Sâmbăta lui Lazăr (înainte de duminica Floriilor)

Moșii aceștia se numesc Moși de Florii și se dau pomeni celor sărmani, și cu deosebire unde sunt copii mici, nu numai în sâmbăta lui Lazăr, ci și în ziua de Florii.

În sâmbăta lui Lazăr, femeile coc plăcinte. Însă plăcintele ce le fac ele nu le fac numai pentru sine și familie, ci cele mai multe dintre dânsele le fac pentru cei sărmani, care nu sunt în stare a-și face singuri plăcinte, și acelora le trimit apoi ca moși de sufletul morților, care așteaptă în ziua aceasta la poarta raiului.

În multe comune din Bucovina însă, nu se trimit în aceste două zile numai plăcinte ca moși, ci și alte obiecte. Așa, bunăoară, în satele Buninți și Frătăuțul Nou, este datina de a se trimite pe la case câte o ulcică plină cu miere, deasupra gurei cu un colac sau franzolă iar la toartă cu o lumină lipită.

Româncele cele mai cu stare din unele părți ale Transilvaniei, precum bunăoară cele din comuna Reteag, fac în această zi niște pâinișoare de grâu împletite în forma spiralelor de la orologiu. Pâinișoarele acestea, care au mărimea cam de două ouă de prescură lipite laolaltă, sau ca două jemble câte de doi bani, se numesc florii (singular, florie). Floriile acestea le dau apoi băieților săraci din vecini de sufletul morților.

În Banat este datină ca în toate casele să se coacă atâtea pâini de grâu, câți membri are familia, dar pâinile nu sunt de una și aceeași mărime, ci variază conform etății membrilor de familie. Aceste pâini se împletesc din aluat de grâu cu multă grijă și pe deasupra se înfrumusețează cu cununi, cruci, ori alte figuri tot din aluatul acela.

În fine, atât în Transilvania cât și în Banat, este datină de a se pune în această zi apă și salcă verde sau alte ramuri verzi la crucile și pe mormintele morților.

În Dobrogea este obiceiul de a se pune în Sâmbăta lui Lazăr trei fete mici cam de 12 ani, dintre care una se împodobește pe cap cu tel (beteală), făcându-se că este mireasă, a doua se leagă la cap cu un tulpan și a treia ține un paner cu ouă în mână; astfel merg apoi pe la case și dau ouăle de pomană.

(Simeon Florea Marian – Sărbătorile la români. Studiu etnografic, Vol. II (Editura Fundației Culturale Române, 1994))

Via pagina de fb a Muzeului Țăranului Român de la București