, prea lăcămos, prea înălțător, el e pre atrist, ceilalți sunt prea ok, lumea e prea voit mundană deși e complet nerealistă (viața chiar nu e așa, pentru mult prea mulți pe lumea asta, nu, nimicurile și banalitățile nu salvează suflete, limonada din lămâile vieții e doar un chițibuș de marketing, oamenii sunt mai degrabă jigodii decât buni deep down. Genială babeta care împlinește 100 de ani și spune că veața e de rahat iar toși oamenii sunt niște căcănari). Chiar de mirare pentru comedianul cu discursuri cinice la toate Globurile de Aur la care e desemnat gazdă. Deși, vorba lui “I’ve got to be a court jester, but a court jester’s got to make sure that he doesn’t get executed as well. I’ve got to make all the peasants laugh at the king, but the king’s sort of got to like it.” Spectacolul s-a terminat, puneți banii în căciulă.

Jurnal de stat în casă – ziua 50

Cifră rotundă.

Am trecut cu bine și de 1 mai, zi cam depresivă pentru mine. Azi am făcut teleconferință în patru, Miru e la curte cu câinele husky, cățelul cel mic și motanul Messi. Mihu cu ședințele la Microsoft, leptopurile înșirate ca la NASA și cartofii prăjiți ai Alinei. Marius așteaptă să se ridice restricțiile din Lombardia. măcar să iasă cu bicicleta și să poa să meargă la cumpărături la Gigante, că s-a săturat de ciorbele de la Lidl (tot e bine, că la noi la Lidl n-au ciorbe). Tata, mama și bunica se cam calcă pe bombeuri dar sunt bine per global.

Știri externe: pe 25 aprilie a fost cutremur de gradul 5, care e s-a simțit bine la mare. Pe 29 aprilie, asteroidul 52768-1998-OR2 a trecut foarte aproape de Pământ (mă rog, la 16 distanțe Pământ-Lună, dar orișicâtuși). Cea mai stranie veste a fost declasificarea, de către US Navy, a unor filmări de obiecte zburătoare neidentificate apărute în anii 2004 și 2015.

În România, după o lună de urcat 4 pereți, s-au conturat clar niște bule.

Nota 1: nu iau în considerare analfabeții, amețitele și mafioții, vedetuțele locale, dacopații, persoanele care comentează cu gifuri, mămicile cu feisbuc, persoanele care scriu cu majuscule.

Nota 2: în țară există infinit mai multe categorii: cei care merg la serviciu că nu au încotro. Țăranii care muncesc câmpul. Las Fierbinții de la mat. Oamenii fără posibilități materiale. Oamenii cu probleme de sănătate, disperați că spitalele se ocupă doar de covizi. Oamenii bătrâni și singuri. Oamenii vulnerabili (cu probleme psihice, în relații toxice sau abuzive).

Așadar.

Bula moderaților optimiști

Respectă restricțiile dar abea așteaptă să meargă la o bere cu prietenii. Unii fac voluntariat, alții liste cu spectacolele de văzut peste zi. Majoritatea lucrează lejer de acasă, nu au copii, comandă acasă legume, bere nefiltrată și cafea, fac maratoane de recitat poezii, scriu cărți sau articole, fac cartofi prăjiți, poze la cozile la mici de la Cocoșatu și binging pe Netflix. Unii urmăresc slujbele online de la mănăstiri și biserici ortodoxe. Altele confecționează măști din materiale colorate, personaje din desene animate sau asortate cu bluza. Se culturalizează: io n-am văzut atâtea spectacole de balet, arii de muzichie clasică și piese de teatru de Shakespeare toată veața.

Bula moderaților pesimiști

Au afaceri lovite de criză dar se repliază. Vor să se întoarcă degrabă la serviciu pentru că traiul la comun cu copiii care au lecții, motanu în călduri și partenerul decalat cu pi pe patru i-a cam adus la limită. Comentează cu sarcasm toate bâlbele guvernamentale, amenzile polițiștilor și intonația ministrei învățământului. Scriu parodii de scenarii apocaliptice despre carantina din anul 2024 (mostră)

Bula conformiștilor

Nu vom reveni la normal pe 15 mai. De fapt, nu vom reveni complet la normal nici până în primăvara 2021. În momentul în care România elimină majoritatea restricțiilor, vom ajunge la fel ca Wuhan, Lombardia, New York, având sute de morți pe zi. Așa că școlile vor rămâne închise, turismul va rămâne oprit, cei care vor putea lucra de acasă nu vor merge la birou, sportul și evenimentele vor fi oprite. Probabil că mersul în aer liber va fi liberalizat, că oamenii nu pot sta închiși în casă un an întreg, dar restul va rămâne cel puțin până la sfârșitul anului

Bula conspiraționiștilor

Virusul nu există, a fost inventat de Bill Gates care este patronul ocultei mondiale, din car efac parte OMS și Lady Gaga care face concerte să doneze oamenii la OMS. Ne țin noaptea în case ca să monteze antenele 5G, unele camuflate de copaci de plaxtic. Antenele 5G fac unde electromagnetice care dereglează celulele. Vor să ne vaccineze pe toți obligatoriu ca să ne bage un cip sub piele.

Bula scepticilor îngrijorați de degradarea drepturilor omului și care urmăresc cu interes modelul Suedia, care n-a închis nici cârciumile, nici școlile (în care mă regăsesc)

“Autor : Vasile Astărăstoaie: A fost suficient ca în universul biotic să-și facă simțită prezența un nou membru (microscopic) pentru ca viața noastră să se schimbe fundamental. De la senzația că omul a devenit stăpân al gândirii și al naturii, de la confortul individual și imaginea de maximă securitate (induse de progresul științific și de tehnologiile moderne) a trecut brusc la sentimente de neputință și frică irațională. COVID-19 a devenit nu (numai) o problemă de sănătate publică, dar mai ales o problemă de filozofie existențială cu implicații majore economico-sociale, culturale și religioase. În acest context, este de neînțeles de ce în elaborarea măsurilor de combatere a pandemiei, organismele internaționale (OMS) și cele naționale nu au implicat și specialiști în bioetică. Aceasta cu atât mai mult cu cât în științele vieții numai cunoașterea nu este suficientă; ea trebuie înconjurată de umanism și controlată de valorile moralei, care sunt supreme. Achizițiile medicinei științifice, inclusiv politicile de sănătate publică, s-au dezvoltat în concordanță cu scopurile tradiționale ale eticii individualiste (bazată pe jurământul lui Hippocrates), care plasează interesele individuale ale pacienților /cetățenilor deasupra intereselor colective ale societății și ale statului. Abia în secolul XX (în perioada de instalare a regimurilor totalitare/dictatoriale), politicile de sănătate au ales să urmeze o etică colectivistă și utilitaristă, care pune interesele colective ale societății și ale statului deasupra intereselor individuale ale pacientului/cetățeanului. Pentru a preveni derapajele nedemocratice și abuzurile este necesar un control etic al măsurilor propuse. Cu atât mai mult cu cât avem criterii de evaluare a programelor încă din 2000 (Nancy Kass. AmJPH 2001;91:1776-82). Adaptându-le la situația actuală, criteriile ar fi:

1. Necesitatea măsurilor

Politicile de sănătate publică și implicit măsurile trebuie să fie necesare pentru a diminua un risc semnificativ pentru sănătatea populației. În prezența unei pandemii există o obligație a statelor de a elabora și implementa măsuri care să diminueze efectele și să protejeze cetățenii. COVID-19 nu face excepție de la o astfel de abordare. În concluzie, putem spune că măsurile sunt necesare

2. Eficiența măsurilor

Politicile de sănătate trebuie evaluate în termeni de capacitate de atingere a obiectivelor, iar măsurile trebuie evaluate în termeni de cost/ eficiență. Pentru aceasta trebuie să cunoaștem impactul și caracteristicele bolii (contagiozitate, morbiditate, mortalitate, leziunile anatomice și fiziopatologice induse etc.), strategia de implementare, acceptabilitatea, fezabilitatea măsurilor și, un lucru esențial, evaluare continuă a eficacității măsurilor. În COVID-19, am asistat la o bâlbâială continuă și la estimări fanteziste, care se modificau de la zi la zi; bâlbâială determinată în primul rând de acest colhoz globalist numit OMS. De aici au plecat mesaje contradictorii, ideologizante și partizane: pe de o parte, o viziune apocaliptică (al treilea război mondial, introduceți carantina, izolarea socială etc.) pe de alta parte, critici la adresa SUA pentru că au suspendat zborurile spre și dinspre China. În februarie, după declararea pandemiei, preocuparea domnului Tedros Adhanom Ghebreyesus era de a lăuda China (deși China a ascuns la început epidemia și apoi a încălcat cu brutalitate drepturile omului) și de a solicita să nu se utilizeze termenul “virusul din Wuhan” pentru că stigmatizează. Guvernele (cu puține excepții) au mers pe acest drum. De la bagatelizare la “apocalipsa Covid”. În aplauzele mulțimii, cuprinsă de o panică isterică, au luat măsuri care nu au fost evaluate ca impact. Dacă la început o asemenea atitudine era explicabilă, acum nu se mai justifică. Nici acum nu știm morbiditatea, mortalitatea reală, contagiunea (datorită modalităților diferite de raportare și a politicilor diferite de testare) știm însă că (până în prezent) mortalitatea prin Covid-19 reprezintă 0,8% din mortalitatea generală (puțin peste gripa sezonieră). Deși gradul de urgență biologică impus de OMS a descurajat efectuarea examenului anatomo-patologic necroptic au început să apară rezultatele necroptice din Italia, Germania și SUA, care pun la îndoială tratamentul impus prin protocol bolnavilor Covid-19. Acestea sunt câteva exemple. În luarea măsurilor, nu a contat raportul cost/eficiență și nici evaluarea impactului economico-social. A contat doar imaginea publică.

3. Proporționalitatea în limitarea drepturile omului.

Într-o pandemie există posibilitatea ca unele drepturi civile să fie limitate. Dar nu oricum, ci proporțional cu gravitatea maladiei și cu eficiența măsurii propuse. Trebuie definite: gradul de invaziune (ce drepturi și în ce măsură sunt limitate), magnitudinea intervenției (este afectată o persoană, un grup social sau întreaga comunitate) și, foarte important, durata intervenției (cât timp este limitat dreptul respectiv). Notificarea către CEDO a suspendării Convenției pe perioada pandemiei de către o serie de state (exclusiv state foste comuniste), fără o analiză făcută publică și lipsa de reacție a societății civile, aduce în discuție posibilitatea instaurării unui regim autoritar populist politico-medical sau mai corect politico-științific, ca de exemplu: New Brave World.

4. Dreptatea socială

Implică solidaritate și echitate. Solidaritate. Măsurile trebuie să creeze solidaritate și coeziune socială (să facem în comun ce nu putem face singuri). Sunt curios cum sună evaluarea, care afirmă că izolarea socială (impusă, nu recomandată) crează solidaritate, iar delațiunile, amenzile și dosarele penale conduc la coeziune socială. Echitatea înseamnă că măsurile nu sunt discriminatorii și stigmatizante. Atunci când anumitor categorii, și numai lor le impui restricții suplimentare (vezi criteriului vârstă), e clar că discriminezi, iar atunci când izolezi localități întregi și le identifici cu un pericol public (adevărați “leproși moderni”), când lași să se înțeleagă că dacă au primit virusul există o “vină majoră “, e mai mult decât clar că etichetezi, discriminezi și stigmatizezi. Nu mai spun că a merge la Biserică sau să aprinzi o lumânare în cimitir te transformă în agentul covidului care infectează întreaga omenire. În schimb, a te înghesui în gări, autogări, aerogări pentru a merge la cules sparanghel în Germania sau a îngriji bolnavi în Austria nu este de condamnat. Când se eliberează paturile din spital (care stau neocupate în așteptarea apocalipsei), când se asigură doar asistență de urgență și sănătatea unei categorii de bolnavi (bolnavii cronici) se degradează, aceasta nu este discriminare?

În concluzie, în promovarea și implementarea măsurilor de combatere a pandemiei COVID-19 nu a existat o analiza etică. Dar cui îi pasă?

P.S.1. Celor care îmi invadează peretele cu tot felul de argumente în favoarea măsurilor recomandate de OMS vă dau un sfat: postați la dvs. acasă. Altfel, în mod total nedemocratic vă voi șterge și vă voi bloca. Dacă tot sunt admiratori ai stării de urgență (unde e admisa cenzura), să o simtă pe propria piele. Eu sunt adeptul măsurilor suedeze, luate împotriva curentului majoritar. Au avut curajul să nu blocheze viața socială, culturală, religioasă și economică. Le doresc să reușească și să readucă speranța că se poate altfel.

P.S.2. Pentru cei care stau, tremurând de frică, în izolare socială în așteptarea vaccinului eliberator o veste tristă: se pare că, date fiind mutațiile de până în prezent ale coronavirusului, un vaccin pare tot mai puțin probabil să apară. Vor trebui să trăiască cu noul coronavirus și multe alte coronavirusuri care vor circula în viitor. Vor trebui să accepte că omul se îmbolnăvește, îmbătrânește și chiar (ce surpriza) mai moare. Niciun vaccin nu le va aduce tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Altfel, vor sta în izolare toată viața fără niciun folos.

P.S.3. Oponenților, care vor spune că nu sunt informat atunci când compar mortalitatea prin COVID-19 cu cea din gripă, le comunic o cifră: 152.ooo decese în sezonul 2017-2018 în Europa (sursa Clinical Microbiology and Infection 25 (2019) 1266e1276, European all-cause excess and influenza-attributable mortality in the 2017/18 season: should the burden of influenza B be reconsidered?)

Jurnal de stat în casă – ziua 49

Să vocabularisim.

George Rosu

Viruși. SARS/MERS. Coronavirus. Pangolin. Pandemie. Virusul din Wuhan. Covizi. Apă și săpun. Contacți. Distanțare socială. Izoletă. Carantină instituționalizată. Izolare voluntară. Dispenser. Dezinfectant. Sf. Mona-apă spirtită (vorba lui G.R). Măști. FFP3. Teste rapide. IgM. IgG. Reverse Transcription-Polymerase Chain Reaction. Stai acasă!. Telemuncă. Stare de urgență. Ordonanțe militare. Declarație pe propria răspundere. Virusel (via Mirela). Maia (că pîine). Comorbidități. Școală online. Organizația Mondială a Sănătății. Modelul suedez. Zoom meeting. Imunitatea de turmă. 18 luni minim. Bill Gates. 5G. Vacciniști. Antivacciniști. Infectați. 2 metri. Asimptomatic. Flatenning the curve. Lombardia. Zone roșii, zone galbene. Rinoree, tuse, febră. Virus ucigaș. Lucrători esențiali. Război cu un inamic invizibil. Hidroxiclorochină. Kaletra. Lopinavir. Remdesivir (OMS!). Shortage de hârtie igienică. Anchetă epidemiologică. Conducere militară la spital. Șomaj tehnic. TELVERDE – 0800.800.358.

#departedarîmpreună #poveștidepandemie #muzichiedelockdown

Jurnal de stat în casă – ziua 48

Astăzi, despre politichie aici, la porțile orientului.

(1) Discursul prezidentului Klaus Iohannis de ieri, apropo de securism (scuzaț, secuism):

”Bună ziua, dragi români!

Jó napot kívánok, PSD! (nota mea: O după amiază frumoasă, PSD!)

Este incredibil, dragi români, ce se întâmplă în Parlamentul României. PSD a ajutat UDMR să treacă prin Camera Deputaților o lege prin care dă autonomie largă Ținutului Secuiesc. Este incredibil unde s-a ajuns cu acest PSD! Este incredibil ce înțelegeri se fac în Parlamentul României! În timp ce noi, eu, Guvernul, celelalte autorități ne luptăm pentru viețile românilor, ne luptăm ca să scăpăm de această pandemie, PSD, marele PSD, se luptă în birourile secrete din Parlament ca sa dea Ardealul ungurilor.
Jó napot, Ciolacu! Oare ce v-a promis liderul de la Budapesta, Viktor Orbán, în schimbul acestei înțelegeri? Vedeţi, dragi români, asta înseamnă o majoritate toxică, majoritatea toxică pesedistă. De aceea, dragii mei, se înțelege acum poate mai bine de ce am vrut alegeri anticipate. Eu nu mai vreau ca problemele importante ale națiunii să fie hotărâte de PSD. Eu nu mai vreau ca această majoritate toxică pesedistă să hotărască împotriva României și împotriva românilor. Este inadmisibil așa ceva și, până sunt eu Preşedintele României, o astfel de lege nu va exista!
Vă mulţumesc”!
.
Gurile rele spun că ieșirea se datorează sondajului de opinie IMAS apărut azi, în care PNL a scăzut de la 47% la 33%.
(2) Prim-ministrul Ludovic Orban a anunțat că se vor acorda gratuit măști (având în vedere că vor fi obligatorii după 15 mai), persoanelor vulnerabile, declarate așa în urma anchetelor sociale.
.
Măștile ar costa 20 de lei maxim dar whatever, să fie anchetă.
Via Mihai Vasile, ancheta e cam așa, conform legii:
cel care o face, după ce îți cere datele personale, îți ia rând toți aparținătorii să dai CNP, serie și număr buletin (de ce ambele și nu doar CNP-ul n-am înțeles și nici n-am să înțeleg vreodată). Apoi te întreabă ce tip de casă ai, dacă e din cărămidă arsă sau cărămidă nearsă. Apoi dacă te încadrezi într-unul din cele 80 de tipuri de venituri posibile pe care le-ar fi putut realiza (regăsim, desigur, venituri din investiții, sau sumele primite în calitate de director sau acționar la o societate). Sigur că toate veniturile astea sunt fiscalizate și apar pe adeverința eliberată de ANAF, dar când faci ancheta socială, trebuie să întrebi omul de ele, și pe lângă adeverința de la ANAF (pe care o poți obține tu, autoritate publică, dar în majoritatea zdrobitoare a cazurilor încă sunt puși pe drumuri solicitanții), le mai ceri oamenilor și adeverința pentru fiecare venit în parte (fluturașul de pensie, cel de salariu, etc). După ce treci de categoria venituri, ajungi la categoria bunuri. Unde, dacă ar face treaba asta Orban și Alexandru, ar trebui să-i întrebe pe cei care zic că sunt prea săraci să-și permită măști, sau atât de săraci că solicită 142 de lei de la stat, dacă mai dețin alte clădiri decât cea în care locuiesc, dacă dețin terenuri de peste o mie de metri pătrați, motocicletă, scutere de apă sau iahturi. Iahturi, la plural. Așa e în anchetă. Apoi vine măsuratul. 75 de itemi la categoria „terenuri, animale și păsări din gospodărie”. Să stai să-i întrebi pe oameni câte hectare au cultivate, printre altele, cu grâu, porumb, mazăre, rapiță, soia, hamei, tutun, cânepă, pepeni, căpșuni, flori sau plante ornamentale, livezi, vie cu struguri pentru masă, pentru vin de calitate sau vin de masă (trei itemi separați pentru struguri, da?). Terminăm cu culturile și trecem la animale. Cabaline, viței, tăurași, juninci, vițele, vaci. Alte vaci. Iepuri, femele pentru prăsilă (oare e suficient să declari sau trebuie să atașezi și actul doveditor?). Oi mame. Alte ovice. Scroafe pentru reproducție. Porci pentru îngrășat. Pui de carne. Găini ouătoare. Sunt puțin dezamăgit că s-au plictisit și au încheiat lista cu „Alte păsări”, când în mod clar puteau să întrebe de prepelițe, struți, păuni, gâște ouătoare și gâște pentru fois gras și așa mai departe. Și după toată treaba asta, ajungi și la capitolele 5 și 6, unde întrebi omul de sănătate sau de nevoi speciale. Iar apoi trebuie să propui, în baza acestei anchete sociale, acordarea sau neacordarea ajutorului pentru care au aplicat oamenii. Adică în cazul de față pentru acele măști care reprezintă o obligație legală.

Jurnal de stat în casă – ziua 47

Subiectul zilei, pe lângă petarda cu autonomia ținutului secuiesc, care a trecut prin camera deputaților tacit (deoarece si pentru că aleșii boborului n-au pus-o pe ordinea de zi 45 de zile), fix ca să aibe prilej minoritarul sas de la Cotroceni să iasă sară în apărarea rumânismului (“ne-am luat Ardealul înapoi, bro!)” iar bravii senatori de toate culorile să scrie pe feisbuc “io n-o s-o votez!”, pe lângă asta, zic, știrea care a ațâțat toate pasiunile lumii de la poalele orientului este campania stradală a firmei McCann (în câteva zeci de panouri publicitare), în care prezintă personal medical în ipostazele sfinților, din tăte religiile.

93396805_10222958149406753_2434732336361766912_nshivawanda1

Ilustratoarea este Wanda Hutira.

Două reacții, care spun tot.

Purtătorul de cuvânt al Arhidiecezei Romano-Catolice de București spune că apreciază viziunea Wandei Hutira. „Biserica Catolică nu a formulat un punct de vedere referitor la aceste imagini. Eu personal apreciez încercarea exprimării artistice a unei idei frumoase în limbajul imagistic al mai multor religii”, a spus Șerban Tarciziu.

„Cred că este vorba despre o ridicolă campanie de promovare a unei viziuni distopice asupra situației provocate de pandemie. O încercare jenantă de rapt simbolic și maltratare vizuală a iconografiei creștine, situată sub semnul prostului gust hrănit de incultură și de o ideologie hidoasă care nu știe decât să caricaturizeze creștinismul. Cum altfel să explici deificarea iconică a unor personaje care trimit la imaginea medicului sublimată grotesc în aceea a unui «sfânt» cu aer hristic? Nu este vorba, deci, doar despre un demers blasfemiator, ci și de o ofensă adusă categoriei profesionale atât de onorabile a medicilor, care, ca noi toți, nu se cred cu certitudine sfinți sau mântuitori improvizați și nu pretind un cult public”, a declarat pentru basilica.ro, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu.

Jurnal de stat în casă – ziua 45

Referitor la măsurile pe care guvernații le au în vedere pentru economia reală, președintele Klaus Iohannis a comunicat: „Trebuie să avem răbdare, în unele zone să se așeze praful, să tragem linie, să vedem ce s-a întâmplat și cum putem să venim cu măsuri care, în fond, ajută economia românească”.

Țara lui osă.

Jurnal de stat în casă – ziua 44

Shakespeare în genialele spectacole de pe semirotundăa scenă din teatrul Globe Londra (unde Hamlet e o ea iar Romeo e negru), Shakespeare în sonetele cetite de Patrick Stewart, Shakespeare în decorurile Mariei Björnson, Shakespeare în pantaloni scurți la Național, Shakespeare în colanți și platforme mov la TVR, Shakespeare cu Gina Patrichi, Shakespeare cu Anthony Hopkins ca-n basmul cu sarea în bucate, Shakespeare în festivaluri de la Craiova sau Oxford, Shakespeare de ziua lui.

Jurnal de stat în casă – ziua 42

Azi fac cronologie.

Pe 11 martie 2020, după ce a lăudat explicit „transparența și eficacitatea măsurilor luate de China“, directorul Organizației Mondiale a Sănătății, Tedros Adhanom Ghebreyesus, declară pandemie cu virusul SARS-CoV-2. Între noi fie vorba, domnul era cel care îi oferea în 2017 titlul de Ambasador onorific pentru OMS lui Robert Mugabe, dictatorul din Zimbabwe. La presiunile externe, s-a răzgândit.

Pe 16 martie 2020, prin decretul prezidențial 195, se instituie stare de urgență pe teritoriul României pentru o perioadă de 30 de zile.

În baza Hotărârii 24.02.2020 a Comitetului Național pentru Situații Speciale de Urgență (CNSSU) , s-a constituise Grupul de Comunicare Strategică (GCS). Numele componenților este ținut la secret dar se informează presa că sunt reprezentanți ai următoarelor instituții de stat: Guvernul României, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Transporturilor, Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale. APADOR-CH a aflat că Andi Manciu, fost jurnalist, actual consilier de stat în Guvern, este persoana care coordonează GCS.

În baza OUG 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, se constituie și Grupul de suport tehnico-științific privind gestionarea bolilor înalt contagioase pe teritoriul României (GSTSGBICTR), format din experți, specialițti, cadre didactice universitare și cercetători. Acest grup e înființat ca organism de suport tehnic pentru CNSSU și emite Hotărâri. Grupul e condus de cunoscutul Raed Arafat (cunoscut pentru că “l-a dat jos pe Băsescu”, chestie pentru care unii îl adoră, alții îl detestă).

Un al treilea Grup de Lucru Interinstituțional pentru analiza impactului economic, financiar și bugetare se cinstituie pe 11 martie de guvernul Orban, printr-un Memorandum. Acest grup e coordonat de Administrația prezidențială și Cancelarie primului ministru.

Urmează Ordonanțele Militare.

OM1/18.03.2020 (MOf 219) – se închid restaurantele, barurile și cafenelele (se permit regimul drive-in și livrarea la domiciliu), se suspendă toate activitățile culturale, religioase etc care se desfășoară în spații închise, se interzic evenimentele cu mai mult de 100 persoane în spațiu închis, se suspendă toate zborurile spre și dinpre Spania, se prelungește suspendarea zborurilor spre și dinspre Italia,

OM2/21.03.2020 (MOf 232) – se suspendă activitățile în cabinetele de medicină dentară (cu excepția urgențelor), se închid magazinele din mall, se interzic grupurile mai mari de 3 persoane, se restricționează circulația noaptea impunând declarația pe propria răspundere, se pot oficia slujbe în locașuri de cult fără participarea credincioșilor, nunțile, botezurile și înmormântările se fac doar cu max 8 oameni. Art 8 alineat 1 e sublim  „autoritățile administrației publice locale au obligația să identifice și să țină evidența persoanelor în vârstă de peste 65 de ani, fără susținători sau altă formă de ajutor, și să asigure sprijin acestora în vederea minimalizării expunerii lor în afara locuințelor” dar va lipsi în cvasi-totală desăvârșire.

OM3/24.03.2020 (MOf 242) – persoanele peste 65 de ani pot ieși din case doar în intervalul orar 11.00-13.00, se susendă zborurile spre și dinspre Franța și Germania, se condiționează ieșirea din case și ziua pe baza declarației pe propria răspundere (9 situații permise, inclusiv plimbări scurte în jurul domiciliului), autoritățile locale au obligația identificării și îngrijirii persoanelor fără adăpost (sanchi!), distanța de 1.5 m trebuie asigurată, militarii iau din atribuțiile jandarmeriei, se scutesc de la restricții magazinele de electronice și electrocasnice care livrează acasă și magazinele de optică medicală.

OM4/29.03.2020 (MOf 257) – se permite circulația persoanelor în vârstă de peste 65 ani peste intervalul orar 11,00-13.00 dacă deplasarea se face pentru rezolvarea problemelor de natura medicală, cu condiția ca deplasarea să se facă cu mașina proprie, a rudelor sau cu salvarea, se permite circulația pacienților în vârstă de peste 65 ani și în intervalul orar 20.00-21.00, pentru plimbarea câinelui,  se instituie măsura de izolare preventivă la locul de muncă sau spații special amenajate pentru angajați esențiali din domeniul energiei, autoritățile locale sunt obligate să monteze dispensere cu dezinfecant pe scările blocului (sanchi!), se plafonează prețul maxim la energie, gaz, curent, apă, salubritate și carburanți, mesajele de interes public nu vor ocupa din spațiul publicitar al tembeliziunilor (desigur!)

OM5/31.03.2020 (MOf 262) – se înăspresc condițiile pentru cei care părăsesc locul de carantină sau izolare obligatorie

OM6/31.03.2020 (MOf 262) – intră în carantină municipiul Suceava și 8 localități limitrofe (Adâncata, Salcea, Ipoteşti, Bosanci, Moara, Şcheia, Pătrăuţi şi Mitocu Dragomirnei)

OM7/04.04.2020 (MOf 284) – intră în carantină orașului Țăndărei, se suspendă zborurile spre și dinspre Austria, Belgia, Confederaţia Elveţiană, Statele Unite ale Americii, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, Regatul Ţărilor de Jos, Turcia şi Iran, se permit zborurile charter pentru trasportul lucrătorilor sezonieri din România către alte state, se suspendă transportul rutier Austria, Belgia, Confederaţia Elveţiană, Statele Unite ale Americii, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, Regatul Ţărilor de Jos, Turcia şi Iran, personalul gărzii forestiere și personalul cu atribuții de control sau pază pe linie silvică va fi inclus în dispozitivele de control, Art. 16 Ministerele cu reţea sanitară proprie şi autorităţile administraţiei publice locale vor asigura, la cerere, spaţii hoteliere destinate repausului dintre ture sau gărzi personalului din sistemul public sanitar

OM8/10.04.2020 (MOf 301) – se permite deplasarea pentru achiziționarea de automobile, piese de schimb auto sau reparații auto, se permite deplasarea pentru pescuit comercial din Dunăre, se permite deplasarea apicultorilor autorizați, îm piețele agroalimentare pot vinde numai producători autorizați, se exceptează de la izolare/carantinare lucrătorii transfrontalieri și personalul care intră înRomânia pentru prestarea unor activități de instalare, punere în funcțiune, mentenanță, service a echipamentelor și tehnicii medicale, dacă nu prezintă simptome asociate COVID-19 și dovedesc raporturile contractuale cu beneficiarul/beneficiarii de pe teritoriul României, se interzice exportul de cereale, biscuiți, turte și urluială, se suspendă procedurile de vânzare/cumpărare de pachete majoritare de acțiuni ale companiilor din Sistemul energetic național, indiferent de  forma de proprietate a acestora, dispenserele de dezinfectant și dezinfectarea scării și lifturilor trebuie montate prin grija asociațiile de proprietari

OM9/16.04.2020(MOf 321) – se permite exportul cerealelor, biscuiților și turtelor iar vânzătorii din piețe nu trebuie să mai aibe certificat de producător

Pe 14 aprilie 2020, prin decretul prezidențial 240, se prelungește stare de urgență pe teritoriul României pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu 15 aprilie 2020.

Art. 2. – Pentru prevenirea răspândirii COVID-19 și realizarea managementului consecințelor, raportat la evoluția situației epidemiologice, pe durata stării de urgență este restrâns exercițiul următoarelor drepturi şi libertăți, proporțional cu gradul de realizare al criteriilor prevăzute de art. 3 alin. (5):

– libera circulație;
– dreptul la viață intimă, familială și privată;
– inviolabilitatea domiciliului;
– dreptul la învățătură;
– libertatea întrunirilor;
– dreptul la grevă;
– dreptul de proprietate privată;
– libertatea economică.

Jurnal de stat în casă – ziua 40

A apărut prezidentul și ne-a spus că din 15 mai ieșim din case fără declarații. #amr23

Prezidentu ne-a zis că din 15 mai ieșim din case. Cum asigură flow-ul fără înghesuieli în mijloacele de transport, mai ales la ore de vârf? N-a zis.

Prezidentul ne-a spus că vom ieși numai cu măști “în spații închise și mijloace de transport în comun”. De unde măști? N-a zis. Ce-s alea spații închise? N-a zis.

Ministra Muncii a zis că dă ordin că e obligatoriu ca părinții să asigure logistica pentru cursurile online. De unde bani, la Terca? N-a zis.

Ministrul Finanțelor a zis că vom ieși mult mai bine din criză. Comparativ cu ce? N-a zis.

Ministrul Economiei ne-a spus că criza petrolului nu ne va afecta. Pe ce se bazează? N-a zis.

Ministrul Mediului nu ne spune de mult de ce pute capitala noaptea. Ce gunoaie se ard?

Ministrul Agriculturii nu știe ce și cum cu exporturile/importurile de cereale.

Ministra Muncii nu are centralizare cu angajații bugetari.

Mă jur că prima oară când voi mai vota în România, va fi când vor apărea unii care să spună și cum se face.

Că altminteri suntem țara lui osă.

Jurnal de stat în casă – ziua 38

Italia, joia trecută. Apare, pe surse, o ciornă a comitetului care se ocupă de pandemie, în care se enumeră recomandări epidemiologice de izolare graduală a locuitorilor, funcție de vârstă, istoric medical și grad de risc. Apare isteria cu izolarea totală a bătrânilor peste 65 de ani în case. Prim-ministrul Conte apare imediat pe toate posturile și canalele social media și comunică tuturor că astfel de măsuri nu pot fi impuse, deoarece Constituția. Totul moare în fașă.

Romînia, azi. Apare, pe surse, un document cu antetul Spitalului de Boli Infecțioase Matei Balș, în care se enumeră un plan (Vacanța Mare, ha!) cu recomandări epidemiologice de izolare graduală a locuitorilor, funcție de vârstă, istoric medical și grad de risc. Plus măsuri propuse de genul: unii bătrâni pot fi duși în hoteluri (probabil cei singuri), program decalat de intrare în școli, program decalat de lucru (cei sub 40 de ani de la 9.30, cei peste 40 de ani de la 7.30). Goarnele televiziunilor urla că naziștii și nebunii și demisia. Goarnele și idioții utili din social media urlă că naziștii, că nebunii, că demisia.  Că bătrânii se vor duce, știu ei sigur, în “niște locuri”. Ministrul Sănătății iese și se bâlbâie. Tembeliziunile și idioții utili din bulă continuă: huo, huo, huo. Lumea se panichează. Bătrânii se panichează, îți sună copiii și nepoții. Aceștia se panichează. Lumea normală balansează între panică și silă. Primul ministru iese la ramă și îl urechează pe preopinent. Prezidentul iese la rampă și atacă docomentul plus autorul (“măsuri totalitare, aberante, inacceptabile”), el, eroul.

later edit: documentul lui Cercel era din februarie, o ciornă.

Jurnal de stat în casă – ziua 37

Cristos a înviat!

Io, Miru și Bogdan am ciocnit cele 3 oo roșii, mai avem trei primite cadou. Am avut și cozonac bun, făcut de mama lui Bogdan și livrat din mersul mașinii.

Nane, Li și bunica, la Nord, au mâncat paștile aduse de doamna Ivan și au ciocnit 3 ouă roșii.

Marius, în Mantua, și-a colorat un ou cu creion colorat roșu, i-a desenat chică și  mustață și i-a pus o chipie verde de vrăjitor. Mai are prosecoo și oo de ciocolată de  la Lidl.

Mihai cu Alina au făcut la București pască, drob de pui și cozonaci, după indicațiile le telefon ale bunicii Alinei.

Mamaie și tataie de la Mizil au stat în curte, la soare.

Cris, în Ipswich, era fericit că-i sosise comanda de un chil de cafea arabica. Miel a mâncat de Florii, că poftise Toshiko.

Jurnal de stat în casă – ziua 36

Cetesc rețete (pulpă de porc marinată la cuptor, cu bere), cetesc despre datini și superstiții, ba chiar și despre metafizica sărbătorilor creștine, cetesc despre virusarea (ca să fim ontopic cu ce ni se întâmplă zilele astea) hegemoniei imperiale romane cu simbolistica învierii (moartea pe moarte călcând), contagiunea cu speranța într-o viață de apoi care să compenseze viața de acum – șmecheră inginerie socială de recanalizare a aspirațiilor omului de rând, trăitor în lipsuri felurite, împrăștierea luminii, importantă în partea bizantină a creștinismului.

Fac planul pentru diseară, inspirată de preotul bisericii Ursulinelor din Sibiu: voi așeza pe o măsuță cele 5 (+3 ouă roșii), o carafă cu vin roșu, cubulețe de pâine, o lumânare și o cruciuliță precum și bucatele (drob, sarmale, cozonac) trimise de bunicii și părinții lui Bogdan, prietenul Mirunei, care a stat la noi, pe de-o parte să nu mă lase singură, pe de altă parte să nu stea ei despărțiți. La miezul nopții se vor sfinți și toate câte sunt pe mesele oamenilor închiși în case. Amin!

Cetesc despre Paștele reeducării de la Pitești, din 1951, copiilor mei le-a venit extrem de greu să creadă că toate acelea s-au întâmplat cu adevărat.

Cetesc despre preoteasa din Măureni, judeţul Caraş-Severin, care a murit în cortul de triaj, de la o fractură deschisă, și care a fost petrecută spre cimitir de oamenii comunei ieșiți la porți, cu declarațiile pe propria răspundere în mână.

Cetesc despre asistenta medicală, în vârstă de 42 de ani, care a murit Țăndărei, oraș carantinat din cauza indisciplinei semenilor, mulți dintre ei țigani.

Cetesc despre asistenta medicală din Brașov, în vârstă de 58 de ani, care a pierdut lupta.

Pe 7 aprilie 2020, Ministerul Sănătății confirma primul deces în urma infectării cu noul coronavirus în rândul personalului medical. Este vorba despre un ambulanțier în vârstă de 53 de ani din cadrul Serviciului de Ambulanță Județean Suceava. Bărbatul nu avea alte afecțiuni.

Acum 3 ore, s-a anunțat decesul unui pompier ce activa în cadrul detașamentului de pompieri Cernavodă.

Primul deces oficial al unui pacient infectat din România a fost declarat pacientul cu cancer în fază terminală din Filiași, pe 22 martie. Medicul Adrian Streinu-Cercel nu e de acord “boala preexistentă este cea care a dus la decesul pacientului, nu infecția cu coronavirus. Pacientul nu avea nicio manifestare dată de acest virus“.

Când televiziunea Digi a anunțat moartea (care s-a dovedit falsă) a șefei Terapiei Intensive de la spitalul Gerota din București, aproape că m-am sufocat.

Dumnezeu să-i odihnească!

Jurnal de stat în casă – ziua 34

Acum fix 60 de ani, Leonard Cohen punea pentru prima oară piciorul pe insula grecească Hydra.

I know I have been accepted by the local community when I began receiving regular visits from the garbage man and his donkey. It was like receiving the Legion of Honor

Australia House, aprozarul și terasa Katsikas, Barul lui Bill, tavernele Grafos, Tassos, Lulus, Quintos și mai ales Xeri Elia (Douskos).

“A few years ago, Richard Branson applied to build a ‘luxury hotel’ above Kamini, planning to construct a helicopter pad and a cable car which would whisk his guests down to the beach without any effort. He fought a hard and expensive battle but his request was, thankfully, turned down”

Like a bird on the wire
Like a drunk in a midnight choir
I have tried in my way to be free
Like a worm on a hook
Like a knight from some old-fashioned book
I have saved all my ribbons for thee
If I, if I have been unkind
I hope that you can just let it go by
If I, if I have been untrue
I hope you know it was never to you
For like a baby, stillborn
Like a beast with his horn
I have torn everyone who reached out for me
But I swear by this song
And by all that I have done wrong
I will make it all up to thee
I saw a beggar leaning on his wooden crutch
He said to me, “you must not ask for so much”
And a pretty woman leaning in her darkened door
She cried to me, “hey, why not ask for more?”
Oh, like a bird on the wire
Like a drunk in a midnight choir
I have tried in my way to be free.
***
Thanks for the dance, I’m sorry you’re tired
The evening has hardly begun
Thanks for the dance, try to look inspired
One two three, one two three one
There’s a rose in my hair, my shoulders are bare
I’ve been wearing this costume forever
Turn up the music, pour out the wine
Stop at the surface, the surface is fine
We don’t need to go any deeper
Thanks for the dance, I hear that we’re married
One two three, one two three one
Thanks for the dance, and the baby I carried
It was almost a daughter or a son
And there’s nothing to do, but to wonder if you
Are as hopeless as me and as decent
We’re joined in the spirit, joined at the hip, joined in the panic
Wondering if, we’ve come to some sort of agreement
It was fine it was fast, I was first I was last
In line at the temple of pleasure
But the green was so green and the blue was so blue
I was so I and you were so you
The crisis was light as a feather
Thanks for the dance
It’s been hell, it’s been swell, it’s been fun
Thanks for all the dances
One two three, one two three one
Thanks for the dance
Thanks for the dance
La, la, la-la, la, la, la-la.

Jurnal de stat în casă – ziua 33

Chestii bune:

  • lucratul de acasă. Prezența mea la birou (sau în delegație) ar fi necesară în proporție de maxim 30-40% pe lună. Scutesc: sculatul la 6 dimineața, fuga năucă la gară, nervii navetistului cu trenurile românești imprevizibile (cea mai mare durată de timp pierdută în tren pe distanța București-Ploiești  a fost de 4 ore jumate. Vorba lui maicamare, am pățit multe: m-am întors din Triaj pe șine, am sărit dintr-un tren în altul, am alergat bezmetică prin tunelul din Brazi de la o linie la alta până când, excedată, m-am urcat în primul tren înapoi acasă, am chemat cunoscuți să mă ia cu mașina din diverse gări, am mers în București cu mașina unui necunoscut care făcea și el un ban cinstit în Gara de Sud Pșoiești, când se anunțau întreruperi de trafic feroviar, atac de panică, crize de nervi, am tremurat sau am murit de căldură, am stat genunchi în genunchi cu partenerii de călătorie, m-am revoltat când garniturile de trenuri personal s-au transformat cu o trăsătură de bidinea în garnituri la care biletul costă dublu, am stat joile și vinerile în picioare, dacă nu am cumpărat din timp loc). Fugitul  contra cronometru din birou în Gara de Nord. Pierdut tren la 5 minute. Prins tren în ultimul minut. Alergat peste șine să prind metroul. Stat ca sardina în metrou. Plouat, nins, viscolit. Enervat deseori în birou (acum există o aplicație care reproduce zgomotele de imprimantă, bârfe și sorbit cafea, oare cui i-or lipsi?)
  • distanța socială. Dacă oamenii vor rămâne  măcar cu reflexul de a nu se mai înghesui și vârî în tine, de a-și respecta unii altora spațiul privat și tot ar fi ceva.
  • explozia de disponibilități online. Cărți inclusiv rare, balet, teatru, operă, filme mainstream sau de nișă, concerte înregistrate sau ad-hoc, tururi virtuale prin muzee, tururi virtuale prin parcuri naționale, yoga, pilates, respirații, kinetoterapie, ședințe de psihoterapie, meditații în grupuri de pe toată planeta, cursuri universitare, parcuri și grădini (Kew si Keukenhof sunt favorite)
  • pauza de shopping, care se vede și în portofele
  • culcatul la 10 seara, 1 noaptea sau 5 dimineața fără remușcări
  • Home is where you work with no bra.
  • raționalizarea alimentelor (am desfăcut un borcan cu dulceață de zmeură de la Ploștina de acum 10 ani. Am făcut baclava dintr-un pachet de foi de plăcinte descoperit prin congelator, un pachet de nucă rămas de la măcinici și o pungă de zahăr pudru expirat. Am combinat mazăre cu puiul fiert în supă. Am împărți ardeii umpluți pe din două. Am băut cîte două-trei ceaiuri pe zi, din imensa rezervă dosită într-un jolly.
  • trezirea pasiunii pentru grădinărit. Deocamdată de pervaz. La un moment dat în viață, sigur o curte cu pomi, tufișuri, iarbă și găini. Sau poate chiar păuni, la aroganță, așa.
  • băutul de cafea cînd am avut chef, fără teama că nu o să pot adormi, ca să mă pot trezi la datorie
  • puiurile de somn de la orele 15.00

Jurnal de stat în casă – ziua 32

Ministrul Afacerilor Interne (Marcel Vela) tocmai a susținut o conferință de presă în care prezintă procedurile din acordul de susținere și sprijin încheiat cu Preafericitul Daniel, patriarhul BOR. Astfel, aflăm ce sunt paștile (“pîine binecuvîntată în formă de mici prescuri, tropită cu aghiasmă și vin, sfințită în Joia Mare”), cînd se distribuie (“vineri si sâmbătă, interval orar 7-17”), unde (“în locuri special amenajate în afara locașului de cult, în care sunt marcate locurile de distață socială”), ce se scrie în declarația pe propria răspundere, cine asigură ordinea publică, că voluntarii trebuie să aibe ecusoane de la biserică și banderole albe pe braț, cum primesc paștile acasă oamenii peste 65 de ani și bolnavii și cum se distribuie “lumina sfântă venită de la Ierusalim în seara zilei de sâmbătă orele 19.00” de către voluntari, echipajele de ordine publică și patrulele în misiune către bobor, inclusiv către cei aflați în spitale, centre sociale, zone carantinate și trafic. În blocuri să iasă 2-3 persoane per scară!

Pandemie, pandemie, dar avem proceduri!