Skip to content

Cutremurari

8 Octombrie 2011

4 martie 1977

Avand in vedere ca eram la scoala in ciclul primar, dormeam de pe la orele 7 jumatate seara, dupa ce vizionam Mihaela. Asa ca la 9 si 20, cand a inceput cutremurul, intrasem deja in somnul profund. Am auzit plasa de la patutul lui fratelo zgaltaindu-se si tiu minte ca i-am zis sa nu mai faca asa apoi am adormit la loc. De trezit m-am trezit pe caloriferul cel verde din holul blocului, cel la care ne dezghetam manusile iarna, cand veneam de la derdelusul de la blocul tiganesc sau din spate, de la bulgarit. Era multa lume in hol, de fapt toti vecinii. „E petrecere!” m-am gandit io dar apoi l-am vazut pe domnul Turmac (tataie, cum ii ziceam noi toti copiii de la scara B), imbracat in bluza de pijama si mi s-a parut ciudat. Apoi l-am zarit pe domnul Parvulescu coborand cu o lumanare mare, aprinsa, pe scari si m-am gandit ca o fi vrun botez. Insa nu pricepeam de ce stam in hol si nu mergem la uscatorie ca e spatiu mai mult si e si mai cald. Apoi l-am auzit pe domnul Radulescu intreband:”ce-o fi pe sus?” si atunci, absurd, m-am gandit ca sigur a venit ursul (asta cu venitul ursului mi se trage de la Plostina, unde veneau des ursii in sat sa fure porcii din bataturile rumanilor. Din pricina unui asemenea urs care a trecut pe langa poarta casei, io fiind in curte si vazandu-l, am facut primul atac de panica si soc post-nustiucum din veatza mea). Am stat destul de mult pe caloriferul verde, langa Gabita cea mica si langa Mihaela. Pana la urma am urcat in casele noastre. La noi am gasit sparte toate paharele din vitrina iar oglinda mare se rasturnase peste pat. Tiu minte si acum ca mama a plecat a doua zi seara la spital, era de garda.

31 august 1986

Eram in tabara de liceu, la Geoagiu Bai. Stateam in camera cu prietenele mele Puia si Cami, intr-un pat din ala matrimonial plus. Ne tot fataiam pe usi, la discoteca si inapoi. Cutremurul, pe la 12 noaptea, ne-a prins in camera, barfind ultimele aparitii de feti-frumosi, asa ca nu am simtit nimica. La cat bubuiau baietii pe scari, urcat, coborat, urcat, coborat, nu ne-am dat seama de diferente. A doua zi am aflat de la turistii de la corturi cum se miscasera hotelurile. Ne-am panicat un pic atunci cand au aparut zvonurile cum ca Bucurestiul a fos ras de pe fata pamantului. Ne-am linistit dupa ce am vorbit la neste telefoane interurbane (din acelea la care faceai comanda la centraliste de serviciu, cereai cu taxa inversa si apoi asteptai sa-ti dea legatura).

30 mai 1990

Deja la facultate. Cu prietena mea Carmen, la cantina R1 din Grozavesti. Era in jurul orei 2. Cutremurul a inceput, lumea a inceput sa tipe, la bucatarie au cazut pe ciment niste oale si tigai si capace facand un zgomot mai infernal decat huruitul cutremurului. In secunda aia am incremenit, vedeam lumea cum se misca cu incetinitorul, repezindu-se spre scari. Carmen ma striga sa ma bag si eu cu ea sub masa dar io nu ma puteam misca. In momentul in care a inceput sa urle o bucatareasa, m-am dezmeticit si am intrat sub masa. Ne-am asezat pe ciment si am inceput sa asteptam. Cand una dintre noi zicea sa iesim, cealalta zicea sa mai stam un pic. Cand, in sfarsit, am iesit, cantina era pustie. Am ajuns la camin unde prietenii deja intrasera in panica. In noaptea aceea, Lumi s-a hotrat sa nu se mai duca la matusa ei, unde stetea in gazda, ci sa ramana cu mine la camin. Camera era goala, cu 4 paturi, doua cate doua suprapuse, dar noi am dormit amandoo inghemuite intr-unul dintre paturile de jos. Eu adormisem. La 3 noaptea, cand a fost al doilea cutremur, eu m-am trezit speriata si am vrut sa fug dar Lumi, care statuse treaza pana atunci, mi-a zis linistita: „stiam ca o sa mai fie unul. acum putem sa ne culcam!”, si asa a si facut, adormind in 10 secunde.

27 octombrie 2004

La Cernavoda. Noapte. Cutremur. Eu o reped in brate pe Miru, de langa mine, si ma bag sub tocul usii de la intrare. De acolo urlam la baietii care nici macar nu se trezisera, in camera alaturata, sa vina si ei sub tocul usii. Mihu s-a ridicat in fund, mi-a zis „bine!” si s-a culcat la loc, adomind instant.

4 octombrie 2011

Ma trezisem inca de la 5 si douazeci, la sase fara zece trebuia sa ies pe usa sa prind trenul spre Bucuresti, de unde plecam in delegatie la Pitesti. Pe la fara douazeci eram enervata ca nu-mi gaseam ciorapi si bantuiam intre dulapul de pe hol si camera mea. Am auzit o zguduitura puternica. Motanul nostru zdupaie de felul sau, mi-am zis ca o fi cutremur de cotoi. Mihu a iesit din camera cu ochii lipiti si m-a intrebat cine face misto de el si ii misca patul. Atunci mi-am dat seama ca a fost cutremr, i-am spus sa se culce la loc. Am mai stat un sfert de ora sa vaz daca mai incepe, ca sa stiu daca mai plec de acasa sau nu.

PS

Daca intereseaza pe cineva, am gasit o lista cu cutremurarile din Romania, incepand de pe la 1600 incoace.

Anunțuri
2 comentarii leave one →
  1. 9 Octombrie 2011 01:20

    he he, spumoasa postare. si eu stiu exact ce faceam, le-am simtit pe toate. la cel din 77 mi-amintesc ca am iesit in strada si am mers apoi la niste vecini de varsta mea unde mama lor ne-a dat macaroane cu branza (n-as putea sa spun de ce, mai ales ca trebuie sa fi fost 10 noaptea). da’ au fost buneeeee.

    la cel din 90 eram la teza la fizica in liceu, la etajul 3(intr-o scoala care fusese deja afectata la cel dinainte) si cand a inceput sa se miste usor proful ne-a spus sa stam calmi ca e cutremur, apoi cand a inceput sa se bataie cu putere, a fugit si s-a bagat sub cadrul ferestrei. e drept ca era suficient de slab cat sa intre sub cadru. eu m-am bagat sub catedra impreuna cu cativa iuti de picior si nu pricepeam cum colegul din spate ajunsese sub catedra mult inaintea mea… 🙂 la clasa vecina proful de mate, care cantarea vreo 150kg s-a pus sub cadrul usii si s-a adresat clasei: veniti repede sub cadrul usii. erau vreo 30 in clasa… :))

    in 2004 plecasem deja din ro si locuiam intr-un bloc cu cativa romani care erau conectati in permanenta cu romania si mi-au spus ca a fost cutremur. am sunat-o imediat pe mama care s-a trezit buimacita si speriata si cand am intrebat daca a fost cutremur mi-a raspuns: „Ce cutremur, care cutremur, e cutremur la voi, mama???”. :))

  2. 11 Octombrie 2011 11:44

    în zonele în care am crescut nu prea s-au înregistrat asemenea evenimente, deși aveam un soi de ”drills” menite să ne antreneze în caz că. culmea e că și noi dețineam una bucată prof de mate solid, care insista să facem exerciții înaintea fiecărei ore și să ne aruncăm care mai de care sub bănci, lucru ce rezulta în ruperea pantalonilor în zone esențiale etc. când mi-am făcut curaj să îl întreb unde se adăpostește el, mi-a răspuns metodic că va sta în cadrul ușii. o fi locul favorit al profesorilor de mate supraponderali în caz de cutremur.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: