Ștefania Mărăcineanu

Răsplata pentru cercetătorul devotat științei nu vine din afară, ci sunt fiorii de fericire pe care îi are la descoperirea adevărului. Acești fiori i-am simțit când, într-un colțișor întunecat din laborator, am văzut prima oară scânteierile date de plumb și când mi-a străfulgerat prin minte că ar putea fi radioactivitate artificială. Aceeași bucurie divină m-a cuprins când am văzut cerul întunecându-se ca prin farmec și ploaia căzând prin simpla acțiune a unei substanțe radioactive

Google Doodle de azi este dedicat chimistei din România care, în anul 1924, își susținea teza de doctorat la Sorbonna, în fața unei comisii al cărei președinte era Marie Curie. Lucrarea, cu care va obține titlul de Doctor în științe fizice cu calificativul Très Honorable, era “Recherches sur la constante du polonium et sur la pénétration dans les mataux” (Cercetări asupra constantei poloniului și penetrării acestuia în metale). „Ne amintim că savanta română, domnișoara Mărăcineanu, a anunțat în 1924 descoperirea radioactivității artificiale” (Irene Curie, fiica savanților Marie și Pierre Curie). În anul 1934, cuplul Frederic și Irene Joliot-Curie comunică Academiei Franceze, printr-un studiu, descoperirea radioactivității artificiale, pentru care cei doi vor primi premiul Nobel. În discursul de primire a premiului, savanta Irene Curie nu va pomeni deloc contribuția savantei din România.

Se năștea pe 18 iunie 1882 iar în registrele de naștere ale Primăriei Sectorului 1 este trecută ca fiica naturală a Sevastei, „menajeră”. La vârsta de 10 ani fetița este înscrisă în foaia matricolă a clasei a IV-a primară a Azilului „Elena Doamna”, ca orfană. A urmat apoi liceul în Bucureşti şi a studiat la Facultatea de Ştiinţe Fizico-Chimice, pe care a absolvit-o în 1910. O vreme a fost profesoară la Şcoala Centrală, iar din 1922, cu ajutorul unei burse, tânăra s-a înscris la cursurile de radioactivitate ţinute de Marie Curie la Institutul Radiului din Paris. În 1930 Ștefania Mărăcineanu s-a întors în România şi a devenit colaboratoarea profesorului Dimitrie Bungenţianu la Universitatea din Bucureşti, creând, cu mijloace proprii, primul Laborator de Radioactivitate din România. S-a îmbolnăvit de cancer, provocat de iradierile la care s-a expus în timpul experimentelor ei, şi a murit pe 15 august 1944, la vârsta de 62 de ani.

După obţinerea doctoratului a lucrat la observatoarele din Mendou şi Paris, unde a demonstrat că plumbul supus mai multe secole radiaţiilor solare a devenit radioactiv. A folosit la experiment bucăţi din acoperişul Observatorului Astronomic parizian, vechi de 300 de ani. S-a ocupat şi de fenomenele meteorologice, reuşind, cu sprijinul profesorilor Bungeţianu şi Vasile Karpen şi al aviatorului Bâzu Cantacuzino, să descopere procedeul de declanşare artificială a ploii cu ajutorul unor săruri radioactive şi să stabilească legătura între cutremure şi precipitaţii: în 1931 a provocat prima ploaie artificială din lume în Bărăgan, continuând cercetările în Algeria, cu sprijinul guvernului francez și a semnalat pentru prima dată că în ajunul producerii unui cutremur creşte radioactivitatea în zona epicentrului.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s