Sigur că mi-aș dori ca românii să fie mai degrabă deștepți decât proști. Mai degrabă credincioși în duh și în bunătate decât în habotnicie și ignoranță. Mai degrabă cizelați decât cocalari. Mai degrabă ”hai să dăm mână cu mână” decât ”să moară și capra vecinului”. Mai degrabă prieteni cu periuța de dinți decât amici cu clondirul de rachie ieftină. Mai degrabă ascultători decât turnători. Mai degrabă alături la greu decât iute la sfaturi. Dar până una alta m-aș mulțumi și numai dacă n-ar mai arunca pe jos ambalajele de eugenii, guma mestecată și cojile de banane.
Vise, taică, vise
madelin.wordpress.com 
”De ce e promovată pe scară largă mediocritatea ? Nu lipsesc motivele. Mai întâi, pentru că materia primă e abundentă. Apoi, pentru că un ins mediocru nu are autonomie intelectuală suficientă pentru a deveni imprevizibil. În fine, pentru că orice mediocritate promovată știe prea bine că nu merită să fie acolo unde s-a trezit și este, ca atare, plină de gratitudine față de proptelele sale. Dar mai e ceva: orice mediocru ”ajuns” e o sursă de speranță pentru cei ca el. Nu există o conspirație, ci doar un sindicat al mediocrității: se recunosc, se simpatizează, se ajută instinctiv. Cât mai contează rezultatele, dacă scopul operațiunii e auto-conservarea colectivă?” (Teodor Baconschi pe contul său de facebook).
Păcat că unde se depășește mediocritatea, se cade în oportunism prostesc. Nu a scăpat nici autorul citatului.