Din ultimul conced.
La petrecerea de seara, cu fostii colegi de liceu (apropo, au venit 16 din 32, din care 80% plecati pe alte meleaguri. Ailaltii 16, majoritatea din ro, au scaldat-o ba ca vin, ca ar vrea dar nu pot, ba ca vin dar nu au venit, ba ca de ce Predeal, ba ca de ce nu carciuma, recunoastem patternul); asadar la petrecerea de sambata seara io am fost cea care am incheiat ostilitatile, am stins lumina si am oprit muzica. Ultima! Creca am dansat si pentru banchetul de acum 25 de ani si pentru cel de peste 25 de ani.
***
Vizita la muzeul Kroller-Muller de langa Ede, Olanda. Dis de dimineata, adusa cu masina de la Utrecht, lasata la poarta parcului Hoge Veluwe, cu gandul ca muzeul se gaseste dupa gard. Imi cumpar belet, domnul de la poarta imi zice ca se deschide la 10, era 9. Zic, muzeul pe unde e? Zice: pe aici inainte, 2.6 chilometri. Ups. Padure, padure, pancarde cu porci mistreti, cerbi lopatari si veverite uriase, pustiu oglinda la ora aia. Ups. Domnul, amabil: dar puteti lua o bicicleta de la poarta, sunt free of charge.
Io, tantosa: mersi, dar you know, I prefer to walk. Sunt indicatoare? Da.
(doar nu era sa spun unui olandez ca nu stiu sa merg pe bicicleta ca creca facea apoplexie)
(poza e facuta la intoarcere, cand se mai animase locul)
Recunosc ca am mers cu pas alert insa nu m-am ratacit. Iu-hu!
***
Si dinsfarsit, asa cum intuitiv anticipasem mai demult, in fata tablourilor lui Van Gogh, atat la muzeul din Amsterdam cat si la muzeul Kroller-Muller, am avut parte de ceva epifanii, falfairi de aripi sub piele si ceva plans tinut in frau vitejeste, ca doara nu se cade sa-tz arati emotiile in public.
Trebe neaparat sa merg la Arles, tre’ sa ma duc pe bulevardul Clichy, tre’ sa ma duc in New York pe urmele noptii instelate, tre’ sa ma duc in Auvers sur Oise, tre’ sa ma duc la Saintes-Maries-de-la-Mer, tre’ sa ma duc in Saint Remy, tre’ sa ma duc in paduri…
(cu dislexia mea proverbiala, partea in limba olandeza am cetit-o ca “mesaj in sticla”)
Trebuie sa Franta.
(poza facuta de mine, de la 2 centimetri)
madelin.wordpress.com 
Arles, da, musai.
Cafeneaua asta inca exista.
Am gasit eu ceva. Insa spiritul o mai fi?
Vezi ca Arles e foarte multe lucruri in plus fata de Van Gogh.
Cat despre spirit… as zice ca e-n functie de radarul cautatorului. O sa gasesti sigur ce i-a placut lui. Nu stiu cat si din el.
Am gasit pe un blog care-mi place (desi autoarea nu mai scrie de ceva vreme in el) o descriere perfecta a Olandei.