Littera

sau

Scene despre antidemoni

Decor: fara nicio insemnatate

Personagii: alese la intamplare

(Scena 1)

Scribul lui En-sungir-ana, lord of Aratta, termina de inregistrat sarguincios ultimele banite de orz  aduse la templu in vara aceea. Se aseza ostenit pe vine in linistea umbrei zigguratul din Nasiriyah si, scapat de indatoririle obstesti, isi ascuti stylusul din trestie de Eufrat si asternu pe ovala placuta de lut, spre neuitare, povestea lui ušumgal , dragonul albastrui, pe care-l visase cu cateva nopti inainte.

(Scena 2)

E dimineata in teatrul lui Dionysos. Bacantele lui Euripide refuza in continuare sa se supuna zeului. Si atunci Aristofan, poetul, se razvrateste in parabasis si epirrhema impotriva tragediei : ἥτις ἡμῶν ἐστὶν ἡ ᾽πίνοια τῆς ἐγκεντρίδος / ῥᾳδίως ἐγὼ διδάξω, κἂν ἄμουσος ᾖ τὸ πρίν.

Broastele sunt gata sa se nasca. Lumea rade dar nu intelege. Inca.

(Scena 3)

Pe drumul spre Sharia, Tariqua, Marifa si Haqiqa se intalnira slujitorul dhikr-ului: “Pir Sultan’ım arşa çıkar ünümüz / O da bizim ulumuzdur pirimiz” cu povestitorul regelui Shahryār. Si traira deodata o mie de nopti. Si poate mai traiesc si acum, si coloreaza litere in arabescuri, numai noaptea, dupa rasaritul lunii Crai Nou.

(Scena 4)

La curtea contesei Marie de Champagne, poemele de amor ale Ovidiului faceau furori. Tristan isi implinea destinul de insula-pereche, si-n timpul asta, in Tinutul Lyonesse, tatal sau infrunta demonii. Layamon isi ascutea pana si inscria pe foaia din piele uscata de vitzel cum, la curtea sa din Londra, Regele Arthur a intalnit un vestit mester tamplar din Cornish care degraba i-a lucrat o masa pliabila, pentru 1.600 de barbati odata. De gelozie, Godefroi de Leigni l-a inventat pe loc pe Cavalerul de la Charrette: ”Et Lancelot sans plus tarder / Saisit son écu par les courroies”.

(Epilog)

Astazi, cuvintele scrise par ca nu mai valoreaza greutatea lor in aur.

Razbunarea zeilor sau mai-mult-ca-moderna izbire de pacatul trufiei or lehamitei?

Intreruperea sinapselor dintre memorie si nevoia de memorie?

Orbire de moment, scintilatia degetelor, intepenirea penelor-penitelor-condeielor sau resemnarea ca toate au fost, de acuma, scrise? Iar pixelii s-au nascut batrani deja.

Cred ca nimic din toate astea.

Pentru ca si atunci, si acum, porunca la fel suna: “Si la început va fi Cuvântul”

Si astfel, pana si literele care compun cuvantul cuvant, cunoscute trebuie sa fie.