Circula, demuuuult de tot, prin blogosphera, o leapsa: “ce ti-ar plăcea să ti se scrie în epitaf?”
Io as modifica un pic. Nu o sa spui CE as vrea sa-mi scrie pe peatra de la capatai dar in schimb o sa spui CINE as vrea sa-mi compuie un text de nemurire.
Asadar, dak m-as duce de timpurie, mi-ar face o placere tardiva sa fiu nemurita intr-un necrolog scris pe blogul dumisale de catre dl Sebastian Corn.
Iaca asa.
Si apoi as ruga restul de cinstita adunare care ma conoaste si apreciaza sa condenseze scrisa aceea intr-un brief din cel mult sapte cuvinte, terminat nu in semnul exclamarii ci in puncte puncte. Un fel de I am sick and tired of being sick and tired, ba inca mai hilarios.
Insa traiex regrete neconsolata ca impricinatul nu o sa ma conoasca vrodata atat de indeaproape sau atat de indedeparte incat sa sa riste sa scrie ceva, in cazul in care. Ca io nu cant la chitara, na!
madelin.wordpress.com 
de cunoscut, te-as cunoaste si de scris, ti-as scrie, dar o sa plec mai repede, asa ca n-o sa am cum! 🙂
Impricinatule, asa o fi. Dar dak o fi sa fie, sa scrii dumneata asa cum stii mai bine, iar apoi sa trimetetzi scrisa cu pricina la toti dujmanii mei, sa le iasa negi pe nas da necaz. Or la socrii, that is.
socrii -> socri, nearticulat. Hotărât!
I stand corrected.
Multumesc pentru ghiont.
Socrii apusului de soare!