Romantismless

Iv cel Naiv scria pe feisbuc “soarele își târa pe cer brațul său luminos”, caption la o poză cu nori roz-bombon în formă de spadă, iar io completam în gând, în faţa tastelor negre: hârşşş, hârşşş…

Poem alb

Ce faci, mă întreabă el, sfârşesc ziua, zic eu, sfârşitul zilei, sfârşitul săptămânii, sfârşitul lunii, îmi spune el, chiar aşa, zic eu. In cartier miroase a chiftele prăjite şi-mi dau seama indiferent că sfârşitul lumii s-a amânat iar.

Lansare de carte (cu tot cu relatare de la faţa locului)

Sebastian Corn – Ne vom întoarce în Muribecca

sebastian corn 2014

Editura Nemira, 2014

Unde şi când: Vineri, 21 Februarie, orele 18.00, la Centrul Cultural Calderon, de pe strada Jean Louis Calderon, la nr. 39.

Dacă n-or fi suficiente scaune, stăm în picioare!

later edit

AICI este invitatia Împricinatului

later later edit (as of 23.02.2014)

Deci lalansare a fost cam aşa:

Io am ajuns printre primii, plecasem pe la 5 şi ceva de la serviciu şi am mai perdut vremea prin Grădina Icoanei şi străduţele din jur. Ajunsă la Centrul Cultural Calderon, am zărit autorul în curte cu câţiva prieteni. Am dat cu bunăziua şi cu pupăturile, am cunoscut pe bloggeriţa Scrumbia, cetită de mine asiduu mai antan. Am mai cunoscut pe fratele Împricinatului, care-i seamănă fizic de nu poci să explic (Kirk, de la City FM). Încet, încet, curtea a devenit neîncăpătoare: colegi de cenaclu şi scriitori SF (am zărit pe Dănuţ Ungureanu, Marian Truţă, Liviu Radu, Feri Balin, Florin Pîtea, Michael Haulica), colegi şi colege medici, admiratori şi fani, rude şi streini, tineri, copii şi vârstnici, cetitori şi critici, piarişti şi cască gura, admiratori, lume, lume, lume – vreme frumoasă.

N-am avut loc în sala pregătită de organizatori (am avut gura aurită cu scaunele), aşa că am urcat la mansardă. După introducerile standard ale directoarei centrului Calderon şi ale piariţei de la Nemira, a început moderarea domnul Cristian Tamaş, pe care io una l-am cunoscut la prima re-întrunire a cenaclului Prospect Art, crecă undeva prin 2009. Despre Sebastian A.Corn a vorbit apoi foarte frumos domnul Liviu Radu, care a şi făcut o mărturisire în premieră: cum că Împricinatul ar fi singurul autor pe care îl şi invidiază, nu numai stimează. A vorbit apoi criticul Cătălin Badea Gheracostea, în locul anunţatului Paul Cernat, probabil indisponibil. Domnul Gheracostea a împărţit literatura în bună şi proastă, fără deosebire de gen, apoi s-a dus cu vorba spre gadgetul cu planete (prost) de se găseşte acum la chioşcurile de ziare împreună cu o revistă, spunând că nu respectă nici scara de distanţă, nici traiectoria eliptică, invitând aşadar audienţa să cetească mai bine cărţile sefe bune, care te pun pe o traiectorie corectă ştiinţific.  A luat cuvântul şi autorul, mulţumind tuturor pentru prezenţă şi mărturisind trei frici şi un imbold. Imboldul de a scrie cartea, venit de la directorul editurii Nemira, Valentin Nicolau, “o comandă literară, ce să ne mai ascundem după deget”, a subliniat Corn. Şi apoi fricile: una, că în roman e vorba despre ruşi, pe care multă lume de la noi îi antipatizează by default (“trebe înţeles contextul, trebe luaţi la mână Tolstoi, Dostoievsky şi Repin, cu cel mai frumos cerdac după ploaie”), doi, că nu e un roman SF hard, ci mai mult o poveste cu elemente, iar pe-a treia frică mărturisesc că am uitat-o (parcă, parcă ceva legat de lungimea cărţii, care fusese proiectată iniţial pentru vreo 80 de pagini şi a ajuns să aibe vreo 600). Au mai vorbit câteva persoane din public, răspunzând unei propuneri de experiment venită de la moderator, cum că fiecare dintre cei prezenţi să zică de ce a venit şi ce-i place la Sebastian A.Corn.  Păi dacă vorbeam toţi, crecă acu scriam cronica tot de la faţa locului.

S-au dat autografe pentru cei care au prins la cumpărat cartea, io n-am prins-o că s-au băgat neşte doamne vajnice în faţă iar piariştii editurii veniseră pregătiţi pentru o lansare cu 10 invitaţi, probabil. “Cea mai proastă lansare la care am fost” a ricanat de pe margini Valentin Nicolau, mestecând gumă. A vorbit apoi frumos şi dumnealui, lăudând prolificitatea autorului, asigurându-l că mai are comenzi literare şi întrebându-se cum o fi să fii sfâşiat între două lumi atât de egal cheltuitoare de energie: partea de chirurgie toracică a chirurgului Chirculescu şi partea de scris cărţi a scriitorului Corn.

Invitaţii s-au împrăştiat, un moment frumos a fost când Haralambina, 9 ani, fetiţa eroul principal, i-a reproşat acestuia că nu prea a băgat-o în seamă toată seara, aşa că tatăl i-a propus un suc de împăcare.

L-am întrebat pe Sebastian, clişeic, cum de are timp să scrie atât de mult (cred că îl plictiseşte deja teribil această întrebare). Pentru cine nu ştie, Sebastian A.Corn, pe lângă povestirile de reviste sau antologii SF a scris o groază de cărţi, inclusiv  “Dune 7: Cartea brundurilor” sub pseudonimul “Patrick Herbert”. Iată: Sebastian A. Corn – Quirinal AvenueSă mă tai cu tăișul bisturiului tău, scrise JosephineCel mai înalt turn din BabylonImperiul Marelui GraalVindecătorulSkipper de interzonă. Mi-a răspuns, totuşi: “scriu de nervi, deci cumva practic autoterapia“. L-am întrebat, curioasă vulpe, cum e să-ţi vezi cartea desprinsă epidermic de tine, hălăduind în lumea largă. Mi-a răspuns şi la asta, cică: “ăsta e momentul pe care-l aştept când scriu o carte. Lansarea. Ca să pot considera episodul încheiat şi să mă pot apuca de următoarea” (notă: din surse oculte am aflat că va scrie o carte despre greva medicilor, şi poate încă o continuare a imperiului).

În rest io m-am conversat frumos şi m-am bucurat că i-am (re)întâlnit pe Vlad, care a făcut ceva poze, mi-a arătat în telefon pe cele doo piticuţe ale lui şi i-a înmânat Împricinatului  un ziar medical cu un interviu în exclusivitate cu doctorul Florin Chirculescu (pseudonimul de irl al lui Sebastian A.Corn), pe Gavagai, întâlnire de gradul 3, că noi ne cunoştem virtual de eheeeeeeei, şi avem la activ şi ceva conversaţii pe mesenger, mai ales despre Cernavodă (şi cu care am rezolvat diferendul feisbuchest legat de regele Mihai pro şi contra), pe Viorica, care-şi cumpărase, deşteaptă, cartea de la librărie şi care mi-a povestit cum se conversează ea, folosind google translate, cu coreenii care-i lasă comentarii pe feisbuc la articolele despre serialele ei coreene favorite şi pe Marius Badragan, care mi-a povestit de facultatea de artă a Andreei, s-a îngrozit odată cu mine de ASE-ul lui Mihu şi apoi m-a condus până la metrou, că dezorientată cum sunt habarnaveam încotro să o iau.

PS

Domnul Mihai Iovănel, aflat şi el în sală, a făcut deja recenzia cărţii.

Dialoguri de week-end

Vineri, in tren

O tanara, in compartimentul de tren, isi scoate telefonul si incepe o conversatie promitatoare: “hai ca am sa-ti povestesc multe! ce s-a intamplat in garda si ce s-a intamplat azi! epic!”. Io, curioasa, mi-am dat seama ca e medic stagiar/rezident si asteptam cu interes ceva naratiune cu perfuzii, oase rupte sau inimi salvate. Ei as. Tot drumul (o ora) a povestit cum doctorita Tomescu a vrut sa le faca cinste cu masa de pranz cu 2 milioane si ei au inteles 9 milioane si au comandat de la Meze de 7 milioane si a iesit circ si panarama. Epic, indeed.

***

Sambata, in autobuz

O tiganca, catre puradelul de vreun an jumate care nu statea linistit pe scaun: “ia uite la sofer ce negru si urat e! stai cuminte ca daca nu, vine si ne omoara“!

***

Sambata, la Sud

Un pusti frumusel si curatel imbracat, tot tigan, canta pe strada, in voia lui, o manea, din gura si din maini. “Ce faci, ma?” il intreaba un barbat cu un copchil in brate. “Ma plimb!” zice el. “Si cu tigara aia din mana ta, ce-i, de cand fumezi?” “De patru ani!” pustiul, blazat. “Da’ cati ani ai si al cui esti?” “Fac doispe jumate si sunt a lui Horoaba“.

Boo

The baby bat
Screamed out in fright,
“Turn on the dark,
I’m afraid of the light.”

De cand cu limba engleza, sarbatorim si haloinu’. Pe la scoli.

Costum de vrajitroaca si joben cu dovleac-bec avem de anul trecut. Am stat la o coada, la magazinul de costume, ca pe vremuri cand baga tacamuri de pui si ulei la Complex Ideal.

Anul asta am dat sfoara-n tara pentru un dovleac portocaliu (furajer, cica alea de placinta sunt gri pe coaja). Noroc ca tataie are pile in sat.

Deci, io va urez un scary pre-halouin! (atentie ca-n noaptea asta se da si ora!!!)

 

Say it once

Say it twice

Take the chance

And roll the dice

Ride with the moon

in the dead of night

 

Bo, hoo, hoo

La luna suie

PS

Doo dintre poze duc la lincurile-autor. Pentru restul se pot gasi eventualii autori morali cu google images, search by image.

PPS

Un film de groaza:

Buletin de stiri

Io creca’n virtual ne paralelim.

Un fel de gauri albe, gauri negre. Pisici albe, pisici negre.

(poti sa ma cuotezi in asta – traducere motamo. La fel cu “sa autorize” al CNCAN-ului anilor 80 si “agradabil”, cum am cetit io ieri intr-un horoscop despre Raci)

Maine, despre concertul de la festivalenescu.

Din autobuzul 2

Vazute pe geam:

– Gradiniţa Pişcoţel

– Magazin “Mos Martin la pescuit” – articole de, si anume, pescuit (probabil oceanic)

– Longdog – o saormărie cu altă pălărie

– penca acum cetesc in tren Valeria Sitaru – “Pentru cine bat strazile” – am luat la cetit pancardele: Strada Lopatari, dupa strada Jepilor, dupa strada Carvunarilor, dar inainte de strada Olteni, strada Negoiu si strada Varatec

– o tabla neagra pe care scrie cu creta alba: astazi avem salata de icre, paine coapta pe vatra si multe altele va dorim o zi buna. Tigari n-aveau. Nici jucarii. Nici petarde (la petrecerea mijlociei fetelor popii din Buzau am auzit una buna: “…stii, e o tipa din aia care pocneste pe strada”)

Ciorne

Te iubesc atat de mult incat, daca ai trece pe langa pe mine pe strada, nici nu te-as recunoaste, orbita pana dincolo de imediat.

Gând

Rămân la părerea mea: există pe lumea asta o virtute mică, care rastoarna buturuga tuturor păcatelor (capitale sau nu) sau potentează prezenta virtutilor mari, importante.

Bunul-simt.

Caragialesca cu bloggeri

Scrisa de Blegoo

Copipeistata aci de Madelin, ca sa nu sa piarza.

Scena I

BLAD, TAPIRUL, BLEGOO, DORU, GRRL, [ZOE], MAHALAGII, TRECATORI, PUBLIC.

Rumoare.

BLEGOO (de la tribuna) : Dati-mi voie! (gusta din paharul cu apa.) Dati-mi voie! (rumoare.)

BLAD (tragându-si clopotelul) : Stimabili! onorabili! (afabil) faceti tacere! Sunt cestiuni importante, arzatoare la ordinea zilei… Aveti putintica rabdare… (catra Blegoo) Da-i înainte, stimabile, aveti cuvântul!

BLEGOO (catre adunare): Dupa ce am vorbit dar din punctul de vedere istoric, din punctul de vedere de drept, voi încheia cât se poate mai scurt…

[ZOE]: Parol ?… Numai daca te-i tinea de vorba. (râsete în partea unde sunt dascalii)

BLEGOO: Rog, nu ma-ntrerupeti, dari-mi voie…

BLAD (catra partea unde e [ZOE]): Stimabilo, nu-ntrerupeti…

BLEGOO: Dupa ce am vorbit dar din punctul de vedere istoric si din punctul de vedere de drept, voi încheia, precum am zis, cât se poate mai scurt. (bea o sorbitura, apoi, reluându-si rasuflarea, rar ca si cum ar începe o poveste) La anul una-mie-opt-sute-doua-zeci-si-unu… fix…

MADELIN: Daca ne-ntoarcem iar la 1821 fix, ne-am procopsit.

(rumoare si protestari.)

BLEGOO: Dati-mi voie… La una-mie-opt-sute…

TOTI (în cor, cu tonul lui) : Douazeci-si-unu fix…

(rumoare si protestari.)

BLEGOO: Dati-mi voie.

BLAD (clopotel): Stimabile, onorabile! Nu întrerupeti… Aveti putintica…

(cu tarie): Ce rabdare, venerabile domnule prezident! Ceasurile sunt înaintate. Sunt si alti oratori înscrisi sa vorbeasca…

TOTI DIN GRUP: Da! Da!

TAPIRUL: Onorabilul orator a promis sa încheie cât se poate mai scurt: apoi ce fel de scurt este asta, s-o luam a doua oara de la 1821? A! A! A!

TOTI DIN GRUP: A! A! A! (rumoare.)

BLEGOO: Dati-mi voie…

BLAD (catra Blegoo cu dulceata, ridicându-se peste masa catra tribuna): Stimabile… eu gândesc ca nu ar fi rau sa sarim la 48…

(strigând): Mai bine la 64…

[ZOE], MADELIN Si TOTI DIN GRUP: Da! da! la 64…

BLAD (ridicându-se ca ?i cum ar consulta adunarea) : Adica… la comentariu… si ce este el?

TOTI: Da, la comentariu! (zgomot).

BLEGOO (întorcându-se cu spatele spre adunare si cu fata la prezident): Dati-mi voie, domnule prezident; mi-ati acordat cuvântul: îmi pare ca un prezident o data ce acorda cuvântul…

BLAD (sculându-se si punând, peste masa, mâinile pe umerii lui Blegoo, mângâietor): Daca ma iubesti, stimabile, fa-mi hatârul… si trecem la comentariu… dorinta adunarii!…

BLEGOO: Dar, domnule prezident…

BLAD (si mai rugator) : Sa trecem la comentat! (îl întoarce binisor de umeri cu fata spre adunare.)

TOTI (cu putere) : Da! La comentat! La comentat!

BLEGOO (soarbe o data si cu aerul resignat): Ce ziceam dar? la 1864, vine, ma-ntelegi, ocaziunea sa se pronunte poporul printr-un comentariu… Sa vedem însa mai-nainte… sa ne dam seama bine de ce va sa zica… de ce este un comentariu…

[WHATEVERBOY]: Stim ce este comentariul! Mersi de explicatie!

TOTI: Nu trebuie explicatie… (rumoare)

BLEGOO (catra întrerupatori) : Dati-mi voie! (catra Blad) Domnule prezident!…

BLAD (clopotel): Stimabili, onorabili, rog nu întrerupeti pe orator, (foarte afabil) faceti tacere; sunt cestiuni arzatoare la ordinea zilii; aveti putintica rabdare. (catre Blegoo.) Aveti cuvântul, stimabile, dati-i înainte!

BLEGOO (luând vânt): Când zicem dar i-den-ti-ta-te, zicem comentariu, când zicem co-men-ta-riu, zicem identitate… Stim, oricine dintre noi stie ce este identitatea, si vedem ce este comentariul… (cu tarie începând fraza) Comentariul!… asadar si prin urmare… care este el… alea-alea… si daca mi mi avânt si continuez…