Nu-i degeaba bancul ala cu “băi, dar face o coliva!”

De la inceputul lui februarie, de cand am inceput dieta de la care am slabit pana acum vreo zece chile, nu am poftit la nimica nimicuta: nici la branza cu rosii, nici la chiflele calde de la Mega, nici la fleica la gratar, nici la carnati, nici la ciorba cu de toate, nici la tort, nici la ciocolata, nici la Cini Minis cu lapte, nici la foetajele facute de mama pentru copii, nici la bunatatile pe care le-am avut la ziua bunicii, nici la muschiuletul afumat de la socrella, nici la pranzurile colegilor de birou, nici la mini-socolatele primite cado de 8 martie, nici la sarmale, nici la mamaliga, nici la sendvis cu parizer, nici la struguri ori curmale ori fistic, nici la fasole cu ciolan.

Nu, nene.

Singura, dar absolut singura chestie la care poftesc (in acest maret dukan) este coliva.

Pe care am si comis-o, de vreo 4 ori pana acum.

PS

Ah, si mai exista si ciorba de macinici. Ia, ca ma duc sa-mi incalzesc.