De azi bunica nu mai este

Singurul și primul an în care bunica nu m-a sunat pe 17 să îmi spună la mulți ani este anul în care s-a hotărât să plece la bunicul, cel de care au despărțit-o mai bine de 60 de ani în care a trăit singură.

Ecaterina Dragomirescu (tanti Tina, așa cum îi spunea toată lumea) ar fi împlinit 101 ani pe 28 februarie (deși înregistrată în acte pe 4 martie).

Sărbătorirea de 100 de ani am făcut-o la Ploiești, chiar înainte de începerea pandemiei, pe 4 Li și Nane cu tort iar duminică 8 martie la mine acasă, cu toți ai ei: 3 copii, 2 nurori, 1 ginere, 8 nepoți cu perechile lor (un nepot prin virtual din Anglia, o nepoată prin virtual din Portugalia iar M. din Mantova Italia) și 4 strănepoți.

Am mai scris de zilele ei, la 80, la 90 de ani.

S-a săvârșit din viață în noaptea de sâmbătă spre duminică, 30 spre 31 ianuarie 2021, ora 2.00, la București.

Am vazut-o ultima oară în decembrie, după ziua ei de nume din 25 noiembrie. Era perfect lucidă, m-a întrebat de toți ai mei, dacă M. mai pleacă în Italia, dacă Mihu și-a schimbat serviciul, dacă Miru se (mai) duce fizic la facultate, dacă eu tot de acasă lucrez, dacă mama e mai bine. A mâncat cu poftă din crema de ciocolată pe care i-o adusesem și m-a rugat să îi masez îndelung picioarele și mâinile. Mă întreba însă întruna cât e ceasul, parcă speriată de imensitatea orelor care urmau. Ridicată un pic în fotoliu, a murmurat că nu e deloc bine să trăiască cineva chiar atât de mult.

Afară e o zi însorită, parcă de primăvară. Nici pic de zăpadă. Se spune că plouă numai dacă morților le pare rău că au plecat. Fire independentă, sociabilă și descurcăreață, dar extrem de apărătoare a intimității și spațiului personal, știu sigur că era un iad să depindă de altcineva, cunoscut sau străin.

Sper să existe o lume de apoi, unde ea și bunicul să crească albini, să facă săpun translucid, să cultive tufe de liliac și de trandafiri, ea să brodeze borangicuri imateriale și să coacă o groază de prăjituri, a căror aromă să se insinueze subtil și neașteptat în lumea noastră, într-o zi de aprilie, când înfloresc lalelele și vrăbiile sunt gureșe.

3 thoughts on “De azi bunica nu mai este

  1. Sper, Lumi, sper. Îmi pare bine că nu se mai chinuie. O să-mi fie tare dor de ea.

  2. De mămăița mi e dor si acum dupa aproape 20 de ani de când nu mai e…A plecat repede dupa ce s a născut Bogdan..Dupa 2 ani si jumătate a plecat si tataitul dupa ea ..Cand merg la mama , in apartamentul in care au locuit ei ii vad aievea ca ieri…Te îmbrățișez cu mult drag.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s