Ieri m-a anunțat WordPress-ul, adică platforma online care găzduieṣte blogul meu, că s-au împlinit 16 ani de când m-am înregistrat. “Thanks for flying with us. Keep up the good blogging”, mi-a scris. Nu că ar înțelege vreo iotă din ce ṣi cum scriu.
O bună bucată de timp mă întâmpina cu salutul “Howdy!” ca mai apoi să-mi trântească zilnic misteriosul cuvânt din titlu, despre ale cărui origini ṣi etimologii n-am aflat nimic nici până în ziua de azi. Blogul mi-a fost alături la bine ṣi greu; suport, consolare, revoltă, banal, inspirație, zâmbet sau poemzie.
***
Prin curtea proaspăt cosită de nea Aurel ṣi nea Costică vin mierle negre cu cioc galben să se înfrupte cu râme ṣi gâze.
Când ṣi când se aude cucul, strigându-se pe nume.
Prin ierburile înalte țustuie cosaṣii. Sau poate greierii.
Azi, de Rusalii, la Ploṣtina se poartă pelin la brâu, să te apere de ielele rele. Deoarece n-am găsit pelin ṣi cică ṣi leuṣteanul ar fi magic, iar pe lângă casă cresc de ani buni trei tufe babanoase care azi sunt aproape cât mine de nalte, am umblat toată ziua cu o ramură mare de leuṣtean la betelie. N-am uns cercevelele ṣi tocul uṣilor cu usturoi, totuṣi.
madelin.wordpress.com 