Medicul pediatru Emil Căpraru (1923-2018) este cel care a scris cea mai faimoasă carte despre creșterea copiilor din țara noastră (“Mama și copilul”). Implicat în revoltele studenţeşti din anii 1950 care au avut loc şi în România, medicul a fost arestat, condamnat şi şi-a ispăşit pedeapsa în mai multe locuri de detenţie. Povestește despre anii 1963–1964, lagărul de muncă forțată Salcia, din Balta Brăilei:
„Hrana era ceva mai bună decât în penitenciar. În zilele de lucru, în loc de turtoi primeam pâine – raţia era de 350 de grame. Mâncarea de la prânz era mai consistentă, de trei ori pe săptâmână având parte de carne. Chiar dacă era în cantităţi reduse, prezenţa ei făcea ca mâncarea să fie mai nutritivă şi mai gustoasă. De două ori pe săptămână, la prânz, primeam fasole. Mâncarea era adusă în nişte cazane mari şi era repartizată de către brigadier în gamele. Ce rămânea în cazan se distribuia în fiecare zi, în ordine, ca supliment. Gamela avea în jur de 700 de grame. Şi în Jilava, şi în Salcia, tot timpul am refuzat suplimentul, n-am vrut să devin robul blidului. Îl ofeream celor care erau amatori.
Cam jumătate dintre noi aveam aceeaşi atitudine, doamnă! Din grupa noastră de cinci, mai renunţau la supliment Ştefan şi Rusu, pe care i-am amintit, săpătorii. În felul ăsta, erau mulţumiţi ceilalţi doi, care erau şi cei mai puşi pe harţă. Erau supăraţi că din cauza celor slabi, ca mine, nu se realiza norma. Considerau că dacă toţi ar fi muncit la fel, în felul ăsta norma era îndeplinită şi ar fi primit cartea poştală.
Am reuşit să mă întremez cu toleranţa şi bunăvoinţa colegilor mei de brigadă. Până la urmă, au înţeles toţi că nu trebuie să ne mai culpabilizăm, iar eu am ajuns încet-încet să fac faţă efortului de a realiza măcar aparent norma impusă. O măsură care a diminuat frecuşurile dintre noi a fost hotărârea de a acorda carte poştală numai persoanelor care făceau eforturi deosebite, îndeplinind norma. Am acceptat măsura, dar am precizat că nu voi accepta niciodată să obţin prin rotaţie acest „drept”, deoarece este unul din mijloacele de a ne întoarce unul împotriva celuilalt, de a distruge relaţiile dintre noi, aşa cum se întâmpla şi în instituţii, prin aşa-numitele „întreceri socialiste”. Era o metodă de învrăjbire a oamenilor şi de a-i aduce în stadiul de stahanovişti.
(via doamna Flori Bălănescu)
madelin.wordpress.com 